...Anul trecut pe vremea asta simţeam o durere imensă! Mi se părea că fraţii sunt atât de depărtaţi!...Simţeam pentru prima oară dorul de ceva ce părea a fi doar în Cer, între îngeri...Acum ,,sărbătoresc" durerea, dar în curând, cu voia lui Dumnezeu, voi sărbători bucuria...Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
vineri, 6 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Mariana, cine nu a simtit imbratisarea dorului!...Iata cum ma rugam eu Domnului cu ceva timp in urma:
Umple-mi sufletul de dor
În faţa-atotputerniciei Tale,
stau Doamne azi, căzut pe cale,
sub greutatea grijilor chinuitoare
orbit de-a lumii chemari seducătoare.
În jurul meu, e un câmp pustiu,
şi singur a mă ridica nu ştiu,
de aceea Doamne, te implor,
umple-mi sufletul de dor!
Umpe-mi sufletul de dor,
să nu mai uit să Te ador!
Să cânt, să plâng, să nu mai tac,
pe al lumii plac să nu mai fac.
Mulţumesc din adâncul inimii, Sorin!
Chiar aveam nevoie acum de o îmbrăţişare prin vers...
Se pare că anul trecut ne-a atins aceeşi adiere a dorului...şi am scris versuri care plâng în aceeaşi gamă...
Trimiteți un comentariu