Părtăşia cu cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, este binecuvântarea Evangheliei, binecuvântare ce face ca toţi oamenii indiferent de pătura socială, bogaţi sau săraci, învăţaţi sau mai puţin învăţaţi să fie una în Domnul Iisus. În faţa dragostei răscumpărătoare a Domnului, toate deosebirile dintre oameni cad: " Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea...
( cf. Efeseni 2, 14); " Nu mai este nici iudeu, nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod...findcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus!
(cf. Galateni 3, 28)
Părtăşie înseamnă unitate, încurajare, dragoste ( cf. Efeseni 2, 44-46), rugăciune neîntreruptă (cf. Fap. Ap. 4, 29-31)
Părtăşia se regăseşte în purtarea de grijă uni altora (cf. Romani 12, 13, purtarea sarcinilor uni altora (cf. 1 Corinteni 12, 26), în ajutorul dat celor ce vestec evanghelia ( cf. Filipeni 4, 14-16).
Pentru a rămâne în părtăşie trebuie să nu ne abatem de la calea adevărului şi a dragostei descrisă în 1 Corinteni 13, unde ni se spune că dragostea este răbdătoare, plină de bunătate,... nu invidiază, nu se mândreşte, nu se laudă şi nu caută folosul său.
Luând aminte la aceste lucruri constatăm cu tristeţe că uneori părtăşia este stricată, tulburată, de neânţelegeri de felul celor din timpul Sf. Apostoli ( vezi Fap. Ap. 6, 1; 15, 36-42) sau mai rele.
Neînţelegerile despart, dezbină şi distruge orice fel de părtăşie.
În locul unde nu este înţelegere nu este nici părtăşie.
Să ne apropiem deci mai mult de scaunul harului, de Domnul Iisus, cu cât vom fi mai aproape de El cu atât mai mult vom fi mai aproape uni de alţii.
Să fim veghetori, statornici, iubind adevărul ca nu cumva să fim chiar noi o piatră de poticnire în calea părtăşiei.
( cf. Efeseni 2, 14); " Nu mai este nici iudeu, nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod...findcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus!
(cf. Galateni 3, 28)
Părtăşie înseamnă unitate, încurajare, dragoste ( cf. Efeseni 2, 44-46), rugăciune neîntreruptă (cf. Fap. Ap. 4, 29-31)
Părtăşia se regăseşte în purtarea de grijă uni altora (cf. Romani 12, 13, purtarea sarcinilor uni altora (cf. 1 Corinteni 12, 26), în ajutorul dat celor ce vestec evanghelia ( cf. Filipeni 4, 14-16).
Pentru a rămâne în părtăşie trebuie să nu ne abatem de la calea adevărului şi a dragostei descrisă în 1 Corinteni 13, unde ni se spune că dragostea este răbdătoare, plină de bunătate,... nu invidiază, nu se mândreşte, nu se laudă şi nu caută folosul său.
Luând aminte la aceste lucruri constatăm cu tristeţe că uneori părtăşia este stricată, tulburată, de neânţelegeri de felul celor din timpul Sf. Apostoli ( vezi Fap. Ap. 6, 1; 15, 36-42) sau mai rele.
Neînţelegerile despart, dezbină şi distruge orice fel de părtăşie.
În locul unde nu este înţelegere nu este nici părtăşie.
Să ne apropiem deci mai mult de scaunul harului, de Domnul Iisus, cu cât vom fi mai aproape de El cu atât mai mult vom fi mai aproape uni de alţii.
Să fim veghetori, statornici, iubind adevărul ca nu cumva să fim chiar noi o piatră de poticnire în calea părtăşiei.
3 comentarii:
Pentru mine Părtăşia e sfântă! Dacă mi-aţi luat părtăşia, mi-aţi luat tot! Pentru mine adevărata părtăşie este să ne ,,împărtăşim" ( să ni-L facem părtaş) cu Hristos, Mântuitorul nostru, toţi împreună. În părtăşie este iubirea ,,treimică"...
Tresar, şi mă doare, şi plâng ca un copil atunci când intervine ceva care pare să strice părtăşia...
Am scris mereu versuri despre draga mea părtăşie cu Domnul şi cu ai Lui:
Dor de părtăşie
Ce dor ne-a fost de tine, cerească părtăşie,
Cu fraţii numai zâmbet şi cânt înlăcrimat…
Părea că ţi-a frânt zborul a lumii grea pustie,
Credeam că printre valuri demult te-ai înecat.
Părea că hăuri negre de-a pururi ne separă,
părea că-nstrăinarea şi-a-ntins al ei hotar,
că nu mai vine-odată dorita Primăvară
şi-n suflet doar pustiul ne şuieră amar.
Părea aşa…, dar astăzi am poposit pe munte...
Nu ştiu prin ce minune, dar, iată, suntem sus.
Şi braţele iubirii au pus spre inimi punte,
Şi-i totul sărbătoare cu Mirele Iisus.
O, sfântă părtăşie… , ce 'nalte simţăminte
Ne fac îmbrăţişarea cu-atâta foc şi dor!
Cum harfele iubirii tânjeau de mult să cânte,
s-aducă iar surâsul pe faţa tuturor.
Ne-a fost un dor fierbinte de ruga-nlăcrimată
Şi de-un cuvânt puternic şi viu şi-adevărat
rostit de fraţii – îngeri din inimă curată,
ca duhul să ne fie deplin transfigurat.
Te preamărim, Iisuse, de starea ‘nălţătoare
Ce ne-a umplut fiinţa de ceruri şi-armonii,
Rămâi pe totdeauna a noastră Sărbătoare,
Trăind înalt minunea cereştii simfonii.
Sonetul părtăşiei
Se cuibăreşte-n inimi Veşnicia
Când de Hristos ne leagă-aceleaşi doruri,
Când ne simţim cuprinşi de-albastre Ceruri,
Când înţelegem ce-i vremelnicia.
În suflet clocotesc noi psalmi şi imnuri
Când Visul de Iubire ne alintă,
Când toate-n poieniţă iarăşi cântă
Când plâng izvoare-n depărtate zvonuri...
Chiar dacă uneori suntem departe
Şi prea demult nu ne-am vorbit prin zâmbet,
E-o-nfioare dulce, mai aparte,
Când simţi parfumul sfânt în vers şi-n umblet,
Când aripi dragi doresc ca să te poarte
Spre-un Lac din Rai nebănuit de suflet...
Sorin, mulţumesc din nou pentru acest articol, şi pentru frumoasa şi binecuvântata părtăşie!
partasie inseamna egalitate, acceptarea celuilalt cu toate diferentele sau cu o perspectiva diferita asupra realitatii. Nu avem nici unul imaginea de ansamblu si putem privi la acelasi lucru din perspective diferite. Sa ai atata putere de a iubi fara a te simti complexat sau speriat de diferentele din ceilalti, sa-i poti completa in dragoste acolo unde vezi lacune, inseamna cred eu ca in inima ta dainuieste o scanteie din divinitate. In marea lor majoritate oamenii sunt critici, privesc spre ceilalti pentru a le vedea defectele si pentru a se bucura in secret ca au ceva superior fata de ceilalti, se simt in largul lor cand i vad pe ceilalti mai jos, prea putini sunt gata sa invete din diferente sau sa se bucure pentru potentialul din ceilalti. E atat de usor sa vezi raul din ceilalti si atat de greu in fiecare rau sa vezi binele, sau acea particica de bine, bucatica din Creatorul care ne-a facut atat de complexi si diferiti.
Un zambet astazi, o incurajare maine si zilnic invatam jocul acceparii iar partasia devine cu adevarat speciala.
Doamne ajuta.
Cu cât părtăşia noastră cu Dumnezeu devine mai bună, cu atât relaţiile dintre noi devin mai simple. Doresc din tot sufletul, să avem parte de o astfel de legătură frăţească ce să ne aducă mai lângă Domnul nostru, mai lângă El.
Vă mulţumesc pentru cuvinte dar şi pentru că simţiţi la fel. Dumnezeu să ne statorniceasacă pe calea sfântă a părtăşiei!
Trimiteți un comentariu