"Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună!"

"O, fraţii mei şi surorile mele, care staţi în noaptea suferinţei şi a deznădejii, simţiind doar plugul osândei, brăzdându-vă adânc sufletul şi trupul; voi, care sunteţi parcă prăbuşiţi din timp în văi din abis; voi pentru care clipele se scurg încet, asemenea pietrelor de moară, măcinându-vă şi răbdarea şi credinţa, şi fiinţa - către voi strig acum: ridicaţi-vă ochii spre cer! Iată, peste Betleemul durerilor voastre a răsărit o stea şi pe raza ei o lumină nepământească vă aduce Lumina...Nu auziţi, oare din înalt, răzbătând până la voi, prin ziduri mucede, printre gratiile ruginite şi prin uşile zăvorâte cu lacăte grele, glasul de biruinţă al îngerului bine-vestitor? "Bucuraţi-vă!...Vi s-a născut Mântuitor!"

Da, ni S-a născut Acela, Care este Libertatea trupului şi a sufletului, Dezrobitorul şi Izbăvitorul nostru - Iisus Hristos. Nu auziţi acum, împreună cu solul ceresc, s-a unit o mulţime de Oaste cerească în cântare de laudă şi zicând: "Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 13-14)?

Uite, celula s-a umplut de lumină, iar Pruncul Sfânt caută inima ta să Se nască în ea! Nu spune: "Doamne, cum să intri în grajdul trupului meu? Duhneşte de mirosul greu al păcatelor! Am ucis, am furat, am desfrânat, am înşelat...atâtea gunoaie am strâns în mine!..." Nu spune aşa!...

Nu auzi ce spune Pruncul Sfânt?

"O, păcătoşilor iubiţi, o, voi toţi care gemeţi sub povara păcatelor, pentru voi am venit! M-am născut pentru prima dată şi ultima dată în grajdul şi ieslea Betleemului şi le-am făcut Biserică şi Altar. Dar, de atunci, şi până la plinirea vremurilor, ieslea şi grajdul sunt inima voastră, păcătoşilor iubiţi. În ea cobor şi Mă nasc mereu, ca să schimb şi să înnoiesc totul. Nu mai vreau acum aur, smirnă şi tămâie; vreau lacrimile voastre de căinţă, inima voastră zdrobită şi înfrânată! Vreau să încep Împărăţia Mea, de aici, dintre voi şi din inimile voastre! Căci am coborât în locul cel mai umil din lume şi cel mai dispreţuit , ca să pot mântui inima cea mai păcătoasă...Iată, peste întunericul şi umbra morţii, de aici şi din întreaga lume, azi am adus Lumina mântuirii!"

O, fraţi iubiţi şi dragi surori, ne unim şi noi, cei de azi, cu voi. Ieri, unii am purtat lanţurile, pentru că L-am mărturisit pe Hristos! Alţii ne aflam dincoace de ziduri, dar eram încătuşaţi de păcate într-o închisoare mai mare decât a voastră...Şi, iată, acum, împreună cu voi şi cu îngerii de Sus, înălţăm cântarea de bucurie, într-un cor al laudei şi al recunoştinţei pentru Pruncul Sfânt, Care S-a născut şi-in inima noastră, preschimbând-o, dintr-un grajd, într-un Templu al Duhului Sfânt!

Slăvit să fie Domnul!"

Prof. Gheorghe Precupescu

din foaia duhovnicească "Iisus Biruitorul", nr. 12/1996
articol publicat şi în volumul "Cruce şi Înviere"
editura "Oastea Domnului" Sibiu,  2008