- Expoziţie semnată Sorin Dumnitrescu -Urmărind blogul lui Alex ( http://alexsinorchian.blogspot.com/2008/12/sorin-dumitrescu.html ) am citit aici: http://www.formula-as.ro/2007/766/spiritualitate-39/sorin-dumitrescu-7921 un articol minunat
"Întâlnirea cu Părintele Galeriu mi-a schimbat viata!...", ce mărturisire sinceră, profundă….Doamne, ce oameni trăiesc lângă noi! Câţi oare din oamenii care au primit binecuvântarea acestui mare om al lui Dumnezeu, au simţit şi mărturisesc atât de frumos ca acest minunat pictor român Sorin Dumitrescu ?
Am citit cu sufletul la gură şi am extras câteva cuvinte cu valoare de cugetări de aur:
“Dar dupa mine, a fi credincios inseamna sa si practici credinta…”
“Tineretea fara o educatie religioasa este instabila.”
“Tineretea poate sa fie, si uneori a si fost, locul unde se nasc sfintii, dar si locul unde se fac marile faradelegi, pe care le regreti toata viata.”
“Dumnezeu nu tropaie in faptura nimanui.”
“Toti intelectualii intra in biserica temandu-se ca-si vor pierde identitatea lor critica si vor incepe sa cante pe nas.”
“Puterile credintei ne-am obisnuit sa le lasam exclusiv in seama sfintilor. Iar sfinti nu vrem sa fim in ruptul capului. Fiindca e incomod...”
“Intelectualul trebuie sa se imbisericeasca. Multi intelectuali cred in Hristos, dar nu in Biserica. Si de aici pleaca multe rataciri.”
“Numai prin Biserica, prin "metodologia" ei teandrica, se poate salva omul, poate ajunge la Hristos si la Dumnezeu. Este o imbecilitate crasa sa ai niste puteri extraordinare langa tine si sa nu le folosesti. Iar aceste puteri iti sunt accesibile numai in Biserica.”
“…arta este ca si casatoria: daca te-ai hotarat sa te insori si iti imbisericesti casa, apoi nu te mai uiti dupa alte femei. Arta bisericeasca este o arta de care te apuci in clipa in care accepti ca cele mai mari bunatati sunt voturile monahale. Saracia: tot ce e lux gol cade, inclusiv originalitatea. Ascultarea: daca ceilalti pictori se tin la curent cu tot ce este nou in pictura, urmaresc toate cataloagele etc., cu acelasi interes enorm, cercetez si eu vechile picturi bizantine, in speranta ca reusesc sa fac icoane macar putin asemanatoare. Si mai e castitatea: nu e deloc o castrare artistica, dar n-are sens sa faci lucrari, si pentru Bienala de la Venetia, si pentru Biserica; e o optiune libera, dar exhaustiva. Altfel preacurvesti estetic! Dar si satisfactiile sunt pe masura. Toata sensibilitatea mea de tinerete, cand mi-am construit cariera si am ajuns cunoscut, nu se compara cu cea de azi. Atunci n-aveam teme. Acum, pe zi ce trece, descopar altele si altele, nu se termina niciodata. Dimpotriva, temele ma coplesesc prin fagaduintele prin care mi le fac in continuare, ma imbogatesc spiritual permanent.”
"Întâlnirea cu Părintele Galeriu mi-a schimbat viata!...", ce mărturisire sinceră, profundă….Doamne, ce oameni trăiesc lângă noi! Câţi oare din oamenii care au primit binecuvântarea acestui mare om al lui Dumnezeu, au simţit şi mărturisesc atât de frumos ca acest minunat pictor român Sorin Dumitrescu ?
Am citit cu sufletul la gură şi am extras câteva cuvinte cu valoare de cugetări de aur:
“Dar dupa mine, a fi credincios inseamna sa si practici credinta…”
“Tineretea fara o educatie religioasa este instabila.”
“Tineretea poate sa fie, si uneori a si fost, locul unde se nasc sfintii, dar si locul unde se fac marile faradelegi, pe care le regreti toata viata.”
“Dumnezeu nu tropaie in faptura nimanui.”
“Toti intelectualii intra in biserica temandu-se ca-si vor pierde identitatea lor critica si vor incepe sa cante pe nas.”
“Puterile credintei ne-am obisnuit sa le lasam exclusiv in seama sfintilor. Iar sfinti nu vrem sa fim in ruptul capului. Fiindca e incomod...”
“Intelectualul trebuie sa se imbisericeasca. Multi intelectuali cred in Hristos, dar nu in Biserica. Si de aici pleaca multe rataciri.”
“Numai prin Biserica, prin "metodologia" ei teandrica, se poate salva omul, poate ajunge la Hristos si la Dumnezeu. Este o imbecilitate crasa sa ai niste puteri extraordinare langa tine si sa nu le folosesti. Iar aceste puteri iti sunt accesibile numai in Biserica.”
“…arta este ca si casatoria: daca te-ai hotarat sa te insori si iti imbisericesti casa, apoi nu te mai uiti dupa alte femei. Arta bisericeasca este o arta de care te apuci in clipa in care accepti ca cele mai mari bunatati sunt voturile monahale. Saracia: tot ce e lux gol cade, inclusiv originalitatea. Ascultarea: daca ceilalti pictori se tin la curent cu tot ce este nou in pictura, urmaresc toate cataloagele etc., cu acelasi interes enorm, cercetez si eu vechile picturi bizantine, in speranta ca reusesc sa fac icoane macar putin asemanatoare. Si mai e castitatea: nu e deloc o castrare artistica, dar n-are sens sa faci lucrari, si pentru Bienala de la Venetia, si pentru Biserica; e o optiune libera, dar exhaustiva. Altfel preacurvesti estetic! Dar si satisfactiile sunt pe masura. Toata sensibilitatea mea de tinerete, cand mi-am construit cariera si am ajuns cunoscut, nu se compara cu cea de azi. Atunci n-aveam teme. Acum, pe zi ce trece, descopar altele si altele, nu se termina niciodata. Dimpotriva, temele ma coplesesc prin fagaduintele prin care mi le fac in continuare, ma imbogatesc spiritual permanent.”
2 comentarii:
Ma bucur ca ti-a placut articolul de pe blogul meu :)
Iarta-ma Alex, am uitat uite acum repar gresala
Trimiteți un comentariu