luni, 29 decembrie 2014

O intrare creştinească în Anul cel Nou


Ce am făcut eu pentru semenii mei, ce am făcut eu pentru ca hristos să fie adus până la ei, iar ei aduşi până la Hristos?
Iată o întrebare cu care am trecut dintr-un an în altul. Ajuns acasă de la Biserica, m-am dus direct la bibiotecă şi iată peste ce mi-am odihnit privirea:

"Veniţi să facem o intrare creştinească în Anul cel Nou, cu hotărâre şi întovărăşire de luptă împotriva sudalmelor şi beţiilor...
Cititorilor...veniţi să scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri aceste două mai păcate care ne pierd sufletul şi neamul nostru: beţia şi sudalma...
Publicăm ami jos o "Hotărâre".
Toţi cei acre voiesc şi se hotărăsc să intre în lupta contra beţiei şi sudalmei vor iscali această hotărâre. Apo horărârea iscălită o puneţi pe peretele casei şi mai ales, în suflet, ca s-o aveţi în tot decursul anului cu voi... spre a vedea câţi am putut purta până la sfârşit lupta cea bună pentru biruinţa Satanei şi mântuirea noastră cea sufletească.
Cititorule, iscăleşte şi tu hotărârea şi intră şi tu în Oastea celor ce se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos şi pentru lupta împotriva păcatelor. Ascultă glasul şi rugăciunea sufletului tău, iscăleşte şi tu şi ţine hotărârea de mai jos:

Hotărâre:
Subsemnatul,.... gândindu-mă cum aş putea intra în Anul cel Nou cu folos de mântuire sufletească, mă hotărăsc prin aceasta, cu începere de la Anul Nou să scot din traiul meu sudalma şi beţia.
Îmi dau seama ce păcate grele sunt acestea.
Intru, prin aceasta, în rândul celor ce se hotărăsc, ca şi mine, să fim nişte ostaşi ai lui Hristos. Să începem lupta cea sfântă a curăţirii vieţii noastre de păcatele cele multe şi grele.
În fruntea oştirii noastră stă Mântuitorul Hristos şi El ne va duce la biruinţă.
Pe Mântuirorul meu, Iisus Hristos, rugânsu-L să mă ajute şi pe mine să lupt în Oastea Lui, iscălesc această hotărâre ce s-a făcut pentru binele şi mântuirea mea cea sufletească.

Dată în .... , la Anul Nou, 1923"

Acestea de ma sus au fost publicate de Părintele Iosif Trifa, în primul număr din anul II, în pagina întâia a foii "Lumina Satelor" , a cărui redactor era, în anul 1923.
Astăzi după 86 de ani are acelaş mesaj şi aceeaşi valoare . Veniţi dragii mei şi să stăruim şi de alţii, pentru a ne hotărâ şi mai mult de a rămâne statornici pe calea Domnului, pentru că altcum în zadar aşteptăm şi suspinăm după vremuri mai bune şi mai uşoare!...

4 comentarii:

disa spunea...

Fiii mei s-au hotarat ca din acest inceput de an, sa scoata din viata lot tigara.
Rugati-va pentru ei!

Sorin Micuţiu spunea...

Dumnezeu sa le statorniceasca hotararea de a se lasa de acest pacat.

Mariana spunea...

În prima zi a acestui an, am avut multe gânduri de recunoştinţă, de dor, dar şi de teamă de necunoscut, pe de o parte, şi de curiozitate, pe de alta.
Nu ştiu cât de creştineşte am intrat în anul 2009...Ştiu că m-am rugat cu lacrimi în timp ce se auzeau pe afară pocnitul artificiilor...Şi aveam sufletul plin...Parcă se înghesuise tot Cerul şi toţi dragi sufletului meu pe care i-am îmbrăţişat strâns în rugăciunea mea.

M-am culcat cu sufletul plin de dor...parcă îmi părea rău că anul 2008 s-a dus şi a luat cu el tot ce a fost frumos...
Când m-am trezit, geamul era plin de flori de gheaţă printre care abia se zărea seninul cerului...Am simţit nevoia să scriu...Şi am scris:

Şoapte de Cer

E prima zi din Anul Nou,
o zi de geruri plină...
În suflet geme un ecou,
Seninul îl alină.

Au înflorit pe geamul meu
Atâtea flori de gheaţă!
Şi-aşteaptă ca şi tu şi eu
Să le zâmbim prin ceaţă...

....

Eu stau privind , cu gândul dus...
Mi-e inima de ceară
Mi-e dor de anul ce-a apus...
O, Doamne, dă-mi-l iară!

Aş merge, poate, mai curat,
Sau aş zbura spre stele...
Aş plânge mai înfiorat
Cu lacrimi mari şi grele.

M-aş bucura, poate, mai mult
Ţi-aş mulţumi-n poeme
Aş şti iubirea să Ţi-ascult
Şi Te-aş iubi la vreme.

....

Privesc la florile din geam....
Se vor topi îndată...
,,Mai ştiţi voi, oare, când plângeam?”
Le-ntreb îndurerată...

Se uită gheaţa surâzând
Dar zâmbetul îi piere
Văd lacrimi limpezi, cald curgând,
De-a razei mângâiere.

Iar printre doruri de smarald
Ce se preling senine.
O rază îmi zâmbeşte cald
Trimisă-n dar de Tine...

Ea îmi şopteşte-ncetişor
Prin versuri de poeme:
,,Îndreaptă-te spre viitor
Crezând...Şi nu te teme!.

Către cele dinainte
Tu priveşte astăzi bine
Uită doruri ne-mplinite
Dumnezeu este cu tine.”


Doamne, Îţi mulţumesc pentru şoaptele de Cer!

Ingerul tau spunea...

Felicitari pentru poezie Mariana, la mai multe! Interesanta aceasta incursiune in trecut. Trebuie sa-L iubim pe El cu toata iubirea de care dispunem si tot ce e rau se va desprinde de noi. Aceasta este cea mai mare dintre porunci Iubirea...