DUH ŞI ADEVĂR

„Dumnezeu este Duh;

şi cine se închină Lui,

trebuie să I se închine în Duh şi adevăr.”

(Ioan 4, 24)

Duhul este miezul, Adevărul este coaja.

Duhul este conţinutul duhovnicesc lăuntric, Adevărul este forma concretă.
Duhul este credinţa, Adevărul este învăţătura.

Duhul este puterea, Adevărul este Cuvântul prin care lucrează această putere şi se împarte.

Duhul lucrează asupra inimii şi simţămintelor, Adevărul lucrează asupra minţii, a raţiunii… Aceasta este lucrarea desăvârşită.

O învăţătură sănătoasă care luminează mintea şi o îndrumă spre înfăptuirea Binelui este lucrarea Adevărului. Iar puterea care mişcă inima, aducând în ea lumină, bucurie, dragoste, evlavie, cumpătare şi râvnă în realizarea Binelui, este lucrarea Duhului Sfânt…

Duhul este izvorul, iar Adevărul este albia pe care curge, ordonat şi folositor, acest izvor binecuvântat în viaţa noastră şi în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos.
De aceea numai când amândouă acestea merg şi lucrează împreună, este într-adevăr împlinirea voii lui Dumnezeu.

Dacă este undeva o lucrare cu adevărat de Sus, aceasta se va face puternic şi minunat, căci acestea două sunt împreună.

Căci cine are cu adevărat Duhul Domnului, acela va şi umbla în Adevăr, adică în învăţătura sănătoasă, care este scoasă din voia lui Dumnezeu, arătată în Biserica şi Evanghelia Sa.

Când cineva rătăceşte de la Adevăr, adică ajunge neascul-tător şi în alte învăţături, străine şi înşelătoare, atunci este părăsit şi de Duhul Adevărului.

Iar însufleţirea pe care o capătă un astfel de om şi râvna lui pentru rătăcirea învăţăturii sale noi vine din alt duh, din-tr-un duh străin (Luca 9, 55).

Marile nenorociri ale vremurilor din urmă vor veni din pricina învăţăturilor înşelătoare şi rătăcite, care vor fi răspândite cu mare putere de duhul cel amăgitor şi vrăjmaş al lui Antihrist (2 Tes. 2, 11-12; 1 Ioan 4, 3).

De aceea, suflete dragă, fii băgător de seamă că nu ajunge numai să aibă cineva o râvnă puternică şi un duh aprins, ci este foarte important dacă şi învăţătura lui este cea sănătoasă,

dovedită prin veacuri de vieţuire

şi prin roade de sfinţenie, din trecut şi până astăzi.

Căci Duhul se păstrează prin Adevăr, după cum Adevărul devine rodnic şi aprins prin Duhul.

Cine îşi schimbă învăţătura nu mai are nici acelaşi duh, nici aceeaşi credinţă.

De aici vin dezbinarea şi partidele,

certurile şi ciorovăielile,

lipsa înţelegerii şi a iubirii.

De aceea aveţi toată grija şi nu părăsiţi învăţătura, nici să nu adăugaţi sau scădeţi nimic din ea,

căci Adevărul numai întreg poate fi păstrat.

Cât veţi păstra aceeaşi învăţătură, veţi fi la fel cu toţii.

Dar îndată ce veţi ştirbi această învăţătură, vi se va schimba şi duhul şi credinţa

şi nici nu veţi mai vorbi apoi, nici nu veţi mai simţi la fel.

Închinarea numai cu duhul e dezordine,

închinarea numai cu mintea este gheaţă.

Închinătorii pe care îi doreşte Dumnezeu au o închinare deplină: şi cu duhul, şi cu mintea (1 Cor. 14, 15).

Faptele numai din duh sunt greşeli grave, adeseori, cele numai din minte sunt calcule şi aranjamente…

Numai strânsa colaborare în Hristos a unei minţi sănătoase şi luminate de Adevăr cu a unei inimi călăuzite de Duhul într-o credinţă rodnică prin iubire, sunt pe deplin în voia şi după dorinţa plăcerii Domnului.

Nici credincioşi numai de inimă, dar nici credincioşi numai de minte. Ci credincioşi de amândouă doreşte Dumnezeu.

Nu numai o inimă aprinsă de credinţă să aibă un slujitor al lui Dumnezeu, ci şi o minte luminată de Adevăr.

Numai când inima este îndrumată de Duhul Sfânt şi când faptele ei se desfăşoară pe calea unei învăţături după Adevăr, atunci sufletul merge bine cu adevărat.
Altfel, dacă învăţătura nu este cea după Adevăr (Tit 1, 9), chiar şi mântuirea celui mai zelos suflet este în primejdie (1 Cor. 15, 2).

O Domnul Dumnezeul Duhurilor şi al Adevărului,

Te rugăm desăvârşeşte în noi cunoaşterea şi trăirea Ta!

Fă să nu ne lăsăm amăgiţi nici de duhuri străine de Adevărul Bisericii Tale,

nici de adevăruri străine de Duhul ei.

Ca să fim închinători plăcuţi Ţie.

Amin.

Traian Dorz,

din “Hristos – Izvorul nostru”, p. 108 - 111

editura “Oastea Domnului”, Sibiu - 1999