O fetita a facut de rusine pe invatati
O ceata de invatati s-a strans odata la o disputa despre Dumnezeire. Unii spuneau una; altii, alta si nu se puteau intelege asupra intrebarii lor daca este Dumnezeu si cum ar fi Dumnezeu? Unul dintre ei zicea:
- Nu este Dumnezeu; copilul cand se naste n-are credinta; numai parintii i-o apasa cu de-a sila in ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
- Sa aducem aici un copil si sa vedem cum i s-a tiparit credinta in ceara inimii.
Adusera o fetita si o intrebara ce stie ea despre Dumnezeu si cum si-L inchipuie ea pe Dumnezeu? Atunci fetita, desfacandu-si pieptul, astfel grai:
- Eu cred ca bunul Dumnezeu este atat de mare, incat nu-L pot cuprinde cerul si pamantul, dar, pe de alta parte, este atat de mic,incat incape aici, in inimioara mea...
Invatatii ramasera rusinati de acest minunat raspuns si pricepura si ei ca Dumnezeu nu se poate afla prin ocoseli omenesti,ci numai prin credinta.
Bogatul si calatorul
Un biet calator sarac ceru salas unui bogat zgarcit.
- Mergi de aici, se rasti bogatul, caci doar casa mea nu-i un han la drumul mare pentru calatori!
- Ingaduie-mi te rog, raspunse saracul, sa-ti pun trei intrebari si apoi voi pleca in drumul meu.
Cine a locuit aici inainte de dumneata?
- Tata.
- Dar inainte de dansul?
- Bunicul.
- Si, dupa dumneata, cine va locui?
- Fiul meu.
- Precum se vede, zise saracul, aici in casa asta nu sta nimeni de statornicie. Se duc unii si vin altii. Niste calatori sunteti si dumneavoastra, iar casa asta e un han in care ar trebui sa primiti si pe cei saraci.
Cuvintele saracului strapunsera inima bogatului zgarcit. Din acea clipa, n-a mai respins pe saraci, ci s-a facut un izvor de mila si milostivire pt. ei."
S-ar putea sa-ti placa si:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu