duminică, 18 octombrie 2009

Învierea fiului văduvei din Nain


Evanghelia duminicii a 20-a după Rusalii
Luca 7, 11-16

"Evanghelia cu învierea fiului văduvei din Nain arată o minune a Mântuitorului Hristos: o mamă îşi ducea fiul la groapă şi, pe drum, s-a întâlnit cu Iisus, Care i-a înviat odorul. Să luăm aminte că minunea din evanghelia de duminică se întâmplă şi astăzi. Ca şi văduva din Nain, şi noi avem un singur fiu de mare preţ: viaţa noastră sufletească, sufletul nostru. De multe ori se îmbolnăveşte de moarte şi mulţi chiar îl şi îngroapă în păcate. Dar aceasta încă nu este nici o minune. Minunea aceasta este că şi fiul nostru, viaţa noastră sufletească, sufletul nostru se poate tămădui, poate chiar învia din moartea păcatelor, după ce ne-am întâlnit şi noi cu Iisus Hristos. Da, da, iubite cititorule: să ne întâlnim mai întâi cu Iisus, să-L primim ca pe Cel ce a murit pentru noi şi ne-a lăsat şi nouă darul învierii, precum a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine viu va fi, chiar dacă va fi murit” (Ioan 11, 25).
Şi tu, iubite cititorule, te poţi întâlni cu Hristos oricând: fie că zaci cu sufletul bolnav pe pat, fie că ai plecat şi tu la groapă cu sufletul omorât de păcate. Hristos te aşteaptă ca să-ţi învie sufletul. Îţi trebuie însă ceva învietor de suflete, ca să te întâlneşti şi tu cu Iisus. Îţi trebuie şi ţie învie sufletul. Îţi trebuie lacrimile văduvei care-şi plângea copilul; îţi trebuie şi ţie lacrimi fierbinţi cu care să-ţi plângi căderea şi moartea ta cea sufletească. Îţi trebuie, dragă cititorule, un dor, o dorinţă fierbinte după Iisus, Doctorul cel bun, Care să te vindece, să te ridice, să te învie la o nouă viaţă. Când vei simţi acest dor şi îl vei stropi mereu cu lacrimile părerii de rău pentru păcatele tale, atunci şi tu eşti un mort ce a înviat la o viaţă nouă.
Eu am văzut astfel de morţi înviaţi. Cu prilejul unei adunări ce au ţinut-o aici, la Sibiu, cei care s-au hotărât împotriva beţiilor, sudalmelor şi altor păcate grele, cineva ne-a spus, în chip mişcător, istoria învierii lui din păcate. „Eram un beţivan vestit în satul meu – ne spunea fratele nostru – şi astăzi oamenii se miră cum m-am putut schimba aşa dintr-o data. <>”...
Iată, iubiţilor cititori, cum „s-a sculat un mort şia început a grăi”!
Un cititor de la sate îmi scria: „De când mi-ai trimis Biblia, domnule părinte, şi de când citesc în ea, simt că mă fac altul... Duminica merg regulat la biserică şi după ce vin de la biserică citesc oamenilor din Biblie”...
Iacă şi acesta este un mort care începe să „se scoale şi să grăiască”!
Dar de ce nu învie toţi păcătoşii, mă vei întreba?
Pentru că nu se întâlnesc toţi cu Mântuitorul Hristos aşa cum trebuie, răspund eu. Sunt unii, foarte mulţi, care se roagă regulat, merg şi la biserică, dar cu Iisus nu se întâlnesc şi din păcate nu ies. Dacă nu ieşi din păcate, iubite cititorule, dacă nu începi o viaţă nouă după Evanghelie, acesta este semnul că tu încă nu te-ai întâlnit cu Mântuitorul Hristos.
O, ce dar mare este, iubite cititorule, în vorbele: „şi s-a sculat mortul şi a început a grăi”! Şi eu, cel care scriu aceste rânduri, eram odata, dragă citiorule, un mort ce mergeam spre groapa pieirii mele sufleteşti. Şi tocmai când ieşeam din poarta vieţii, Iisus a ieşit în calea mea şi m-a înviat. M-am întâlnit cu Iisus, Mântuitorul sufletului meu; şi de atunci m-am schimbat, m-am sculat şi „am început a grăi”... şi voi grăi mereu despre minunile ce le face Iisus în sufletul omului"

Parintele Iosif Trifa

Un comentariu:

elenacassiana spunea...

Va multumesc pt cuvintele incurajatoare din postarea de astazi!

Va anunt ca de azi am revenit in lumea blogului, insa pe wordpress...noua adresa a Coltisorului meu de Rai este http://www.elenacassiana.wordpress.com/

Daca doriti, va rog sa modificati la blogroll, aveti vechea adresa a blogului...:)

Va astept cu multa bucurie, in vizita!

Doamne ajuta!
ElenaV.Stanica