Dragostea-i mereu prezentă...

Filmuleţul acesta m-a lăsat fără cuvinte...Doamne de câte ori am fost şi eu în postura acestui ursuleţ şi de câte ori m-ai salvat când nu mai aveam nici o nădejde!...Te rog să mă ierţi, de atâtea ori ca şi acest ursuleţ am crezut că am ieşit din greutaţi singur, când de fapt Tu ai fost în spatele meu!...

Zilele acesta am citit o istorioară despre cum un muncitor, întorcându-se de la muncă, găseşte în jurul blocului o mulţime de oameni. S-a uitat şi a văzut că de la geamurile unui bloc ieşea fum. El zice: "Acolo stau eu. Dar soţia mea, nu este acasă? Poate copilul meu este înăuntru". Au aruncat apă peste el şi s-a dus la etajul trei. Flăcările l-au cuprins. Copilul avea patul jos şi nu i s-a întâmplat nimic. A luat copilul, l-a înfăşurat în cearceafuri, a vărsat o găleată de apă peste el şi a coborât. Hainele tatălui au luat foc, era numai flăcări. Ceilalţi au luat copilul, au vărsat apă pe el şi l-au dus la spital. Cea mai mare parte din pielea tatălui era arsă. A mai trăit două zile. Soţia s-a dus la spital, el a putut întreba doar atât: "Copilul trăieşte?". "Nu are nimic", i-a spus soţia. Atunci el şi-a întors capul şi a murit.

Vă rog să citiţi din Sfânta Scriptură cap. 13 din 1 Corinteni, în care Sfântul Apostol Pavel spune: "Dacă aş grăi limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, m-am făcut ca o aramă sunătoare şi chimval răsunător. Dacă aş avea darul prorociei şi toate tainele le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. De-aş împărţi toată avuţia mea şi aş da trupul să-mi fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă, nu se trufeşte, nu se laudă (...), toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată, chiar dacă prorociile se vor sfârşi, limbile vor înceta şi ştiinţa se va sfârşi. Iar acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea". Amin!