marți, 20 octombrie 2009

VORBIREA CREŞTINULUI ÎN LUMINA BUNULUI SIMŢ



"Bunul simţ va deschide uşile pe care nici cea mai buna educaţie nu le poate deschide." (Clarence Thomas)

Câţi dintre noi nu am observat creştini care vorbesc porcos, spun bancuri murdare, găsesc de râs atunci când văd pe cineva exceleând într-un comportament urât şi nu numai. Se întâmplă să auzi pe cineva râzând chiar şi în biserică, în adunare. Aşa cum spuneam şi în postările anterioare, din exprimarea noastră, comportamentul nostru, se poate vedea dacă suntem nişte adevăraţi creştini, născuţi din Dumnezeu, sau suntem doar nişte creştini făţarnici, doar cu numele. Mai devreme sau mai târziu totul se va da pe faţă. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că un adevărat creştin trebuie sa aibe un vocabular duhovnicesc, fără vorbe porcoase, fără înjurături… vorbirea creştinului trebuie să fie "dreasă cu sare". Iată ce spune Sf. Ap. Pavel:

“Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl…. Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de Biserică), preţuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”
- Epistola către Coloseni, cap. 3, 16 -17 şi cap. 4: 5 – 6 -

“Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor; Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină” …Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre, Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
- Epistola către Efeseni, cap. 5, 1 – 13 şi 17 - 20 -

Pentru a împlinii îndemnurile acestea minunate, pentru un vocabular duhovnicesc, nu este nevoie de mult efort. Trebuia doar să-L lăsăm pe Dumnezeu, pe Duhul cel Sfânt, să lucreze în viaţa noastră şi să ne schimbe inima, deoarece de acolo ies gandurile rele şi vorbele de ruşine. Însuşi Domnul Iisus ne atenţionează în privinţa aceasta:

“Cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om…”
- Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 15, 18 – 20 -

Un comentariu:

Mariana spunea...

În ebraică ,,a vorbi" înseamnă a-l îmbogăţi pe celălalt, a-i dărui ceva din ce ai tu, sau a-i înălţa inima...
În rest e tăcere...Când nu putem folosi cuvintele doar în aceste scopuri, mai bine să tăcem!...

Când folosim cuvântul rănindu-l pe semenul nostru rănim de fapt Cuvântul...

Sorin, mulţumesc pentru îmbogăţirea şi înălţarea prin cuvintele tale!