CE A CERUT UN RĂUTĂCIOS
Vechii greci şi romani erau păgâni; credeau însă în zei nemuritori către care se rugau şi cereau de la ei fel de fel de ajutor. În legătură cu această credinţă, aveau romanii o poveste, pe care o dăm mai jos.
Trăia odată un om bogat care veşnic cârtea despre soarta lui şi, în toate rugăciunile, se plângea către zei şi cerea câte ceva de la ei. Dar pe lângă asta, bogatul era şi tare invidios. Alături de el trăia un om sărac, şi bogatul nu mai putea de ciudă văzând că săracul trăieşte mai liniştit decât el, iar când vedea că dă înainte stătea să moară de necaz.
De la o vreme, şi zeii din cer se scârbiră de ponoasele şi cererile omului bogat şi hotărâră să-l întrebe ce anume vrea. Zeul Apollo se coborî pe pământ şi, arătându-i-se omului nemulţumit, îi zise:
- Omule! Plin este cerul nostru de văicărelile tale; iată, venit-am pe pământ să te ascult ce vrei şi să-ţi dau ce doreşti. Cere de la mine orice şi îţi voi da, cu o mică condiţie ce nu poate să te supere: tot ce vei cere de la mine să dau vecinului tău îndoit.
Omul se bucură când auzi că orice va cere i se va da, dar pe urmă foarte se întrista când auzi că vecinului i se va da îndoit cât va primi el. O, cum ar fi voit să ceară bani, avuţii, dar decât să le capete vecinul său îndoit, mai bine nimic. Pizma îl chinuia cumplit şi stătea fără răspuns la picioarele zeului.
- Ei bine - zise atunci zeul - iată tu taci; Atunci de ce te plângeai?... Spune repede ce voieşti, că plec.
Atunci invidiosul îşi ridică în sus capul şi, cu un rânjet plin de răutate, zise:
- Puternice zeule! Dorinţa mea aceasta este: să-mi scoţi un ochi.
- Şi de ce această cerere? întrebă, mirat, zeul Apollo.
- Pentru că vecinul meu, trebuind să primească pe de două ori cât mine, lui va trebui să-i scoţi amândoi ochii.
Zeul, auzind acest răspuns, se apropie plin de mânie de răutăcios şi, atingându-i ochiul drept, zise:
- Ochiul acesta să fie închis pe veci pentru lumina cerească!
Şi omul îndată orbi.
- Acum să orbească şi vecinul meu - zise cel orbit.
- Nu voi face acest lucru, om păcătos şi nemernic - răspunse zeul. Eu am dat să-ţi alegi un lucru bun, tu însă ai ales un păcat. Ai fi meritat să te orbesc îndată de tot, dar ţi-am lăsat un ochi pentru ca să vezi cum voi spori averea, binele şi fericirea vecinului tău.
Acestea zicând, Apollo pleacă din nou spre înălţimile cerului, amărât în suflet că văzuse atâta răutate pe pământ.
Trăia odată un om bogat care veşnic cârtea despre soarta lui şi, în toate rugăciunile, se plângea către zei şi cerea câte ceva de la ei. Dar pe lângă asta, bogatul era şi tare invidios. Alături de el trăia un om sărac, şi bogatul nu mai putea de ciudă văzând că săracul trăieşte mai liniştit decât el, iar când vedea că dă înainte stătea să moară de necaz.
De la o vreme, şi zeii din cer se scârbiră de ponoasele şi cererile omului bogat şi hotărâră să-l întrebe ce anume vrea. Zeul Apollo se coborî pe pământ şi, arătându-i-se omului nemulţumit, îi zise:
- Omule! Plin este cerul nostru de văicărelile tale; iată, venit-am pe pământ să te ascult ce vrei şi să-ţi dau ce doreşti. Cere de la mine orice şi îţi voi da, cu o mică condiţie ce nu poate să te supere: tot ce vei cere de la mine să dau vecinului tău îndoit.
Omul se bucură când auzi că orice va cere i se va da, dar pe urmă foarte se întrista când auzi că vecinului i se va da îndoit cât va primi el. O, cum ar fi voit să ceară bani, avuţii, dar decât să le capete vecinul său îndoit, mai bine nimic. Pizma îl chinuia cumplit şi stătea fără răspuns la picioarele zeului.
- Ei bine - zise atunci zeul - iată tu taci; Atunci de ce te plângeai?... Spune repede ce voieşti, că plec.
Atunci invidiosul îşi ridică în sus capul şi, cu un rânjet plin de răutate, zise:
- Puternice zeule! Dorinţa mea aceasta este: să-mi scoţi un ochi.
- Şi de ce această cerere? întrebă, mirat, zeul Apollo.
- Pentru că vecinul meu, trebuind să primească pe de două ori cât mine, lui va trebui să-i scoţi amândoi ochii.
Zeul, auzind acest răspuns, se apropie plin de mânie de răutăcios şi, atingându-i ochiul drept, zise:
- Ochiul acesta să fie închis pe veci pentru lumina cerească!
Şi omul îndată orbi.
- Acum să orbească şi vecinul meu - zise cel orbit.
- Nu voi face acest lucru, om păcătos şi nemernic - răspunse zeul. Eu am dat să-ţi alegi un lucru bun, tu însă ai ales un păcat. Ai fi meritat să te orbesc îndată de tot, dar ţi-am lăsat un ochi pentru ca să vezi cum voi spori averea, binele şi fericirea vecinului tău.
Acestea zicând, Apollo pleacă din nou spre înălţimile cerului, amărât în suflet că văzuse atâta răutate pe pământ.
UN RAPORT ÎN IAD
Se spune că, odată, Scaraoschi, mai-marele dracilor, a chemat la raport pe toţi dracii din lume să le ceară socoteală despre isprăvile ce le-au făcut printre oameni.
Iaca, soseşte unul şi se închină în faţa lui Scaraoschi.
-De unde vii, fârtate, şi ce isprăvi ai făcut?
-Am fost colo şi colo, întunecimea voastră, şi am aprins ura şi mânia între doi oameni; pe urmă, mânia a trecut la bătaie şi unul a omorât pe celălalt.
-Şi cât timp ţi-a trebuit pentru izbânda asta?
-Trei ani de zile, întunecimea voastră.
-Trei ani?! Atâta ţi-a trebuit pentru isprava asta? strigă Scaraoschi plin de mânie.
Şi, jap! jap! pe spatele diavolului. Un alt diavol soseşte şi se închină.
-Dar tu, argate, de unde vii şi ce-ai făcut?
-Eu, întunecimea voastră, am tras un om în patima desfrânării.
-Şi cât timp ţi-a trebuit pentru lucrul acesta?
-Un an, întunecimea voastră.
-Pfui, împieliţatule! Un an ai motroşit tu pentru un astfel de fleac? strigă Scaraoschi înfuriat. Şi, jap! jap! îi trage şi ăstuia o drăguţă de bătaie.
Un drăculeţ soseşte şi se închină.
-Dar tu, Aghiuţă, ce ai putut face prin lume?
-Eu, întunecimea voastră, i-am făcut pe nişte oameni să înjure, să desfrâneze, să se bată şi să se omoare.
-Şi cât timp ţi-a trebuit pentru izbânda asta?
-O singură zi, întunecimea voastră.
-Bravo Aghiuţă! Şi cum ai putut face această izbândă?
-Cu băutura, întunecimea voastră, cu băutura... I-am dus pe oameni la birt şi i-am îmbătat. Iar după ce s-au îmbătat au sărit la nişte femei să desfrâneze. De la femei s-au luat la ceartă, la bătaie, iar bătaia s-a gătat cu omor.
-Bravo Aghiuţă! Bine te-ai purtat - îl lăudi Scaraoschi, bătându-l pe umăr. Iar voi, nemernicilor, care aţi motroşit ani de zile până să câştigaţi un suflet - le zise Scaraoschi celorlalţi - luaţi pildă de la Aghiuţă, fratele vostru. Folosiţi şi voi alcoolul!
Iaca, soseşte unul şi se închină în faţa lui Scaraoschi.
-De unde vii, fârtate, şi ce isprăvi ai făcut?
-Am fost colo şi colo, întunecimea voastră, şi am aprins ura şi mânia între doi oameni; pe urmă, mânia a trecut la bătaie şi unul a omorât pe celălalt.
-Şi cât timp ţi-a trebuit pentru izbânda asta?
-Trei ani de zile, întunecimea voastră.
-Trei ani?! Atâta ţi-a trebuit pentru isprava asta? strigă Scaraoschi plin de mânie.
Şi, jap! jap! pe spatele diavolului. Un alt diavol soseşte şi se închină.
-Dar tu, argate, de unde vii şi ce-ai făcut?
-Eu, întunecimea voastră, am tras un om în patima desfrânării.
-Şi cât timp ţi-a trebuit pentru lucrul acesta?
-Un an, întunecimea voastră.
-Pfui, împieliţatule! Un an ai motroşit tu pentru un astfel de fleac? strigă Scaraoschi înfuriat. Şi, jap! jap! îi trage şi ăstuia o drăguţă de bătaie.
Un drăculeţ soseşte şi se închină.
-Dar tu, Aghiuţă, ce ai putut face prin lume?
-Eu, întunecimea voastră, i-am făcut pe nişte oameni să înjure, să desfrâneze, să se bată şi să se omoare.
-Şi cât timp ţi-a trebuit pentru izbânda asta?
-O singură zi, întunecimea voastră.
-Bravo Aghiuţă! Şi cum ai putut face această izbândă?
-Cu băutura, întunecimea voastră, cu băutura... I-am dus pe oameni la birt şi i-am îmbătat. Iar după ce s-au îmbătat au sărit la nişte femei să desfrâneze. De la femei s-au luat la ceartă, la bătaie, iar bătaia s-a gătat cu omor.
-Bravo Aghiuţă! Bine te-ai purtat - îl lăudi Scaraoschi, bătându-l pe umăr. Iar voi, nemernicilor, care aţi motroşit ani de zile până să câştigaţi un suflet - le zise Scaraoschi celorlalţi - luaţi pildă de la Aghiuţă, fratele vostru. Folosiţi şi voi alcoolul!
Părintele Iosif Trifa
din "Povestiri Religioase", Sibiu, 2000
Din aceeasi categorie: Istorioare - spice duhovniceşti ( I ) Istorioare - spice duhovniceşti ( II ) Istorioare - spice duhovniceşti ( III ) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu