,,Târziu Te-am iubit"...dacă e vineri, e poezie...

Când ne gândim la sfinţi, ne gândim că ei au făcut toate lucrurile perfect fiindcă ei sunt într-o legătură specială cu Dumnezeu, cu Duhul Sfânt. V-aţi gândit vreodată că sfinţii au scris cele mai frumoase poezii?!...Iată în versurile ce urmează un astfel de exemplu...citeşti cu respiraţia tăiată...

- Fericitul Augustin -

Târziu Te-am iubit

Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă,
târziu Te-am iubit.

Tu erai înlăuntrul meu
Şi eu eram în afară
şi acolo Te căutam
şi mă aruncam eu
– cel ce şi-a pierdut frumuseţea –
asupra acestor lucruri frumoase
pe care Tu le-ai făcut.

Tu erai cu mine,
dar eu nu eram cu Tine.
Mă ţineau departe de Tine
frumoasele lucruri
care, dacă nu ar fi în Tine,
nu ar exista.

M-ai chemat –
şi m-ai strigat
şi ai rupt surzenia mea.
Ai strălucit
Şi ai alungat iubirea mea.
Ai răspândit o mireasmă
şi am respirat-o
şi acum suspin după Tine.
Te-am gustat
şi mi-e foame şi sete.
M-ai atins
şi am luat foc,
arzând după pacea Ta.

Fericitul Augustin
(354 - 430)

PS. Eu am descoperit-o acum doi ani aici, pe Forumul Oastei Domnului şi nu pot uita clipa aceea în care am citit-o...Mulţumesc, Sorin, pentru postarea ei atunci!