“Cum poate să-ți fie
foame de Cuvântul lui Dumnezeu şi totuşi să-l neglijezi ca hrană zilnică? De ce
este aşa şi ce trebuie făcut ca să ne hrănim din Cuvânt zilnic cu aceeaşi
ardoare?”
NU putem răspunde la o astfel de
întrebare fără a avea smerenia de a recunoaşte ce trebuie schimbat şi înoit în
noi înşine. Se întâmplă în viaţa de zi cu zi ca atunci când eşti prins în treburi
casnice şi nu numai să nu ai timp de hrană pentru trup şi atunci te amăgeşti cu
o felie de pâine şi amăgirea aceasta ţine o vreme de foame. Diavolul, cu
experienţa îndelungă pe care o are, va şti să exploateze locul slăbiciunii
fiecăruia dintre noi, binenţeles, nu pentru a ne mântui, ci pentru a ne face să
ne pierdem entuziasmul, pentru a face orice altceva numai să nu mai avem timp
şi pentru Sfânta Scriptură. Şi deşi sufletul cere hrană duhovnicească, deşi
este flămând îl amăgim cu un verset două crezând că-i deajuns şi amăgirea
aceasta ţine de foame o vreme.
Fără discernământul rugăciunii, care aduce linişte şi pace, cel rău va reuşi, să ne fure întodeauna de la "gură" hrana cea de toate zilele. Şi astfel la un moment dat se va întampla şi cu sufletul ceea ce se întâmplă şi cu trupul - va slăbi, se va îmbolnăvi...
Să conştientizăm că suntem oameni, că avem fiecare dintre noi defectele noastre, slăbiciunile şi pierderile noastre şi că Dumnezeu nu cere de la noi perfecţiune. Vor mai fi căderi, dar important pentru fiecare dintre noi este să nu descurajăm.
"Fără Mine nu puteti face nimic!"(Ioan 15,5) spune Domnul Iisus.
Statornicia noastră pe calea lui Dumnezeu se va vedea din citirea şi ascultarea Cuvântului Sfintei Scripturi care, rodind în viaţa noastră, va da copiilor noştri bucurii reale şi chiar dacă vom fi şi noi şi ei puţin mai săraci material din cauza faptului că ne-am rupt din timpul destinat bunăstării materiale pentru sufelt, vom vi cu atat mai mult binecuvântaţi în har!
Putem oprii această slăbire şi
îmbolnăvire prin nădejde şi rugăciune,folosind bine timpul clipei prezente,
abandonând grijile de mâine în mâinile lui Dumnezeu şi bucurându-ne de
prezentul cert al mântuirii noastre. Cel rău ştie să întârzie această bucurie a
noastră prin pierderea timpului nostru pentru citirea Cuvântului Sfânt pentru
alte scopuri aparent nobile dar, înşelătoare.
Ce trebui făcut ca să ne hrănim
din Cuvânt zilnic cu aceeaşi ardoare?
Pentru un trup sănătos medicii
spun că trebuie respectat timpul pentru hrană şi sfatul acesta este valabil şi
pentru suflet. Timpul pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie păstrat cu
orice preţ fiindcă numai pierderea lui permite păcatului să pătrundă în suflet.
Strategia celui celui rău este de a ne face să pierdem acest timp amăgindu-ne
cu o închipuită linişte, amăgindu-ne cu acea "feliuţă de pâine" adică
un verset două.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu