Este incorect sã credem cã fraţii şi surorile lui Hristos erau copiii Sfintei Fecioare Maria. Cuvintele “frate” si “sorã” au câteva întelesuri distincte. Semnificând uneori o anumitã înrudire între oameni sau apropierea lor duhovniceascã, aceste cuvinte sunt folosite uneori într-un sens mai larg, uneori într-un sens mai limitat. În orice caz, oamenii sunt denumiti frati şi surori dacã au o mamã si un tatã comun, numai un tatã sau o mamã comunã; dacã, având pãrinţi complet diferiţi, pãrinţii lor (vãduvi fiind) s-au cãsãtorit ulterior (fraţi vitregi) sau dacã pãrintii lor sunt rude apropiate.
În Vechiul Testament, ajunşi în Valea Sodomei, Avraam şi Lot s-au despãrţit. Acolo Avraam îl numeşte pe Lot “frate”, deşi Lot îi era nepot de frate.
În Evanghelie nu se spune nicãieri cã asa-numiţii fraţi ai lui Iisus erau, sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contrã, se ştia cã Iacov şi ceilalţi erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care era vãduv şi avea copii de la prima lui soţie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La fel, sora Maicii Lui, Maria soţia lui Cleopa, care stãtea cu ea la piciorul crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia apropiatã, puteau foarte bine sã fie denumiţi fraţi ai Domnului. Cã aşa-numiţii fraţi şi surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale, se vede clar din faptul cã Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui, ucenicului Sãu drag, Ioan. De ce ar fi fãcut asta dacã ea ar mai fi avut şi alţi copii în afarã de el? Ar fi putut aceştia sã aibã grijã de ea! Fiii lui Iosif, presupusul tatã al lui Iisus, nu se considerau obligati sã aibã grijã de mama lor vitregã, sau cel putin nu aveau pentru ea acea afecţiune pe care o au copiii naturali pentru pãrinţii lor sau cum avea Ioan pentru ea.
Astfel, studiul atent al Scripturilor descoperã clar inconsistenţă obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei şi îi face de râs pe toţi cei care învatã altceva. Atunci când ereticii si batjocoritorii refuzã sã recunoascã pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul cã Evanghelistul îi menţioneazã pe “fraţii şi surorile lui Iisus”, ei scapã din vedere urmãtoarele lucruri mentionate în Evanghelie:
a)În Evanghelii sunt mentionaţi patru “fraţi” (Iacov, Iosif, Simon şi Iuda) şi de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la numãr, dupã cum se întelege din cuvintele: …şi surorile Lui, nu sunt ele TOATE cu noi? (Mat. 13,56). (Pr. Mihail Pomazanschi - Dogmatica)
Pe de altã parte,
b) relatarea despre cãlãtoria la Ierusalim cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se menţioneazã despre “rudeniile şi cunoscuţii” (Luca 2:44) printre care ei îl cãutau pe Iisus, acolo unde se mentioneazã de asemenea cã Maria şi Iosif cãlãtoreau în fiecare an din îndepãrtata Galilee pânã la Ierusalim, nu existã nici un indiciu despre prezenta unor alţi copii mai mici împreunã cu Maria: rezultã deci cã aşa au trecut primii doisprezece ani din viata Domnului.
c) Atunci când, aproximativ la douãzeci de ani de la cãlãtoria mentionatã mai sus, Maria stãtea la piciorul crucii Domnului, ea era singurã şi a fost încredinţatã de cãtre Fiul ei ucenicului Sãu Ioan; din clipa aceea ucenicul acela a luat-o acasã la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles şi crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-fraţi sau surori”, fie de veri. ( Sf. Ioan
Maximovici)
Părintele
În Vechiul Testament, ajunşi în Valea Sodomei, Avraam şi Lot s-au despãrţit. Acolo Avraam îl numeşte pe Lot “frate”, deşi Lot îi era nepot de frate.
În Evanghelie nu se spune nicãieri cã asa-numiţii fraţi ai lui Iisus erau, sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contrã, se ştia cã Iacov şi ceilalţi erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care era vãduv şi avea copii de la prima lui soţie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La fel, sora Maicii Lui, Maria soţia lui Cleopa, care stãtea cu ea la piciorul crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia apropiatã, puteau foarte bine sã fie denumiţi fraţi ai Domnului. Cã aşa-numiţii fraţi şi surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale, se vede clar din faptul cã Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui, ucenicului Sãu drag, Ioan. De ce ar fi fãcut asta dacã ea ar mai fi avut şi alţi copii în afarã de el? Ar fi putut aceştia sã aibã grijã de ea! Fiii lui Iosif, presupusul tatã al lui Iisus, nu se considerau obligati sã aibã grijã de mama lor vitregã, sau cel putin nu aveau pentru ea acea afecţiune pe care o au copiii naturali pentru pãrinţii lor sau cum avea Ioan pentru ea.
Astfel, studiul atent al Scripturilor descoperã clar inconsistenţă obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei şi îi face de râs pe toţi cei care învatã altceva. Atunci când ereticii si batjocoritorii refuzã sã recunoascã pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul cã Evanghelistul îi menţioneazã pe “fraţii şi surorile lui Iisus”, ei scapã din vedere urmãtoarele lucruri mentionate în Evanghelie:
a)În Evanghelii sunt mentionaţi patru “fraţi” (Iacov, Iosif, Simon şi Iuda) şi de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la numãr, dupã cum se întelege din cuvintele: …şi surorile Lui, nu sunt ele TOATE cu noi? (Mat. 13,56). (Pr. Mihail Pomazanschi - Dogmatica)
Pe de altã parte,
b) relatarea despre cãlãtoria la Ierusalim cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se menţioneazã despre “rudeniile şi cunoscuţii” (Luca 2:44) printre care ei îl cãutau pe Iisus, acolo unde se mentioneazã de asemenea cã Maria şi Iosif cãlãtoreau în fiecare an din îndepãrtata Galilee pânã la Ierusalim, nu existã nici un indiciu despre prezenta unor alţi copii mai mici împreunã cu Maria: rezultã deci cã aşa au trecut primii doisprezece ani din viata Domnului.
c) Atunci când, aproximativ la douãzeci de ani de la cãlãtoria mentionatã mai sus, Maria stãtea la piciorul crucii Domnului, ea era singurã şi a fost încredinţatã de cãtre Fiul ei ucenicului Sãu Ioan; din clipa aceea ucenicul acela a luat-o acasã la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles şi crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-fraţi sau surori”, fie de veri. ( Sf. Ioan
Maximovici)
Părintele
3 comentarii:
Ma intreb si eu ca nestiutorul: si daca ar mai fi avut copii, care e problema? e rau sa ai copii? nu tot Dumnezeu a hotarat asta? eu o cinstesc oricum...Iertare cer.poate nu trebuia sa zic nimic.Imi pun si eu intebari. oricum postul acesta a adus multa lumina.
exista aici o discutie pe aceasta tema.
Multumesc Mihai de trimitere, o completare binevenita.
Ma bucur d-le "anomim" ca postarea a adus lumina.
Va astept si cu late comentarii.
Fiti Binecuvantati!
Trimiteți un comentariu