miercuri, 14 octombrie 2009

Creştinul în relaţiile interumane



Un creştin adevărat pune foarte mult accent pe relaţiile interumane, pe felul de a se comporta în societate şi mai ales pe felul cum poartă o discuţie cu cel de lângă el. Numai în felul acesta, poate fi o lumină, un catalizator, făcîndu-i pe cei din jur să-i caute compania să vorbească şi să-l asculte cu plăcere.

Politeţea te obligă să respecţi opinia celuilalt, chiar dacă diferă de a ta, uneori s-ar putea să greşeşti şi opinia celuilalt să fie întemeiată! Iar când eşti sigur că ai dreptate, susţine-ţi părerea dar, fă-o fără a-ţi jigni pe cel ce greşeşte. Am auzit pe mulţi dintre creştini în intervenţiile lor cu semenii lor zicând: „Mincinosule!”, „Eşti un eretic!”, „Eşti un făţarnic!”... Exemplele ar putea continua, le ştiţi foarte bine şi voi, ele sunt dovadă de dragoste. Mai frumos şi cinstit şi în linia bunului simţ, este să spunem:”Iertaţi-mă, dar sunt de altă părere şi nu-mi plac certurile de cuvinte”

Ve-ţi spune: „dar dacă sunt jignit”, „dacă sunt făcut mincinos în faţă”...credeţi-mă este mai bine să-i spui: „Iertaţi-mă, dar sunt de altă părere şi nu-mi plac certurile de cuvinte”, decât să-i răspunzi cu aceeaşi monedă, făcându-te la fel de vinovat ca cel ce jigneşte

Dar, dacă vom ştii de la început cu cine stăm de vorbă, şi aici intervine o alt lucru foarte important: „ Nu discuta orice, cu oricine, pentru a nu umple uliţa de bârfe” Există subiecte care pot fi discutate doar între prieteni, sau spuse numai lui Dumnezeu în rugăciune.

Am întâlnit adeseori, oameni care spun despre ei: „eu sunt corect”, „eu nu mint”, „ştiu foarte bine ce fac, ce spun”....mi s-a întâmplat şi mie. Am înţeles însă că e mai corect să-i laşi pe cei de lângă tine să te aprecieze. Un vechi proverb polonez spune: „După vorbă se vede bine ce se întâmplă în cap”

Când cineva vorbeşte, trebuie să-l asculţi cu atenţie şi să nu te araţi dezinteresat sau plictisit. Să-l priveşti spre el şi să nu-ţi laşi privirea să fugă spre altceva, aceasta este o dovadă de lipsă de bun simţ.
Un proverb arab spune „avem doar o gură şi două urechi”, aşadar trebuie să învăţăm să fim şi ascultători. Pentru că a şti să asculţi este o artă, dar este şi cea mai uşoară cale de a ţi-l apropia pe semenul tău ascultându-l.

Un comentariu:

Mariana spunea...

,,Un proverb arab spune „avem doar o gură şi două urechi”, aşadar trebuie să învăţăm să fim şi ascultători. Pentru că a şti să asculţi este o artă, dar este şi cea mai uşoară cale de a ţi-l apropia pe semenul tău ascultându-l."

De când mă ştiu am fost o timidă...Mi-era greu să vorbesc cu cineva sau să ascult. Preferam să stau deoparte şi să privesc. Când m-a cunoscut soţul meu nu vorbeam mai nimic...Acum vorbesc numai eu :) Glumesc, desigur!
De la tăcerea din cauza timidităţii am deviat spre extrema cealaltă: prea vorbăreaţă. Apoi, a trebuit să învăţ bunele maniere :)
Apoi am început să iubesc semenul şi iubirea aceea m-a învăţat o lege nescrisă a ei: când să vorbesc şi când să tac...când să ascult şi când să sfătuiesc...Apoi, iubirea semenului mi-a câştigat încrederea şi mi-am deschis sufletul...
Doar aşa sufletele se ating...

Când nu am iubire pentru semeni vorbesc numai eu...şi vorba e grea...şi doare...şi seamănă neîncredere...

Doamne, învaţă-mă mereu căile iubirii Tale!