„Un copil care se teme de întuneric e scuzabil. Tragic e ca un om în toată firea să se teamă e lumină”
- Platon -
Omul care nu cercetează Sfânta Scriptură trăieşte în întunericul păcatului înlănţuit de patimi, de neştiinţă şi, nu în ultimul rand, de teama de lumină. De ce se tem oare de lumină? Pentru că lumina te arată aşa cum eşti în realitate, ne dovedeşte că suntem păcătoşi şi avem nevoie urgentă să cunoaştem adevărul. Acest adevăr îl putem cunoaşte doar cercetând permanent Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că el este dreptarul desăvârşit al adevărului.
Acestei cercetări a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie sa i se dea primul loc în viaţa noastră, pentru că această comoară păstrată şi ascunsă în paginile Sfintei Scripturi se poate descoperi doar printr-o cercetare stăruitoare, continuă şi nicidecum întreruptă, doar când credem noi că avem timp. Numai cercetând stăruitor se poate descoperi adevărul, se poate înţelege că fiecare Evanghelie e o completare pentru celelalte. Profeţiile Vechiului Testament, la fel, se explică una pe alta. Adevărul se lasă descoperit celui dornic să-l descopere, iar această descoperire nu se face doar printr-o cercetare ocazională. Cei care fac astfel în cele mai multe cazuri pierd sensul adevărat al versetului, sau al versetelor citite
Pentru o cercetare corectă ne trebuie un călăuzitor, iar despre acest minunat călăuzitor ne vorbeşte chiar Domnul Iisus în Sf. Evanghelie de la Ioan, cap. 6, v. 13: „Când va veni Mângâietorul...care să vă călăuzească în tot adevărul”. Numai prin ajutorul Duhului Sfânt putem înţelege importanţa fiecărui verset din Sfânta Scriptură în lumina adevărului în care a fost scris. Numai prin călăuzirea Lui se poate medita corect la cât de importantă este cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar cum în puterea fiecărui om stă să-şi aleagă calea pe care va merge, nu putem obliga pe nimeni să facă ceva ce nu-i place. Dar ceea ce putem face este să amintim semenilor noştri cât de important este să-l cunoşti pe Dumnezeu, să-ţi încredinţezi viaţa în mâinile Lui. Să nu uităm însă, să şi dovedim oamenilor că noi trăim, sau cel puţin ne străduim să trăim, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acei ce privesc la noi să înţeleagă importanţa cercetării Sfintei Scripturi şi din felul în care îl dovedeşte trăirea Cuvântului în viaţa noastră de zi cu zi.
Amin
3 comentarii:
„Citiţi BIBLIA!”
De câte ori citesc în cărţile părintelui Iosif Trifa şi mă gândesc la dorinţa lui arzătoare ca oamenii să citească Biblia, mă văd aşa de vinovat, nu numai că nu urmez dorinţa lui de a „striga” ca oamenii să citească Biblia, dar nici eu nu reuşesc să-mi rezerv suficient timp pentru a citi şi medita la voia Lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.
Iubiţi fraţi şi iubite surori, să ne întrebăm: cât timp ne rămâne în fiecare zi să citim Scriptura şi cât încurajăm şi pe alţii să facă lucrul acesta? Să ne autoevaluăm ca să vedem dacă Biblia este „cartea” cea mai iubită de noi, aşa cum era pentru părintele Iosif Trifa.
Dacă trăim aceste vremuri grele şi ne simţim cu toţii slăbiţi şi descurajaţi, cred că motivul principal este că ne rămâne puţin timp să citim „Scrisoarea de dragoste ”a Lui Dumnezeu pentru noi.
Ultimile statistici arată că tot mai puţini copiii, tineri şi oameni în vârstă citesc o carte. Românii şi-au pierdut plăcerea de a deschide şi citi o carte. Dacă aşa stau lucrurile, mă întreb câţi dintre noi mai deschidem zilnic Scriptura ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu.
Dacă citim Evanghelia După Ioan Cap. 1 vers. 1 şi 2, vom vedea că nu putem
să-L cunoaştem şi să-L avem pe Hristos din belşug dacă nu citim Biblia, pentru că El este Cuvântul Întrupat.
Dacă El este Cuvântul, să ne întrebăm cât stăm cu El, cât căutăm să-L cunoaştem pe El, Hristos- Cuvântul.
Pentru a întări cele scrise până aici, aş îndrăzni să vă sugerez să citim şi să recitim cartea „Biblia, cartea Vieţii” scrisă de părintele Iosif Trifa. Vom redescoperi Glasul Profetului, repetând de atâtea ori şi atât de apăsat, de a citi Sfânta Scriptură. Doamne, cu câtă dragoste şi dăruire a jertfit părintele totul ca oamenii din poporul nostru să citească Sfânta Scriptură!
Dragii mei, cred că a sosit vremea să ne întoarcem cu toată dragostea la acest Glas, la acest îndemn, la această poruncă plină de elan şi de putere a părinteui nostru drag.
Cred că Îl iubim pe Hristos, pe părintele Iosif şi Oastea Domnului atât cât facem voia Domnului Iisus descoperită citind din Biblie.
Părintele scria din propria experienţă despre un mare adevăr: cu cât sapi mai adânc în Cuvânt, cu atât descoperi lucruri şi taine mai mari şi mai frumoase.
Nu ştiu care au fost ultimile taine noi pe care şi tu, şi eu le-am descoperit din Cuvântul Lui Dumnezeu, dar mă rog Domnului ca ,poate chiar acum, să putem lăsa de-o parte totul, să luăm Scriptura şi să citim măcar un capitol fără să fim întrerupţi, să stăm în linişte ca să ,,auzim” vocea Lui, să vedem ce îndemnuri are pentru sufletul nostru.
Ştiu că vom fi ispitiţi să spunem că nu avem timp, dar aş vrea să ne gândim cât timp dintr-o zi, din cele 24 de ore, dedicăm pentru lucrurile firii pământeşti şi cât rămâne pentru cele duhovniceşti. Ne întoarcem acasă de la şcoală, sau de la facultate, sau de la serviciu şi… ce facem? Unii dintre cei mai tineri vom deschide computerul pentru a verifica mesajele, apoi întârziem ceva mai mult timp vorbind pe messenger cu unul sau altul, mai accesăm un program de pe internet, şi… timpul trece. Alţii dintre noi poate că deschidem radioul sau televizorul pentru a afla noile ştiri, şi…timpul trece, apoi simţim că suntem foarte obosiţi şi avem nevoie de odihna binemeritată.
Aş dori să observăm că vremea în care trăim ne oferă foarte multe activităţi care ne consumă tot timpul. Poate nu ne regăsim în niciuna din situaţiile de sus, dar e sigur că facem ceva în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut şi recunoaştem că suntem neputincioşi, că nu mai avem timp.
Haideţi să încercăm să vedem ce putem anula din rutina fiecărei zile ca să-I dăruim timp Domnului răspunzând la acest „Glas de profet” de peste vremuri: CITIŢI BIBLIA!!!
Dacă popoarele din Vechiul Testament au avut biruinţe şi binecuvântări, se datorează faptului că, la vremea potrivită, Dumnezeu a dăruit oameni care să arate popoarelor de atunci că biruinţele şi salvarea vor veni doar când oamenii se vor întoarce la „Legea Domnului”, la Sfânta Scriptură.
Cu mai mult timp în urmă, Iosua scria pentru popor: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte căutând să faci tot ce este scris în ea căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” Iosua 1:8
Iosua a văzut salvarea poporului şi biruinţa lui numai prin întoarcerea la „Cartea legii”.
Părintele nostru drag, Iosif Trifa, a văzut şi el în vremea lui că salvarea poporului nostru şi biruinţa lui vor veni numai dacă oamenii se întorc la Biblie.
Trăim azi o vreme când cred că salvarea şi biruinţa poporului şi a Oastei Domnului nu va veni din nici o parte decât tot dacă ascultăm şi reluăm, poate mai apăsat, glasul Profetului Drag, îndemnul lui stăruitor: „Citiţi Biblia!”.
Doamne, ajută-ne să ne întoarcem cu toţii, de la mic la mare, la strigătul profeţilor Tăi de a citi Sfânta Scriptură, şi dă-ne putere prin Duhul Sfânt ca să înţelegem Adevărul Sfânt din Cuvânt ca să-l aplicăm în viaţa noastră spre slava Ta. Amin!
„Cercetaţi Scripturile pentru că în ele socotiţi că aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Ioan 5:39
Dragul meu frăţior, ce aş mai putea adăuga la cuvintele tale, ai spus tot ce se putea spune. Mulţumesc pentru susţinerea acordată şi că ţi-ai făcut timp să stai “de vorbă cu mine”
Dumnezeu să ne dea în continuare gândul cel bun pentru a înţelege de ce Sfântul Apostol Pavel îi scria lui Timotei, adevăratul său copil în credinţă, ca în toate privirile să fie o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie; să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dă altora şi să nu fie nepăsător de darul ce i s-a dat ( 1 Timotei 4, 13 - 14); “Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentruca înaintarea ta să fie văzută de toţi.”
Pentru a înţelege că p privire grăbită asupra adevărului, fără o adâncire, fără o adâncă gândire la el ( Iacov 1, 23 -24 ), nu aduce deloc la desăvârşire, - nu lucrează înaintarea noastră în Domnul. Sf.. Ap. Iacov spune: "Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui! ( 1, 25 ) David, psalmistul Domnului zice:"Strâng Cuvântul tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta" ( 119, 11); "Vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale" ( 119, 48 ); "Poruncile Tale totdeauna le am cu mine" ( 119, 98 ); "O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău" ( 119, 148 ).
Iar fr. Traian Dorz, psalmistul nostru, ne spune printre altele :
,,Meditaţia înseamnă adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Adâncirea înseamnă cunoaşterea Domnului Iisus.
Cunoaşterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.
Trăirea înseamnă părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu ( I Cor 3, 9)
şi roadele doveditoare ale acestei Taine dumnezeieşti ( Gal 5, 22).”
( vol.,,Cununile slăvite", pag. 25)
P.S. Te aştept cu drag şi cu alte comentarii!
„Un copil care se teme de întuneric e scuzabil. Tragic e ca un om în toată firea să se teamă e lumină” ( Platon)
Un citat superb! O imagine expresivă! Un subiect atât de necesar!
Eu sunt uimită de Înţelepciunea regăsită în Cuvânt! De puterea pe care o are asupra minţii şi inimii oricui îi place să Îl cunoască pe Dumnezeu.
Îmi place să aprofundez Scriptura...simt că pătrund o mică parte din tainele Tatălui din Cer... El are multe să ne spună!
Nu îmi place aşa de mult studiul de una singură...mereu vreau să mă sfătuiesc cu cineva, să ne putem bucura împreună de ceea ce descoperim! Mereu simt nevoie unui ,,mentor". Sunt fericită că soţul meu mă poate ajuta în înţelegera Scripturii şi mă poate susţine în a împlini!
Mă bucur enorm în grupurile de părtăşie când se discută din Cuvânt! Mai ales în grupurile de surori că acolo putem să ne spunem fiecare părerea. Într-un grup de fraţi se cuvine ca femeia să tacă.
O femeie înţeleaptă, ca cea descrisă în Proverbe 31, 10, trebuie să deschidă gura cu înţelepciune: ,,Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei. " ( Proverbe 31, 26.
În versetel din II Timotei 3, 16-17 se arată rolul Sfintei Scripturi în viaţa credinciosului: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun..
Mă gândesc mereu la marea dorinţă a părintelui Iosif, ca toţi românii să aprofundeze Biblia...Oare am făcut eu ceva ca cei din jur să prindă drag de Cuvântul lui Dumnezeu?!
Sorin, felicitări! Iar ai adus în atenţie un subiect atât de necesar!
Iar m-am luat cu vorba... :)
Trimiteți un comentariu