miercuri, 10 decembrie 2008

Tinere te cheamă Domnul


Dumnezeu ne cheamă la El din cea mai frumoasă perioadă a vieţii - copilăria noastră. Prin această chemare, El vrea să ne scutească de o viaţă plină de ruşine şi fărădelegi. Ferice de cei ce de tineri au apucat pe Calea Domnului, căci făcând astfel, de multe nelegiuiri au scăpat!
Câţi dintre tinerii de astăzi se fac însă că nu aud, că nu înţeleg chemarea lui Dumnezeu, sau amână o eventuală împăcare cu El, motivând că nu au timp?
Cu motivul acesta în minte, valul lumii îi fură şi pe măsură ce se "maturizează", inima lor, conştiinţa lor, devine tot mai împietrită la chemarea lui Dumnezeu. Neîntorcându-te la Domnul atunci când îndemnurile firii pământeşti, îndemnurile trupului nu sunt atât de puternice, va fi mult mai greu mai târziu când firea pământească şi păcatul şi-au pus amprenta pe întreaga viaţă.
Ca tineri avem întradevăr viaţa în faţă, ne putem face planuri dar, ideal şi plăcut înaintea lui Dumnezeu este ca tinerii că-şi predea viaţa în mâna Lui, printr-un legământ sfânt, pe care să-l respecte, pentru că de această hotărâre a lui depinde întreg viitorul său. Fără Dumnezeu omul nu are un viitor fericit aici pe pământ, chiar dacă el pare fericit, este doar o iluzie şi dacă nu-L ai pe Dumnezeu aici, nu-L vei avea nici în veşnicie.
Este adevărat că tinerii trebuie ajutaţi să înţeleagă importanţa întoarcerii la Dumnezeu, ajutor ce trebuie să vină întâi de la părinţi, apoi de la Biserică. În cele mai multe cazuri însă, tânărul trebuie să lupte singur. Decizia de a urma pe Dumnezeu ne aparţine fiecăruia în parte. Nimeni nu poate hotărî în locul nostru.
Celui ce a făcut acest pas nu-i va fi uşor, pentru că va avea de înfruntat încercări, obstacole şi multe frământări, deoarece vrăjmaşul diavol chiar dacă a fost înfrânt odată prin hotărârea noastră de a sluji lui Dumnezeu, el nu se lasă. va încerca mereu să pună stăpânire pe ceea ce a pierdut. Lucrul acesta nu trebuie să ne descurajeze, ci dimpotrivă să ne încurajeze în lupta noastră şi în relaţia noastră de părtăşie cu Dumnezeu, cu Biserica şi cu fraţii.
Dacă am dat un răspuns pozitiv la chemarea lui Dumnezeu de tineri, atunci să nu uităm de sfatul psalmistului David: " Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău" (Ps. 119). Cuvântul lui Dumnezeu să ne fie far şi călăuză pe calea spre desăvârşire iar, pentru cei ce încă nu s-au hotărât cui să-i slujească, cuvântul Domnului să le fie lumina care să-i lumineze în întunericul lumii acesteia, pentru a ajunge cât mai curând la cunoştinţa adevărului.

Dragul meu tânăr, cel ce scrie acestea este şi el tânăr ( încă mai este tânăr), un tânăr ce a fost prins în mreaja "vârstei magice" ca şi tine dar, care prin mila şi bunătatea lui Dumnezeu a înţeles că fără El totul nu are nici un sens. Priveam viitorul cu deznădejde; astăzi îl privesc cu o încredere enormă că Dumnezeu îmi poartă de grijă.

Dumnezeu este acelaşi pentru toţi, încrede-te în El, răspunzându-I când te cheamă. S-ar putea să fie ultima chemare - nu o pierde şi pe aceasta!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mereu am fost uimită de frumuseţea întoarcerii la Domnul a celor tineri!
Le-am fost aproape, i-am îmbrăţişat ştiind că mai înaintea mea îi îmbrăţişase Însuşi Dumnezeu.

Mi-mintesc de adolescenţa mea...Aveam doar 14 ani, şi la primul contact cu părtăşia frăţească, cu prezenţa Lui Dumnezeu, am fost copleşită. Nu ştiu ce m-a atras...Simţeam că era ceva deosebit, o stare de Rai, o siguranţă...Eram, totuşi, un copil, dar Domnul a văzut că eram cu un ,,picior" în lume, în discotecă, în plăcerile acestui veac. El a intervenit la timp! E o minune! Pentru mine e o minune felul în care Domnul m-a atras spre Sine şi spre ai Lui!
Mi-am petrecut tinereţea cu Domnul şi cu ai Lui şi sunt atât de fericită! A fost doar harul Lui că m-a ţinut lângă El.

Sorin, ce multe ai de spus către tineri! Să nu taci niciodată! Mărturiseşte mereu cum L-ai cunoscut pe Dumnezeu, cum este tinereţea cu El, şi, în felul acesta, mulţi tineri îşi vor deschide inima pentru Dumnezeu.
Te-ai gândit vreodată să iei tinerii în jurul tău şi să îi ajuţi să Îl iubească pe Domnul?!
Dacă îţi pasă de ei, dacă îi iubeşti, poate că ar trebui să încerci ceva în acest sens!
Mulţumesc din nou pentru timpul tău petrecut scriind atât de minunat!
Fii binecuvântat!

Sorin M. spunea...

Daca ar fi sa enumar greselile pe care le-am facut si inca le fac.... si daca mi le-as aminti pe toate.... nu stiu daca as avea puterea sa ma iert.... greseala dupa greseala, dezamagire dupa dezamagire.... de ce aleg sa fie asa? ma doare neincrederea in Tine, ma doare iresponsabilitatea mea si mai ales putina mea credinta..... Doamne, cate mi-ai promis.....cate am promis si eu.... si uneori n-am facut nimic.... poate pt ca am incercat sa fac eu ceva si uneori chiar am crezut asta..... iar....vin inaintea Ta, dezamagita, aproape la pamant......in suflet speranta parca se stinge... si ce bine e langa Tine....langa crucea Ta unde ai suferit si durerea mea, unde ai simtit si chinul meu.....ce mare a fost iubirea Ta acolo ...pe Golgota suferintelor....pe dealul renuntarii si dezamagirii...iubire sublima.... oare cand o sa fiu ca Tine? ajuta-ma .... cel putin sa incerc sa fiu asa cum ai fost Tu..... Iubire.....