luni, 12 mai 2014

Dacă n-ai fi Tu dragostea mea

Nu s-ar mişca nici o frunză
Nu ar adia nici un vânt
Liniştea n-ar fi deplină
Nici în cer nici pe pământ
 Fără dragostea-Ţi ce plânge
Inima ce nu se frânge…


N-ar mai fi nici sori nici stele,
 N-ar mai fi vreun curcubeu,
Visele s-ar sparge-n ţăndări,
Noapte-ar fi-n sufletul meu
 Fără dragostea-Ţi ce cântă
 Inima ce-n dor se-avântă…

N-ar fi bucuria de-a zâmbi
Nici dorinţa de a iubi
Floarea n-ar avea culoare
 Nici parfum de sărbătoare
Fără dragostea-Ţi cu dor
Pentru tot omul muritor.

N-ar fi alei să ne plimbăm.
 N-ar fi cer să-mbrăţişăm
N-ar fi doruri răpite-n nori
Să-ntâmpine eterne zori,
 Fără dragostea-Ţi de frate
Ce uneşte, nu desparte.

N-ar fi rugi neîncetate,
 Nici ieratre de păcate,
Şi nici inimă ce plânge
 Când la pieptul ei te strânge
Fără dragostea-Ţi de părinte
 Ce-ascultă orice rugaminte

N-ar fi luna să reverse raze
Cu luciri de reci topaze...
 Şi nici nopţi de poezie,
Dar nici mână să le scrie,
 Fără dragostea-Ţi ce-n vie
 Vers de dor, rouă târzie...

Niciun comentariu: