Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântul Maxim Marturisitorul

"Sfântul Maxim Mărturisitorul a înfruntat prigoana imperiului şi a bisericii oficiale. Practic, toţi erau împotriva lui şi a puţinilor săi ucenici. Tot imperiul şi biserica se lepădaseră de Hristos. Acest bătrân duhovnicesc, deja trecut de şaptezeci de ani, cel mai luminat dascăl al Bisericii de atunci a fost luat la pumni, palme, înjurături şi acoperit, la propriu!, cu scuipat pe tot trupul şi pe toate veşmintele sale de către oamenii împăratului în faţa episcopului. “În numele lui Dumnezeu”, el a fost prigonit, bătut şi batjocorit. “În numele lui Dumnezeu”, a fost judecat, „anatemizat”, condamnat la tăierea limbii şi a mîinii drepte! Cel pe care noi astazi il pretuim ca pe unul din cei mai mari Filocalici, autor al unor scrieri teologice de o inaltime greu de ajuns si adesea greu de inteles pentru un crestin obisnuit a fost tratat ca un gunoi… si mult mai rau decat atat, a fost torturat cu bestialitate de catre reprezentantii de atunci ai institutiei ecleziale!" (Sursa: aici)

"Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc."

"Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii."

"Un om se consideră cu adevărat liber atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu."

,Întrucât este iubire, Dumnezeirea se mişcă; iar întrucât este iubită, mişcă spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste.”

“Nu există nimic mai silnic decât o conştiinţă care te acuză şi nimic mai îndrăzneţ decât o conştiinţă care te apără”

"Mulţi au spus multe despre dragoste. Dar numai căutând-o între ucenicii lui Hristos o vei afla. Căci numai ei au avut Dragostea adevărată, ca învăţător al dragostei."

"Iubeşte pe toţi oamenii cel ce nu iubeşte nimic omenesc. Şi are cunoştinţa lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti cel ce nu se sminteşte de cineva, fie că greşeşte, fie că nutreşte gânduri bănuitoare." (extrase din Filocalia II, “Capete despre dragoste“, în traducerea şi editarea pr. Dumitru Stăniloae)

"Nimic nu adună pe cei risipiţi ca iubirea."

"Mulţi suntem cei ce vorbim, dar puţini cei ce facem. Dar nimenea nu trebuie să strice cuvîntul lui Dumnezeu pentru ne-grija proprie, ci să-şi mărturisească neputinţa sa, nu să ascun­dă adevărul lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca nu cumva să ne facem vinovaţi, pe lîngă călcarea poruncilor, şi de răstălmăci­rea cuvîntului lui Dumnezeu."

"Iubirea şi înfrînarea slobozesc sufletul de patimi; citirea şi contemplarea izbăvesc mintea de neştiinţă; iar starea de ru­găciune o înfăţişează lui Dumnezeu însuşi."

„Necunoaşterea lui Dumnezeu duce la divinizarea creaţiei. În fapt, iubirea pe care fiinţa umană o are faţă de propriul său trup constituie o adoraţie manifesta a creaţiei divinizate”

"Iisus ne-a împacat, prin Sine, cu Tatal si între noi"

,,Cel ce a putut dobândi dragostea desăvărşită şi şi-a întocmit viaţa potrivit cu aceasta, acela zice “Doamne Iisuse…” în Duhul Sfânt "

,,Cel ce a dobândit dragostea, a dobândit pe Dumnezeu însuşi, întrucât, “Dumnezeu iubire este”

"Oamenii, lasand grija de a-si plange pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se judeca si se osandesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara pacat. “Cerul s-a uimit de aceasta si pamantul s-a cutrenurat”. Ei insa nu se rusineaza, ca niste nesimtiti"

"Cel ce iscodeste pacatele altora, sau judeca din banuieli pe fratele sau, inca nu a pus inceput pocaintei"

"Daca iti amintesti de raul de la cineva, roaga-te pentru el si vei opri patima din miscare. Devenind iubitor de oameni vei sterge cu totul patima din suflet"

"Ia aminte la tine, de nu cumva rautatea care te desparte de fratele tau nu se afla in fratele ci in tine. Si grabeste de te impaca cu el, ca sa nu cazi din porunca dragostei"

"Sa nu dispretuiesti porunca dragostei, fiindca printrinsa vei fi fiul lui Dumnezeu, datatorul poruncilor"

"Roadele iubirii sunt: a face binele aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreaptă judecată"

"Încă nu a dobândit dragoste desăvârşită cel ce nu a disprţuit slava şi ocara, bogăţia şi sărăcia, plăcrea şi întristarea. Ba dragostea desăvârşită nu le dispreţuieşte numai pe acestea, ci însăşi viaţa vremelnică şi moartea"

"Cel ce bârfeşte activitatea celui de aceeaşi credinţă şi stăruie în defăimarea lui pe drept cuvânt e socotit clevetitor al fratelui său; iar cel ce ponegreşte, purtat de pizmă, pe cel împodobit cu înţelepciune, şi sminteşte pe toţi, cu adevărat unelteşte sminteală contra fiului maicii sale."

"Duhul Sfânt nu e absent din nici o faptura si, mai ales, din cele ce s-au învrednicit de ratiune."

"Prin linia verticala, Crucea Îl arata pe Dumnezeu, (...) iar prin linia orizontala se arata toata zidirea în atârnare desavârsita de Dumnezeu, neavând al suport al existentei sau alta baza afara de Dumnezeu."

"Iubirea duce la cunoastere. (...) Dupa cum amintirea focului nu-ti încalzeste trupul, tot astfel credinta fara dragoste nu-ti va încalzi sufletul. "

“ Prietenii lui Hristos iubesc din inimă pe toţi. Dar nu sunt iubiţi de toţi. Iar prietenii lumii nici nu iubesc pe toţi, nici nu sunt iubiţi de toţi. Prietenii lui Hristos păstrează dragostea neîntreruptă până la sfârşit; ai lumii, până ce se ciocnesc întreolaltă din pricina lucrurilor lumii."

,În toate acestea trebuie să luăm aminte cu grijă cum umblăm şi ce hotărâm despre noi,ştiind că mulţi martori nevăzuţi sunt de faţă şi privesc la cele ce le facem şi le cugetăm,uitându-se nu numai la ceea ce e arătat, ci şi la sufletele noastre şi dând pe faţă ascunsul inimii.''

"Mulţi sunt prietenii, dar la vreme bună. În vremea încercărilor însă abia de vei afla vreunul."

"Folosirea greşită a gândurilor duce la întrebuinţarea greşită a lucrurilor."

,,Cele ce desfac dragostea dintre prieteni sunt acestea: a pizmui sau a fi pizmuit; a păgubi sau a fi păgubit, a nu cinsti sau a nu fi cinstit; gândurile bănuitoare. Deci ia seama, nu cumva ai făcut sau ai pătimit vremea din acestea şi de aceea eşti despărţit de dragostea prietenului?"

,,Căci multe cu adevărat sunt cetele Puterilor îngereşti ce stau în jurul nostru scriind în cer cu toată amănunţimea cele făcute,spuse şi cugetate de noi până la cea mai simplă schiţare de gând spre a ne da pe faţă în ziua înfricoşătoare a judecăţii,când toată zidirea celor văzute,clătinată de o scuturare negrăită,va fi împinsă spre sfârşitul ei..”

"Când mintea se goleşte de patimi şi se luminează prin contemplarea făpturilor atunci poate să ajungă şi în Dumnezeu să se roage cum trebuie"

"Când patimile stăpânesc mintea, o leagă de lucrurile materiale şi, despărţind-o de Dumnezeu, o fac să se ocupe de acelea. Când însă o stăpâneşte iubirea de Dumnezeu, o dezleagă de toate legăturile lor, înduplecând-o să dispreţuiască nu numai lucrurile ce cad sub simţuri, ci însăşi viaţa noastră vremelnică"

,Pe fratele ce-l socoteai ieri duhovnicesc şi virtuos, nu-l socoti azi rău şi viclean, pentru ura care s-a ivit în tine din ispita celui rău, ci prin dragostea îndelung răbdătoare gândeşte-te la lucrurile bune de ieri şi alungă ura de astăzi din suflet."

"Cel care crede că ştie tot nu are dragoste"

"Cu cât se îngrijeşte omul mai mult de cunoştinţa celor văzute numai prin simţire, cu atât îşi strânge mai tare în jurul său neştiinţa de Dumnezeu"

"Cunoştinţa lui Hristos ne vine prin curăţia sufletească"

"Mărăcinii răutăţii şi neştiinţei împiedică cunoştinţa duhovnicească"

"Pe cel ce se mândreşte cu cunoştinţă, judecata cea dreaptă îl va părăsi"

"Calea spre cunoştinţă este smerenia "

"Creştin puternic este cel ce uneşte cunoştinţa cu făptuirea. Prin cea din urmă vestejeşte partea poftitoare şi domoleşte iuţimea, iar prin cea dintâi înaripează mintea şi călătoreşte spre Dumnezeu. "

“Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic - ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire“. (epistola 12: PG91, 465C)