„Cât de necesare sunt bunele maniere în societatea în care trăim?
Putem răspunde printr-o altă întrebare: cât de necesare sunt semnele de circulaţie pe drumurile publice? Ba, chiar insistăm: ne putem lipsi de ele?
Evident, da! Dar cu ce riscuri! Să luăm două exemple "surori": ne aflăm într-un sens giratoriu, unde nu există nici semne de circulaţie, nici poliţist care să dirijeze traficul. Nu e greu să ne imaginăm ce urmează... Cealaltă situaţie se referă la "circulaţia" în societate: suntem invitaţi la cină; venim de afară; afară e noroi; ce facem după ce am intrat, ne descalţăm sau nu? Exemplele, asa cum spuneam, sunt similare, deşi domeniile de referinţă sunt total diferite. Şi cu asta am tras concluzia: regulile de comportament în societate sunt la fel de imperios necesare ca şi regulile de circulaţie. Odată acceptată concluzia, am intrat în miezul problemei. Academicianul Constantin Balaceanu Stolnici a făcut o observaţie interesantă: "Lumea vrea să aibă bune maniere, dar trebuie să aibă şi de la cine să le înveţe".(Jurnalul National; ediţita 24-07-2005; Editorial de Dana Andronie)
Noi, creştinii, avem de la cine învăţa. Acum 2000 şi ceva de ani, Domnul Iisus a spus: “ Învăţaţi de la Mine căci sunt blând şi smerit cu inima ”.
Sfântul Augustin, spunea referitor la acest îndemn:
"Ce să învăţaţi de la mine? Învăţaţi să înviaţi un mort care zace în mormânt de patru zile? Sau să faceţi alte minuni de felul acesta? Nu, ci învăţaţi de la mine blândeţea şi smerenia inimii". Fără blândeţe şi smerenie nu putem vorbi despre maniere.
Haideţi să vedem în câteva exemple din Sfânta Scriptură ce putem învăţa de la Domnul Iisus, cu trimitere la subiectul nostru:
Maniere = Blândeţe şi Smerenie
“Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. ” (Isaia 42,2-3)
“Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.” (Isaia 53,7).
Când intră în Ierusalim, deşi era aşteptat şi aclamat de contemporanii Săi, Domnul Iisus spune:
"Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21,5 )
Când fariseii şi cărturarii au adus la Domnul pe femeia "prinsă asupra faptului de adulter" (Ioan 8, 4), Domnul Iisus, ştiind că este pus în situaţia de a Se pronunţa într-o problema de Lege şi practică juridică, le spune:
" Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, “ Iar ei, auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul cate unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă, şi a ramas Iisus singur şi femeia, stând in mijloc" (Ioan. 8, 7-9). Întrebată unde-i sunt pârăşii şi dacă a osandit-o vreunul dintre ei, femeia a zis:
"...nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osandesc nici eu. Mergi, de acum să nu mai păcătuieşti" (Ioan. 8, 10-11).
Când este tradat de Iuda, îi vorbeşte blând:
„Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”(Luca 22, 48 ); “Prietene, pentru ce ai venit? “(Matei 26, 50)
Când Sf. Petru scoate sabia, Domnul Iisus îl opreşte:
“Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. “ (Matei 26, 52)
Aceste exemple ar putea continua, ne oprim însă aici, la cuvântul Mântuitorului: “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. “ ( Matei 11, 29)
Blândeţea şi smerenia sunt două virtuţi ce nu se pot separa, căci în cele mai multe cazuri mânia nu este altceva decât orgoliul, amorul propriu lezat care se revoltă . Învăţăm de la Domnul Iisus, blândeţea ca stil de viaţă, blândeţea totală, care ne cere să evităm orice formă de brutalitate, de agresivitate, de violenţă în cuvinte, în gesturi, în mişcări, în felul de a trata oamenii şi lucrurile. Ce altă dovadă mai clară dorim, pentru a ne convinge că bunele maniere ţin de virtutea blândeţii?
Această virtute a blândeţii o dobândim printr-o luptă eroică cu eul nostru.
Se spune că o dată, unui Sfânt din Biserica Catolică, Sf. Francisc de Sales, după ce acesta a fost insultat şi înjurat în modul cel mai urât, fără ca el să scoată un cuvânt, un prieten i-a reproşat că este prea insensibil. "Sunt insensibil? Pune mâna aici pe inima mea şi vezi cum bate. Nu vreau să pierd într-o singură clipă puţina blândeţe pe care am dobândit-o prin eforturi în 24 de ani".
Doamne, ce lecţie minunata pentru fiecare dintre noi!
Unui creştin care s-a aplecat şi a meditat sincer la cele spuse mai sus, nu i se va reproşa nicodată lipsa bunelor maniere. Pentru că el va fi gata să sară în ajutor oricui, nu bârfeşte, nici chiar pe seama adversarilor săi, este pe deplin sincer, deschis, calm în gesturi şi relaxat în maniere.
Să ne cercetăm fiecare dintre noi în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, să ne corectăm greşelile de conduită , învăţând de la Domnul Iisus şi de la Sfinţii noştrii înaintaşi şi să le călcăm pe urme!
Putem răspunde printr-o altă întrebare: cât de necesare sunt semnele de circulaţie pe drumurile publice? Ba, chiar insistăm: ne putem lipsi de ele?
Evident, da! Dar cu ce riscuri! Să luăm două exemple "surori": ne aflăm într-un sens giratoriu, unde nu există nici semne de circulaţie, nici poliţist care să dirijeze traficul. Nu e greu să ne imaginăm ce urmează... Cealaltă situaţie se referă la "circulaţia" în societate: suntem invitaţi la cină; venim de afară; afară e noroi; ce facem după ce am intrat, ne descalţăm sau nu? Exemplele, asa cum spuneam, sunt similare, deşi domeniile de referinţă sunt total diferite. Şi cu asta am tras concluzia: regulile de comportament în societate sunt la fel de imperios necesare ca şi regulile de circulaţie. Odată acceptată concluzia, am intrat în miezul problemei. Academicianul Constantin Balaceanu Stolnici a făcut o observaţie interesantă: "Lumea vrea să aibă bune maniere, dar trebuie să aibă şi de la cine să le înveţe".(Jurnalul National; ediţita 24-07-2005; Editorial de Dana Andronie)
Noi, creştinii, avem de la cine învăţa. Acum 2000 şi ceva de ani, Domnul Iisus a spus: “ Învăţaţi de la Mine căci sunt blând şi smerit cu inima ”.
Sfântul Augustin, spunea referitor la acest îndemn:
"Ce să învăţaţi de la mine? Învăţaţi să înviaţi un mort care zace în mormânt de patru zile? Sau să faceţi alte minuni de felul acesta? Nu, ci învăţaţi de la mine blândeţea şi smerenia inimii". Fără blândeţe şi smerenie nu putem vorbi despre maniere.
Haideţi să vedem în câteva exemple din Sfânta Scriptură ce putem învăţa de la Domnul Iisus, cu trimitere la subiectul nostru:
Maniere = Blândeţe şi Smerenie
“Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. ” (Isaia 42,2-3)
“Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.” (Isaia 53,7).
Când intră în Ierusalim, deşi era aşteptat şi aclamat de contemporanii Săi, Domnul Iisus spune:
"Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21,5 )
Când fariseii şi cărturarii au adus la Domnul pe femeia "prinsă asupra faptului de adulter" (Ioan 8, 4), Domnul Iisus, ştiind că este pus în situaţia de a Se pronunţa într-o problema de Lege şi practică juridică, le spune:
" Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, “ Iar ei, auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul cate unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă, şi a ramas Iisus singur şi femeia, stând in mijloc" (Ioan. 8, 7-9). Întrebată unde-i sunt pârăşii şi dacă a osandit-o vreunul dintre ei, femeia a zis:
"...nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osandesc nici eu. Mergi, de acum să nu mai păcătuieşti" (Ioan. 8, 10-11).
Când este tradat de Iuda, îi vorbeşte blând:
„Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”(Luca 22, 48 ); “Prietene, pentru ce ai venit? “(Matei 26, 50)
Când Sf. Petru scoate sabia, Domnul Iisus îl opreşte:
“Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. “ (Matei 26, 52)
Aceste exemple ar putea continua, ne oprim însă aici, la cuvântul Mântuitorului: “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. “ ( Matei 11, 29)
Blândeţea şi smerenia sunt două virtuţi ce nu se pot separa, căci în cele mai multe cazuri mânia nu este altceva decât orgoliul, amorul propriu lezat care se revoltă . Învăţăm de la Domnul Iisus, blândeţea ca stil de viaţă, blândeţea totală, care ne cere să evităm orice formă de brutalitate, de agresivitate, de violenţă în cuvinte, în gesturi, în mişcări, în felul de a trata oamenii şi lucrurile. Ce altă dovadă mai clară dorim, pentru a ne convinge că bunele maniere ţin de virtutea blândeţii?
Această virtute a blândeţii o dobândim printr-o luptă eroică cu eul nostru.
Se spune că o dată, unui Sfânt din Biserica Catolică, Sf. Francisc de Sales, după ce acesta a fost insultat şi înjurat în modul cel mai urât, fără ca el să scoată un cuvânt, un prieten i-a reproşat că este prea insensibil. "Sunt insensibil? Pune mâna aici pe inima mea şi vezi cum bate. Nu vreau să pierd într-o singură clipă puţina blândeţe pe care am dobândit-o prin eforturi în 24 de ani".
Doamne, ce lecţie minunata pentru fiecare dintre noi!
Unui creştin care s-a aplecat şi a meditat sincer la cele spuse mai sus, nu i se va reproşa nicodată lipsa bunelor maniere. Pentru că el va fi gata să sară în ajutor oricui, nu bârfeşte, nici chiar pe seama adversarilor săi, este pe deplin sincer, deschis, calm în gesturi şi relaxat în maniere.
Să ne cercetăm fiecare dintre noi în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, să ne corectăm greşelile de conduită , învăţând de la Domnul Iisus şi de la Sfinţii noştrii înaintaşi şi să le călcăm pe urme!
3 comentarii:
Într-o lume mult aglomerată este greu să găseşti timp atitudini care să fie în acord cu Evanghelia. Pe lângă atâtea griji şi obligaţii, Biserica, în loc să ne înţeleagă şi să ne ajute, dimpotrivă, adaugă sarcini. Aşa am putea gândi citind recomandările Apostolului Pavel, un gând ce se înscrie în firescul discursului social, dacă privim Biserica ca o simplă instituţie. Privind cu atenţie, observăm că apostolul precizează că purtarea noastră trebuie să fie „numai în chip vrednic de Evanghelie”. De aici vedem că a respecta Cuvântul Evangheliei, înainte de a fi o obligaţie, este o stare din care se nasc atitudini fireşti. Evanghelia nu este un set de obligaţii, nu este o listă de reguli, ci totul gravitează în jurul iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Un om educat nu poartă cu el codul bunelor maniere, ci gesturile sale sunt naturale, el se regăseşte în ele şi ceilalţi îl recunosc în şi prin aceste atitudini. Aşa este şi credinţa, devine mod de viaţă, te formează şi te ajută să devii „Evanghelia pe cale”. Atunci când înţelegi să cultivi această atitudine, totul devine firesc, dar pentru aceasta trebuie mult efort şi implicare activă.(Filipeni 1, 27-30 şi 2, 1-4)
„Dacă nu putem fi mai buni să încercăm să fim măcar politicoşi.” spunea N. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Bunele maniere au rădăcini într-un sentiment uman profund ce tinde spre o armonie între comportare şi etică, între frumuseţea caracterului uman şi moralitatea sa. Buna creştere nu este şi nu va deveni niciodată inutilă, pentru că îl face pe om să se respecte în primul rând pe sine(.Marlena Prigoreanu)
Lucian Blaga spunea ca : " Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns ".
Un mare sportiv , un campion in cursele automobilistice a fost intrebat in ce consta secretul succeselor sale. Acesta a raspuns : " Am actionat mereu ca si cum ceilalti au toate drepturile si eu niciunul.Iata o regula minunata de urmat,in toate imprejurarile vietii.Un adevarat copil a Lui Dumnezeu are foarte mare bun simt ,este plin de respect pentru cei din jur,cu mila si blandete pentru tot ce-l ingonjoara ,purtarea lui e una demna iar viata lui e un model pentru cei ce vor sa-l ia ca model .Slujindu-L pe Dumnezeu slujim si pe oameni straduindu-ne sa fim placuti Celui pe care-L slujim.AMIN
Mai ales daca suntem crestini , trebuie sa fim atenti la modul de comportamest, daca vrem ca sa aducem cinstire Domnului!
Multumesc, pentru aceste cuvinte pline de intelepciune, care mi-au maingaiat sufletul.
Trimiteți un comentariu