Părtăşie, părtăşie...!
,,Părtăşia cu cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, este binecuvântarea Evangheliei, binecuvântare ce face ca toţi oamenii indiferent de pătura socială, bogaţi sau săraci, învăţaţi sau mai puţin învăţaţi să fie una în Domnul Iisus. În faţa dragostei răscumpărătoare a Domnului, toate deosebirile dintre oameni cad: " Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea...
( cf. Efeseni 2, 14); " Nu mai este nici iudeu, nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod...findcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus!
(cf. Galateni 3, 2 );
Părtăşie înseamnă unitate, încurajare, dragoste ( cf. Efeseni 2, 44-46), rugăciune neîntreruptă (cf. Fap. Ap. 4, 29-31)
Părtăşia se regăseşte în purtarea de grijă uni altora (cf. Romani 12, 13, purtarea sarcinilor uni altora (cf. 1 Corinteni 12, 26), în ajutorul dat celor ce vestec evanghelia ( cf. Filipeni 4, 14-16).
Pentru a rămâne în părtăşie trebuie să nu ne abatem de la calea adevărului şi a dragostei descrisă în 1 Corinteni 13, unde ni se spune că dragostea este răbdătoare, plină de bunătate,... nu invidiază, nu se mândreşte, nu se laudă şi nu caută folosul său.
Luând aminte la aceste lucruri constatăm cu tristeţe că uneori părtăşia este stricată, tulburată, de neânţelegeri de felul celor din timpul Sf. Apostoli ( vezi Fap. Ap. 6, 1; 15, 36-42) sau mai rele.
Neînţelegerile despart, dezbină şi distruge orice fel de părtăşie.
În locul unde nu este înţelegere nu este nici părtăşie.
Să ne apropiem deci mai mult de scaunul harului, de Domnul Iisus, cu cât vom fi mai aproape de El cu atât mai mult vom fi mai aproape uni de alţii.
Să fim veghetori, statornici, iubind adevărul ca nu cumva să fim chiar noi o piatră de poticnire în calea părtăşiei." ( Sorin M. )
Un comentariu:
...Se întâmplă doar atunci când are loc o adevărată părtăşie...Ce anume?
O legătură tainică a duhului. Când Hristos e în noi, El face ca fluidul iubirii Lui să reverse dintr-o inimă în alta...când într-un sens, când în celălalt..ca în vasele comunicante...
Gândurile şi simţămintele lui Hristos se fac auzite şi resimţite simultan de cei aflaţi în sfânta părtăşie.
Şi chiar când nu sunt în acelaşi loc, legătura duhului are frumuseţea ei...E o minune...o desfătare...Un răsfăţ de al Tatălui ceresc...
În legătura duhului este un fel de comunicare între fiinţe, o comunicare pe care psihologii o numesc telepatie...
Are loc doar în cele mai puternice legături umane ( ex. mamă-copil)...simt la fel, presimt şi bucuriile şi necazurile, intră într-o legătură de la inimă la inimă în mod spontan...
În părtăşia lor e o unitate deplină de cuget şi simţire...e odihnă şi înviorare...e dor de a petrece Veşnicia împreună...
Trimiteți un comentariu