"Trezindu-mă într-o buna zi înainte de revărsatul zorilor, pornii cu doi fraţi într-o plimbare prin împrejurimile binecuvantatului oraş Edesa; şi, plimbându-mă, priveam uimit stelele ce străluceau cu slavă şi mi-am zis: Dacă acestea strălucesc cu atâta slavă, atunci cu cât mai multă slavă vor străluci dreptii şi sfinţii la venirea Domnului, pentru că au facut voia Lui?
Şi, amintindu-mi de înfricoşătoarea venire a lui Hristos, s-au cutremurat mădularele în mine şi plânsei cu durere, zicându-mi iar: cum mă voi afla eu, păcatosul, în clipa aceea grozavă şi cum mă voi înfăţişa înaintea Tronului?
Cum voi sta eu, cel plin de nedesăvârţire, alături de toţi cei desăvârşiţi?
Şi cum ma voi afla eu, capra, în faţa oilor cele de-a dreapta lui Hristos?
Dar cum voi sta eu, cel fără nici un rod, lângă toţi sfinţii cei plini de roadele virtuţii?
Şi, când sfinţii se vor recunoaşte între ei in Cămara cea cerească, eu ce mă voi face atuncea?
Pe mine cine mă va recunoaşte?
Mucenicii îţi vor arăta chinurile îndurate, pustnicii, virtuţile câştigate, dar eu, eu ce voi avea de arătat în afara de moliciunea trândăviei mele?
O, suflete ce ţi-ai urât mereu propria-ţi viaţă, până când te vei lăsa târât de ispite spre cele pământeşti, până când vei fi tras în jos de reaua obiţnuinţă a gândurilor rele?
Au nu ştii că aste gânduri rele te acoperă ca un nor gros pe tine, neînfrânatul?
Ce crezi, în nepăsarea ta?
Că Mirele Ceresc va întârzia să vină?"
(Sfântul Efrem Sirul)
"Gândeşte-te, e oare cu putinţă să vindeci răul cu rău?
Având tu însuţi bârna în ochi, poţi scoate oare paiul din ochiul aproapelui?...
Chiar dacă descoperi abateri în comportarea aproapelui, cu ce te vei alege dacă le vei da în vileag?
Îi vei purta vrăjmăşie. Dar este cineva fără de păcat?
De aceea ni s-a poruncit să iertăm greşiţilor noştri dacă nelegiurile noastre le vede Dumnezeu, putea-vom oare să ne impotrivim judecăţii Sale?
“Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl cel ceresc” (Matei 6, 14).
( Sfântul Ioan de Kronştadt )
Tu zici: “Cutare şi cutare e un criminal, să meargă, deci, să ardă în focul iadului”. Dar te întreb:
“Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în Rai şi de acolo ai vedea arzând pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”.
Sau vei avea o inimă de fier?
Dar în Rai nu e loc pentru fier. Raiul este smerenie şi iubirea lui Hristos, care are milă de toţi.
( Sfântul Siluan )
"Sufletul meu tanjeste dupa Tine, Doamne. Mi-ai ascuns fata Ta si m-am tulburat. Si iarasi sufletul meu doreste foarte sa Te vada caci Tu l-ai atras. Daca nu m-ai fi atras prin harul Tau, n-as putea sa tanjesc asa dupa Tine, nici sa Te caut cu lacrimi.
Cel ce n-a cunoscut si n-a pierdut, cum va cauta si ce va cauta?
Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine, dar nu in continuu. Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea pe Tine, Lumina mea."!
( Sfântul Siluan Athonitul )
“Când rândunelele nu prea mai au mâncare şi vine vremea rece, ele se duc în ţările calde, unde este mult soare şi multă hrană. O rândunică zboară pe sus, cercetând aerul şi arătând calea, şi restul stolului o urmează.
Când sufletele noastre nu prea mai au hrană în lumea materialnică, şi când se apropie frigul morţii – o, se află vreo rândunică ca aceea, ca să ne ducă într-un loc cald, unde să fie multă căldură duhovnicească şi hrană duhovnicească?
Există vreun asemenea loc?
O, există vreo astfel de rândunică? "
( Sfantului Nicolae Velimirovici )
„Pentru ce îndrăzneşti să nu şti de Stăpân, când te desfătezi în cele ale Domnului?”
( Sf. Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Elini, 103, 3)
"Cât de mângâietor este a şti că şi în vremea noastră se spun aceleaşi lucruri care se spuneau în vremea Apostolilor, nemijlocit după Apostoli, şi că, prin urmare, de-a lungul a optsprezece veacuri şi jumătate în Biserica lui Dumnezeu s-a auzit fără schimbare unul şi acelaşi cuvânt al adevărului!
Dacă cu doi sau cu trei martori va sta tot cuvântul (Matei 24, 35), cât de neclintit trebuie să stea cuvântul adevărului, care e propovăduit în Biserică, de vreme ce în apărarea lui stă un atât de necuprins sobor de martori?
Şi ce pot să însemne în faţa cugetării sănătoase strigătele cugetării celei deşarte, pe care cei nechibzuiţi cutează să i le arunce în faţă adevărului?
Oare nu simţiţi aici palpabil hotărârea lui Dumnezeu: cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35)? Amin!"
( Sf. Teofan Zăvorâtul )
Suntem noi oare, una?
Cei ce suntem creştini, botezaţi cu botezul Domnului Iisus Hristos în numele Sfintei Treimi, prin urmare avem aceeaşi credinţă, ba mai mult, ne împărtăşim din acelaşi potir cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, voim, simţim şi cugetăm la fel?
Voim după voia Domnului sau un alt duh ne mână?
Iubirea presupune încredere,nu-i asa?
Ce rost are să spui “te iubesc” cuiva de care nici măcar nu-ţi pasă?
Cât de uşor este să vorbim adesea despre dragoste, ca despre ceva extraordinar! Dar cât de greu este să o punem în practică!
Domnul Iisus ne spune să iubim chiar şi pe duşmanii noştrii - mai ales pe ei - Cât de mult îi iubim?
Atingem noi acest standard al iubirii?
Şi, amintindu-mi de înfricoşătoarea venire a lui Hristos, s-au cutremurat mădularele în mine şi plânsei cu durere, zicându-mi iar: cum mă voi afla eu, păcatosul, în clipa aceea grozavă şi cum mă voi înfăţişa înaintea Tronului?
Cum voi sta eu, cel plin de nedesăvârţire, alături de toţi cei desăvârşiţi?
Şi cum ma voi afla eu, capra, în faţa oilor cele de-a dreapta lui Hristos?
Dar cum voi sta eu, cel fără nici un rod, lângă toţi sfinţii cei plini de roadele virtuţii?
Şi, când sfinţii se vor recunoaşte între ei in Cămara cea cerească, eu ce mă voi face atuncea?
Pe mine cine mă va recunoaşte?
Mucenicii îţi vor arăta chinurile îndurate, pustnicii, virtuţile câştigate, dar eu, eu ce voi avea de arătat în afara de moliciunea trândăviei mele?
O, suflete ce ţi-ai urât mereu propria-ţi viaţă, până când te vei lăsa târât de ispite spre cele pământeşti, până când vei fi tras în jos de reaua obiţnuinţă a gândurilor rele?
Au nu ştii că aste gânduri rele te acoperă ca un nor gros pe tine, neînfrânatul?
Ce crezi, în nepăsarea ta?
Că Mirele Ceresc va întârzia să vină?"
(Sfântul Efrem Sirul)
"Gândeşte-te, e oare cu putinţă să vindeci răul cu rău?
Având tu însuţi bârna în ochi, poţi scoate oare paiul din ochiul aproapelui?...
Chiar dacă descoperi abateri în comportarea aproapelui, cu ce te vei alege dacă le vei da în vileag?
Îi vei purta vrăjmăşie. Dar este cineva fără de păcat?
De aceea ni s-a poruncit să iertăm greşiţilor noştri dacă nelegiurile noastre le vede Dumnezeu, putea-vom oare să ne impotrivim judecăţii Sale?
“Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl cel ceresc” (Matei 6, 14).
( Sfântul Ioan de Kronştadt )
Tu zici: “Cutare şi cutare e un criminal, să meargă, deci, să ardă în focul iadului”. Dar te întreb:
“Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în Rai şi de acolo ai vedea arzând pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”.
Sau vei avea o inimă de fier?
Dar în Rai nu e loc pentru fier. Raiul este smerenie şi iubirea lui Hristos, care are milă de toţi.
( Sfântul Siluan )
"Sufletul meu tanjeste dupa Tine, Doamne. Mi-ai ascuns fata Ta si m-am tulburat. Si iarasi sufletul meu doreste foarte sa Te vada caci Tu l-ai atras. Daca nu m-ai fi atras prin harul Tau, n-as putea sa tanjesc asa dupa Tine, nici sa Te caut cu lacrimi.
Cel ce n-a cunoscut si n-a pierdut, cum va cauta si ce va cauta?
Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine, dar nu in continuu. Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea pe Tine, Lumina mea."!
( Sfântul Siluan Athonitul )
“Când rândunelele nu prea mai au mâncare şi vine vremea rece, ele se duc în ţările calde, unde este mult soare şi multă hrană. O rândunică zboară pe sus, cercetând aerul şi arătând calea, şi restul stolului o urmează.
Când sufletele noastre nu prea mai au hrană în lumea materialnică, şi când se apropie frigul morţii – o, se află vreo rândunică ca aceea, ca să ne ducă într-un loc cald, unde să fie multă căldură duhovnicească şi hrană duhovnicească?
Există vreun asemenea loc?
O, există vreo astfel de rândunică? "
( Sfantului Nicolae Velimirovici )
„Pentru ce îndrăzneşti să nu şti de Stăpân, când te desfătezi în cele ale Domnului?”
( Sf. Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Elini, 103, 3)
"Cât de mângâietor este a şti că şi în vremea noastră se spun aceleaşi lucruri care se spuneau în vremea Apostolilor, nemijlocit după Apostoli, şi că, prin urmare, de-a lungul a optsprezece veacuri şi jumătate în Biserica lui Dumnezeu s-a auzit fără schimbare unul şi acelaşi cuvânt al adevărului!
Dacă cu doi sau cu trei martori va sta tot cuvântul (Matei 24, 35), cât de neclintit trebuie să stea cuvântul adevărului, care e propovăduit în Biserică, de vreme ce în apărarea lui stă un atât de necuprins sobor de martori?
Şi ce pot să însemne în faţa cugetării sănătoase strigătele cugetării celei deşarte, pe care cei nechibzuiţi cutează să i le arunce în faţă adevărului?
Oare nu simţiţi aici palpabil hotărârea lui Dumnezeu: cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35)? Amin!"
( Sf. Teofan Zăvorâtul )
Suntem noi oare, una?
Cei ce suntem creştini, botezaţi cu botezul Domnului Iisus Hristos în numele Sfintei Treimi, prin urmare avem aceeaşi credinţă, ba mai mult, ne împărtăşim din acelaşi potir cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, voim, simţim şi cugetăm la fel?
Voim după voia Domnului sau un alt duh ne mână?
Iubirea presupune încredere,nu-i asa?
Ce rost are să spui “te iubesc” cuiva de care nici măcar nu-ţi pasă?
Cât de uşor este să vorbim adesea despre dragoste, ca despre ceva extraordinar! Dar cât de greu este să o punem în practică!
Domnul Iisus ne spune să iubim chiar şi pe duşmanii noştrii - mai ales pe ei - Cât de mult îi iubim?
Atingem noi acest standard al iubirii?
P.S. Vezi şi:
Întrebări - tu cum răspunzi?
I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu