Din perioada copilăriei mi-a rămas întipărit în minte felul de organizare a armatei în caz de război. Armata adversă se informează prin toate mijloacele de care dispune, despre puterea pe care o deţinem, despre armele pe care le avem în dotare, despre capacitatea soldaţilor de a ţine piept unor dezinformări din partea inamicului, despre posibilii dezertori ce se pot alia cu in amicul. În urma acestor informări, tabăra adversă, cunoscând punctele slabe ale celeilalte, pregăteşte un plan sau mai multe de luptă.
Războiul "împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti..."(cf. Efeseni 6, 12), este o realitate. Vrăjmaşul-diavol caută pe toate căile să ne robească, încercând fel şi fel de ispitiri pentru a ne târî pe calea păcatului şi a pierzării. Pentru a nu fi cucerit sufletul, pentru a nu fi robită inima, fiecare om trebuie să opună o dârză rezistenţă, dând dovadă în faţa acestei realităţi de "buni ostaşi ai lui Hristos" ( cf. 2 Timotei 2, 3).
Spre deosebire de celelalte războaie despre care învăţasem în armată, războiul acesta duhovnicesc, între "tabăra binelui" şi "tabăra răului" este continuu, nu se poate vorbi despre un armistiţiu. Vrăjmaşul este necruţător, el nu depune niciodată armele, se preface doar şi de aceea este necesar ca ostaşii lui Hristos să fie mereu veghetori şi să aibă armele de lovire şi de apărare pe care le dă Duhul Sfânt (Efeseni 6) asupra lor. Biserica lui Hristos a început acesastă luptă încă din timpul întemeierii ei în chip nevăzut prin Jertfa pe Cruce a Domnului Iisus. El Însuşi a spus despre Biserica sa că: "porţile iadului nu o vor birui" (cf. Matei 16, 18). O, şi câţi creştini nu dorm crezând că ei nu trebuie să facă nimic sau se pornesc la luptă cu diavolul fără a-i cunoaşte strategia şi armele pe care le foloseşte acesta, căzând, mai devreme sau mai târziu, biruţi de el. Pentru o biruinţă sigură, mai întâi de toate trebuie căutat înlăuntru nostru, al fiecăruia, potenţialul duşman. Când spun lucrul acesta ,mă gândesc la eul nostru, acesta trebuie detronat întâi, pentru ca în locul lui să vină Hristos, Firea cea veche trebuie răstignită şi înlocuită cu o fire nouă, în Hristos. Apoi, o dată înrolaţi în oştirea lui Hristos, nu mai putem fi prieteni cu lumea: "Cine va voi să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu" (cf. Iacov 4, 4). Aşadar, şi prietenia cu lumea trebuie întreruptă. Biruinţa ma poate fi garantată şi de felul în care se aplică în viaţa fiecărui ostaş "regulamentul de disciplină", Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta se cere să fie cunoscut şi pus în practică de fiecare ostaş.
Cine se abate de la "Regulament" riscă "pedeapsa cu moartea" căci "plata păcatului este moartea". Totodată trebuie ştiut că în această luptă nu au nici o şansă cei fricoşi sau laşi. Vrăjmaşul râde de aceştia, pentru că ştie că din partea lor nu va primi nici o vătămare. Să dăm deci frica la o parte şi, precum David, cu curaj să ne aruncăm în luptă pentru a-l birui pe Goliatul de azi. Vom avea surpriza ca în această luptă vrăjmaşul să nu iasă în faţă precum Goliatul lui David, batjocorind şi scoţându-şi în evidenţă armele pentru a ne intimida ci, dimpotrivă, zâmbind prietenos şi căutând să facă pace. Nu trebuie luat în serios. În spatele surâsului său se ascunde momeala, "bomba" ce va exploda cu siguranţă. Vrăjmaşul are o capacitatea extraordinară de a-şi muşamaliza atacurile, strategia, armele, făcând astfel ca mulţi creştini înrolaţi cu adevărat în oştirea lui Hristos să depună armele zicând:"Nu există diavol!" sau să creadă că este mai bine să cadă la pece prin diverse compromisuri.
Câmpul de luptă este mare şi este plin de ostaşi căzuţi, care au început bine dar au sfârşit rău acest război. Strategia vrăjmaşului se schimbă mereu şi despre ea se poate vorbi mult dar, cred că un lucru nu trebuie scăpat din vedere, şi anume, că diavolul nu trâmbiţează niciodată înainte de atac. El vine şi ne atacă atunci când nici nu ne aşteptăm. Să fim treji şi gata orişicând de luptă!
"Staţi deci tari, având mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi-vă în platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evengheliei păcii. pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoate ale celui rău" (cf. Efeseni 6, 14-15)
Un comentariu:
Sorin, gata, eu am capitulat!...Dar nu în faţa vrăjmaşului :) ci în faţa abilităţii tale de a trata orice temă atât de complet şi complex!
...şi recunosc ruşinată că m-am cam speriat de vrăşmaşul acesta care văd că are o strategie de luptă atât de bine pusă la punct...
Există o singură soluţie! Înarmarea şi privegherea. Hai să ne înarmăm şi noi cu armele din Efeseni: ,,11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. "
Fii binecuvântat, Sorin, că ne aminteşti că avem de dus o luptă crâncenă cu păcatul, o luptă pe care ne-o dorim biruitoare.
Trimiteți un comentariu