„Iar când va veni Mângâietorul,Duhul Adevărului-zicea Iisus-El Mă va preamări pe Mine,căci dintru al Meu va lua şi va vesti vouă.Toate câte are Tatăl ale Mele sunt,de aceea am zis că dintru al Meu va lua şi va vesti vouă" (Ioan 16,13-15). "În şcolile cele lumeşti se învaţă multe feluri de studii: limbi, gramatici, matematici, istorie, geografie etc. Şcoala Duhului Sfânt are însă un singur studiu şi o singură lecţie, pe care o predă în felurite chipuri: Golgota.
Duhul Sfânt îl vesteşte neîncetat pe Mântuitorul şi învăţăturile Lui. „Iar când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului - zicea Iisus -El Mă va preamări pe Mine, căci dintru al Meu va lua şi va vesti vouă. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt, de aceea am zis că dintru al Meu va lua şi va vesti vouă" (Ioan 16,13-15).
Iisus Mântuitorul L-a vestit pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt îl vesteşte pe Mântuitorul. Şcoala cea mare a mântuirii sufleteşti are două clase: clasa Golgotei şi clasa Duhului Sfanţ. Aceste două clase se întregesc una pe alta.
Prin Golgota ne vin darurile Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt ne ajută să aflăm Golgota. Prin darurile Jertfei de pe Crucea răstignirii ne vine mântuirea, iar Duhul Sfânt ne ajută să aflăm aceste daruri şi ni le dă. Oricine intră cu adevărat în şcoala Golgotei, acela e şi un şcolar al Duhului Sfânt, iar, de cealaltă parte, orice şcolar al Duhului Sfânt este un vestitor al Mântuitorului.
Duhul Sfânt Se ocupă neîncetat cu vestirea Mântuitorului. Tot timpul Şi-l foloseşte pentru vestirea lui Iisus Hristos. Veacuri de-a rândul n-a făcut altceva, decât L-a vestit pe Iisus cel Răstignit şi îl va vesti mereu până la sfârşitul veacurilor.
Numai prin Duhul Sfânt îl putem cunoaşte cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă. Dacă Iisus a zis: „ Nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, decât prin Fiul" (Matei 11, 27), apoi, tot aşa, putem zice, că nici pe Iisus Mântuitorul nimeni nu-L poate cunoaşte cu adevărat, decât prin Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt ne învaţă neîncetat despre Iisus Mântuitorul. În toate împrejurările vieţii noastre, Duhul Sfânt îl pune în faţa noastră pe Mântuitorul, viaţa Lui şi învăţăturile Lui. De eşti sărac, Duhul Sfânt îţi zice: Uită-te la Iisus, că n-a avut nici măcar un loc unde să-Şi plece capul! (Luca 9, 58).
De eşti în durere şi suferinţă, Duhul Sfânt îţi arată pe Cel Ce a răbdat bătăi, batjocuri, dureri grozave şi moarte.
De eşti prigonit, îţi zice: Uită-te la Cel Ce a fost prigonit, de la început până la sfârşit, în toată viaţa Lui de pe pământ!
În orice stare ai fi, Duhul Sfânt îţi zice: Uită-te la Iisus Mântuitorul şi îndată vei primi mângâiere, ajutor şi scăpare!
Lecţia de predilecţie a Duhului Sfânt este îndeosebi Golgota. Aici umblă neîncetat Duhul Sfânt să-i atragă pe oameni. Şi ce metodă minunată are şi aici!
Duhul Sfânt începe a-l trezi pe om, arătându-i păcatele şi punând în faţa lui Jertfa Crucii, iertarea şi mântuirea. Duhul Sfânt stăruie mereu în lecţia aceasta, până ce-l pleacă pe om spre Golgota şi-l depune la picioarele Crucii, zicându-i: - Vezi, păcătosule, de ce dar mare te-a invrednicit Fiul lui Dumnezeu! El a murit pentru tine şi păcatele tale. A murit ca să nu mai fii al tău, ci să fii al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpărat cu un preţ mare (I Corinteni 6, 20).
Duhul Sfânt stăruie mai departe cu lecţia aceasta, adâncind şi azi, şi mâine Jertfa Crucii în inima şi viaţa omului, până ce-l aduce pe om să poată rosti cuvintele Apostolului Pavel: „De acum, nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Iisus Hristos, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (Galateni 2, 20). Aceasta este culmea la care se poate ridica un om pământean. Aceasta este lecţia de încheiere a Duhului Sfânt, punctul suprem al mântuirii sufleteşti; iar acest punct îl putem câştiga numai cu ajutorul Duhului Sfânt.
Când ajungi la acest punct, deodată ţi se schimbă întreg felul de a vedea, de a trăi, de a gândi şi de a vorbi.
Un prieten mă mustra, mai zilele trecute - şi încă în public - de ce folosesc numai cuvintele „Domnul" şi „Mântuitorul". Cică expresii ca acestea: „preadulcele meu Mântuitor", „Domnul meu" etc. ar fi expresii „sectare". Îmi spunea prietenul, cu apăs, să folosesc numai cuvântul „Hristos".
- O, dragul meu, - i-am răspuns eu - era o vreme când aşa făceam, cum zici. Peste treizeci de ani am vorbit mereu despre un Hristos Care a venit în lume „să şteargă greşeala lui Adam" şi „să scape lumea de păcatul strămoşesc". Ani de zile am predicat şi eu despre un Hristos Care ne învaţă să facem ceea şi ceea şi să nu facem ceea şi ceea. Dar cu această predică n-am putut aduce aproape pe nimeni la picioarele Crucii. Nu m-am putut aduce nici măcar pe mine.
S-a întâmplat însă, dragul meu, că a trecut un vuiet peste viaţa mea... a suflat un vânt... nici eu nu-mi dau seama bine de unde şi cum a venit. Dar, în clipa aceea, mi s-a deschis graiul şi am strigat: „Domnul meu şi Mântuitorul meu!"...
Până atunci, eu cunoşteam numai un Hristos Care avea de lucru mai mult cu Adam şi cu păcatul strămoşesc, decât cu mine. Acum însă cunosc un Hristos Care are de lucru cu mine, cu păcatele mele, cu slăbiciunile mele, cu îndoielile mele, cu mântuirea mea. Peste treizeci de ani nu I-am zis lui Hristos niciodată Domn şi Mântuitor, pentru că n-aveam de lucru cu El, pentru că nu era Domnul şi Stăpânul vieţii mele.
O, dragul meu prieten, poate tu nu înţelegi acest fel de a grăi; te supără acest fel de a grăi. Domnul să-ţi ajute să poţi zice cândva şi tu: Iisuse, preadulcele meu Mântuitor'...
Duhul Sfânt îl vesteşte şi îl preamăreşte pe tot locul pe scumpul nostru Mântuitor. Aşa să facem şi noi! N-ai aflat încă pe Domnul şi mântuirea?... Lasă-te atras de Duhul Sfânt la picioarele Crucii, ca să-L afli, iar după ce L-ai aflat, preamăreşte-L neîncetat şi îl vesteşte şi altora!
Vorbiţi pe tot locul şi cu toate prilejurile despre Iisus cel Răstignit! Eu mă tem că în ziua Judecăţii voi fi mustrat cu mustrări ca acestea: -Aduţi aminte că atunci şi atunci ţi s-a dat prilej să vorbeşti despre Iisus Hristos, şi n-ai vorbit!... Ţi s-a dat prilej să-i chemi pe oameni la Golgota, şi nu i-ai chemat.
Să-L vestim pe Iisus Mântuitorul şi prin faptele noastre! Sângele Lui să se observe în toate faptele şi vorbele noastre! Să-L vestim pe tot locul şi cu toate prilejurile!
Duhul Sfânt este şi înţelepciune. El ar putea vorbi despre descoperiri noi aduse din cer. El ar putea să ne vorbească despre noi descoperiri ştiinţifice, despre ştiinţă şi filozofie. Dar El Se ocupă numai cu vestirea Mântuitorului şi cu Golgota, pentru că aici sunt adâncimea şi înălţimea cunoştinţei.
Toate cunoştinţele şi învăţăturile noastre cele lumeşti, în lumina veşniciei, nu preţuiesc nimic.
În lumina vieţii de veci şi judecăţii de veci, va avea preţ numai ceea ce am învăţat în şcoala cea mare a Duhului Sfânt. Şi, vai, ochii mi se umplu de lacrimi, când mă gândesc ce de creştini trec în cealaltă lume fără să fi învăţat nimic în această şcoală!
Mai zilele trecute, am văzut un ţăran citind un ziar politic. Se ţinea mândru că citeşte şi el politică mai înaltă, de care citesc şi domnii.
„Bădicule dragă, i-am zis, dă-mi voie să te întreb, ai citit dumneata cândva în Biblie?"
S-a uitat lung şi mirat la mine. Nici n-auzise de aşa ceva.
Scumpii mei fraţi din Oastea Domnului! Îndemnaţi neîncetat pe oameni să intre în şcoala cea mare a Duhului Sfânt! Îndemnaţi-i şi ajutaţi-i neîncetat să intre în şcoala aceasta, ca să-L afle pe Iisus cel Răstignit!"
Duhul Sfânt Se ocupă neîncetat cu vestirea Mântuitorului. Tot timpul Şi-l foloseşte pentru vestirea lui Iisus Hristos. Veacuri de-a rândul n-a făcut altceva, decât L-a vestit pe Iisus cel Răstignit şi îl va vesti mereu până la sfârşitul veacurilor.
Numai prin Duhul Sfânt îl putem cunoaşte cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă. Dacă Iisus a zis: „ Nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, decât prin Fiul" (Matei 11, 27), apoi, tot aşa, putem zice, că nici pe Iisus Mântuitorul nimeni nu-L poate cunoaşte cu adevărat, decât prin Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt ne învaţă neîncetat despre Iisus Mântuitorul. În toate împrejurările vieţii noastre, Duhul Sfânt îl pune în faţa noastră pe Mântuitorul, viaţa Lui şi învăţăturile Lui. De eşti sărac, Duhul Sfânt îţi zice: Uită-te la Iisus, că n-a avut nici măcar un loc unde să-Şi plece capul! (Luca 9, 58).
De eşti în durere şi suferinţă, Duhul Sfânt îţi arată pe Cel Ce a răbdat bătăi, batjocuri, dureri grozave şi moarte.
De eşti prigonit, îţi zice: Uită-te la Cel Ce a fost prigonit, de la început până la sfârşit, în toată viaţa Lui de pe pământ!
În orice stare ai fi, Duhul Sfânt îţi zice: Uită-te la Iisus Mântuitorul şi îndată vei primi mângâiere, ajutor şi scăpare!
Lecţia de predilecţie a Duhului Sfânt este îndeosebi Golgota. Aici umblă neîncetat Duhul Sfânt să-i atragă pe oameni. Şi ce metodă minunată are şi aici!
Duhul Sfânt începe a-l trezi pe om, arătându-i păcatele şi punând în faţa lui Jertfa Crucii, iertarea şi mântuirea. Duhul Sfânt stăruie mereu în lecţia aceasta, până ce-l pleacă pe om spre Golgota şi-l depune la picioarele Crucii, zicându-i: - Vezi, păcătosule, de ce dar mare te-a invrednicit Fiul lui Dumnezeu! El a murit pentru tine şi păcatele tale. A murit ca să nu mai fii al tău, ci să fii al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpărat cu un preţ mare (I Corinteni 6, 20).
Duhul Sfânt stăruie mai departe cu lecţia aceasta, adâncind şi azi, şi mâine Jertfa Crucii în inima şi viaţa omului, până ce-l aduce pe om să poată rosti cuvintele Apostolului Pavel: „De acum, nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Iisus Hristos, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (Galateni 2, 20). Aceasta este culmea la care se poate ridica un om pământean. Aceasta este lecţia de încheiere a Duhului Sfânt, punctul suprem al mântuirii sufleteşti; iar acest punct îl putem câştiga numai cu ajutorul Duhului Sfânt.
Când ajungi la acest punct, deodată ţi se schimbă întreg felul de a vedea, de a trăi, de a gândi şi de a vorbi.
Un prieten mă mustra, mai zilele trecute - şi încă în public - de ce folosesc numai cuvintele „Domnul" şi „Mântuitorul". Cică expresii ca acestea: „preadulcele meu Mântuitor", „Domnul meu" etc. ar fi expresii „sectare". Îmi spunea prietenul, cu apăs, să folosesc numai cuvântul „Hristos".
- O, dragul meu, - i-am răspuns eu - era o vreme când aşa făceam, cum zici. Peste treizeci de ani am vorbit mereu despre un Hristos Care a venit în lume „să şteargă greşeala lui Adam" şi „să scape lumea de păcatul strămoşesc". Ani de zile am predicat şi eu despre un Hristos Care ne învaţă să facem ceea şi ceea şi să nu facem ceea şi ceea. Dar cu această predică n-am putut aduce aproape pe nimeni la picioarele Crucii. Nu m-am putut aduce nici măcar pe mine.
S-a întâmplat însă, dragul meu, că a trecut un vuiet peste viaţa mea... a suflat un vânt... nici eu nu-mi dau seama bine de unde şi cum a venit. Dar, în clipa aceea, mi s-a deschis graiul şi am strigat: „Domnul meu şi Mântuitorul meu!"...
Până atunci, eu cunoşteam numai un Hristos Care avea de lucru mai mult cu Adam şi cu păcatul strămoşesc, decât cu mine. Acum însă cunosc un Hristos Care are de lucru cu mine, cu păcatele mele, cu slăbiciunile mele, cu îndoielile mele, cu mântuirea mea. Peste treizeci de ani nu I-am zis lui Hristos niciodată Domn şi Mântuitor, pentru că n-aveam de lucru cu El, pentru că nu era Domnul şi Stăpânul vieţii mele.
O, dragul meu prieten, poate tu nu înţelegi acest fel de a grăi; te supără acest fel de a grăi. Domnul să-ţi ajute să poţi zice cândva şi tu: Iisuse, preadulcele meu Mântuitor'...
Duhul Sfânt îl vesteşte şi îl preamăreşte pe tot locul pe scumpul nostru Mântuitor. Aşa să facem şi noi! N-ai aflat încă pe Domnul şi mântuirea?... Lasă-te atras de Duhul Sfânt la picioarele Crucii, ca să-L afli, iar după ce L-ai aflat, preamăreşte-L neîncetat şi îl vesteşte şi altora!
Vorbiţi pe tot locul şi cu toate prilejurile despre Iisus cel Răstignit! Eu mă tem că în ziua Judecăţii voi fi mustrat cu mustrări ca acestea: -Aduţi aminte că atunci şi atunci ţi s-a dat prilej să vorbeşti despre Iisus Hristos, şi n-ai vorbit!... Ţi s-a dat prilej să-i chemi pe oameni la Golgota, şi nu i-ai chemat.
Să-L vestim pe Iisus Mântuitorul şi prin faptele noastre! Sângele Lui să se observe în toate faptele şi vorbele noastre! Să-L vestim pe tot locul şi cu toate prilejurile!
Duhul Sfânt este şi înţelepciune. El ar putea vorbi despre descoperiri noi aduse din cer. El ar putea să ne vorbească despre noi descoperiri ştiinţifice, despre ştiinţă şi filozofie. Dar El Se ocupă numai cu vestirea Mântuitorului şi cu Golgota, pentru că aici sunt adâncimea şi înălţimea cunoştinţei.
Toate cunoştinţele şi învăţăturile noastre cele lumeşti, în lumina veşniciei, nu preţuiesc nimic.
În lumina vieţii de veci şi judecăţii de veci, va avea preţ numai ceea ce am învăţat în şcoala cea mare a Duhului Sfânt. Şi, vai, ochii mi se umplu de lacrimi, când mă gândesc ce de creştini trec în cealaltă lume fără să fi învăţat nimic în această şcoală!
Mai zilele trecute, am văzut un ţăran citind un ziar politic. Se ţinea mândru că citeşte şi el politică mai înaltă, de care citesc şi domnii.
„Bădicule dragă, i-am zis, dă-mi voie să te întreb, ai citit dumneata cândva în Biblie?"
S-a uitat lung şi mirat la mine. Nici n-auzise de aşa ceva.
Scumpii mei fraţi din Oastea Domnului! Îndemnaţi neîncetat pe oameni să intre în şcoala cea mare a Duhului Sfânt! Îndemnaţi-i şi ajutaţi-i neîncetat să intre în şcoala aceasta, ca să-L afle pe Iisus cel Răstignit!"
Părintele Iosif Trifa
din cartea "Duhul Sfânt"
din cartea "Duhul Sfânt"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu