Aş începe gândul meu, vis-à-vis de această pseudo-sărbătoare, cu o sintagmă, izvorâtă din sufletul unui copilaş de doar patru anişori, care întrebat fiind cum înţelege el dragostea, a răspuns: „Dragoste este ceea ce te face să zâmbeşti şi atunci când eşti obosit”.
Valentine’s day a fost “decretată” ca fiind ziua îndrăgostiţilor, ziua celor care-şi dăruiesc reciproc inimile. Tendinţa firească a oricărui om cuminte e să aibă o atitudine mai mult decât rezervată faţă de această pseudo-sărbătoare.
Raportarea faţă de Valentine’s day este fie una extrem de iritată, de demonizare a tot ceea ce presupune această zi, fie una extrem de superficială, adulatoare de-a dreptul, concretizată în latura ei comercială. Evident, lucrurile sunt undeva pe la mijloc. Nu e un fapt îmbucurător să adoptăm reacţii, stări şi comportamente mentale rigide, caracteristice unui „taliban ortodox”, aşa cum ar spune unul din intelectualii vremurilor noastre. De asemenea, nu ne permitem nici luxul să coborâm senin pleoapele peste ochii noştri, ignorând caricatura şi spectacolul comercial, generat de credulitatea şi naivitatea unor tineri, care trăiesc din convingerea că fac ceva nobil pentru iubirea vieţii lor.
Să fie foarte limpede: nu demonizăm sărbătoarea în sine, ci detestăm haina hidoasă în care este înveşmântată.
Sfântul Valentin, care a trăit pe vremea împăratului Claudius II, a suferit martiriu tocmai pentru faptul că milita ca tinerii să întemeieze familii, să se lase pătrunşi de binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa lor conjugală. Viaţa sexuală premaritală a fost aspru amendată de către acest sfânt.
Astăzi parcă se întâmplă reversul: de Valentine’s day se promovează o mentalitate maladivă de descătuşare a energiilor poftelor trupului, de care este asediat tânărul; se fac căsătorii ad-hoc, valide doar pentru o singură zi, inducându-se în subconştientul tânărului că problema căsătoriei este una strict contractuală şi care poate fi reziliată ori de câte ori vrem noi; se fac declaraţii de dragoste publice şi, mai ales, televizate. În acest fel, iubirea devine un sentiment vandabil, bun de scos pe piaţă, necostând nici mai mult, nici mai puţin decât o pereche de ochelari de soare, o şapcă, un tricou ş.a.m.d.
Toată această mascaradă e înfiorător de tristă, picurând nu zâmbetul de care amintea copilaşul, ci o profundă oboseală psihică. Dacă scanezi peisajul sentimental al acestei zile, rămâi cu sufletul îngheţat de tristeţe că sentimentul cel mai nobil e atât de ciopârţit de spectacolul mediatic propus. „Tocmai pentru că dragostea trebuie trăită, nu trebuie consumată degrabă, tocmai pentru că e frumoasă, nu trebuie pusă la vânzare, tocmai pentru că e atât de rară, nu trebuie neglijată atunci când se iveşte” (Părintele Savatie Baştovoi).
Să transfigurăm Valentine’s day într-o zi a sufletelor pure şi întotdeauna capabile de dragoste jertfelnică.
Ierom. Ignatie (Ilie) Trif
Sursa: Radio Reîntregirea
Valentine’s day a fost “decretată” ca fiind ziua îndrăgostiţilor, ziua celor care-şi dăruiesc reciproc inimile. Tendinţa firească a oricărui om cuminte e să aibă o atitudine mai mult decât rezervată faţă de această pseudo-sărbătoare.
Raportarea faţă de Valentine’s day este fie una extrem de iritată, de demonizare a tot ceea ce presupune această zi, fie una extrem de superficială, adulatoare de-a dreptul, concretizată în latura ei comercială. Evident, lucrurile sunt undeva pe la mijloc. Nu e un fapt îmbucurător să adoptăm reacţii, stări şi comportamente mentale rigide, caracteristice unui „taliban ortodox”, aşa cum ar spune unul din intelectualii vremurilor noastre. De asemenea, nu ne permitem nici luxul să coborâm senin pleoapele peste ochii noştri, ignorând caricatura şi spectacolul comercial, generat de credulitatea şi naivitatea unor tineri, care trăiesc din convingerea că fac ceva nobil pentru iubirea vieţii lor.
Să fie foarte limpede: nu demonizăm sărbătoarea în sine, ci detestăm haina hidoasă în care este înveşmântată.
Sfântul Valentin, care a trăit pe vremea împăratului Claudius II, a suferit martiriu tocmai pentru faptul că milita ca tinerii să întemeieze familii, să se lase pătrunşi de binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa lor conjugală. Viaţa sexuală premaritală a fost aspru amendată de către acest sfânt.
Astăzi parcă se întâmplă reversul: de Valentine’s day se promovează o mentalitate maladivă de descătuşare a energiilor poftelor trupului, de care este asediat tânărul; se fac căsătorii ad-hoc, valide doar pentru o singură zi, inducându-se în subconştientul tânărului că problema căsătoriei este una strict contractuală şi care poate fi reziliată ori de câte ori vrem noi; se fac declaraţii de dragoste publice şi, mai ales, televizate. În acest fel, iubirea devine un sentiment vandabil, bun de scos pe piaţă, necostând nici mai mult, nici mai puţin decât o pereche de ochelari de soare, o şapcă, un tricou ş.a.m.d.
Toată această mascaradă e înfiorător de tristă, picurând nu zâmbetul de care amintea copilaşul, ci o profundă oboseală psihică. Dacă scanezi peisajul sentimental al acestei zile, rămâi cu sufletul îngheţat de tristeţe că sentimentul cel mai nobil e atât de ciopârţit de spectacolul mediatic propus. „Tocmai pentru că dragostea trebuie trăită, nu trebuie consumată degrabă, tocmai pentru că e frumoasă, nu trebuie pusă la vânzare, tocmai pentru că e atât de rară, nu trebuie neglijată atunci când se iveşte” (Părintele Savatie Baştovoi).
Să transfigurăm Valentine’s day într-o zi a sufletelor pure şi întotdeauna capabile de dragoste jertfelnică.
Ierom. Ignatie (Ilie) Trif
Sursa: Radio Reîntregirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu