duminică, 27 iunie 2010

Nu Te duce de la noi!

EVANGHELIA DUMINICII A 5-A DUPĂ RUSALII

Ne vorbeşte Părintele Iosif Trifa, despre:















Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele, nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi!

Nu Te duce, fără Tine suntem orbi, flămânzi şi goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine, toate n-au un preţ cât Tine,
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care şi-azi Te-alungă iar ’napoi.
Arse-n dor de vindecare, plâng atâtea răni amare,
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite vars-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite, nu le părăsi zdrobite,
nu Te duce de la noi!

Doamne, Oastea Ta umilă duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă, dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!

de Traian Dorz

Un comentariu:

Miriam spunea...

Sorin, e tulburător, e sfâşietor să auzi pe cineva că Îl izgoneşte pe Hristos :(
Fie ca niciodată, oricât de greu ne-ar fi, oricât de persecutaţi, oricâte chinuri sr fi să îndurăm, să nu îl izgonim niciând pe binefăcătorul nostru, pe Hristos, Domnul, dimpotrivă să ne tânjească inima după El într-o dragoste fără măsură, aş cum spune fr Traian în versurile:

Mi-e-aşa de dor de Tine, Mântuitorul meu,
chiar când eşti lângă mine, simt dorul Tău mereu.
Dar când vei fi departe, Iisuse, ce-am să fac?
Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac!
Nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac!


O, de-aş putea, la mine, să-Ţi fac un loc în piept,
să nu-mi pleci niciodată, să n-am să tot aştept!
Cum Te-aş purta-ntre roze şi Te-aş culca-ntre crini
şi Ţi-aş spăla, şi Ţi-aş spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!
Şi Ţi-aş spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!

O, nu-mi pleca, Iisuse, nicicând şi nicăieri
şi-Ţi voi găti-adăpostul din lacrimi şi tăceri.
Îţi voi şopti întruna cuvintele ce-Ţi plac
şi vei uita, şi vei uita de toate şi n-ai să-mi pleci în veac...
Şi vei uita de toate şi n-ai să-mi pleci în veac!...

Rămâi, rămâi, rămâi, Iisus - iubirea mea dintâi!
O, ce-aş putea, o, ce-aş putea, o, ce-aş putea să fac,
să nu-mi mai pleci, să nu-mi mai pleci,
să nu-mi mai pleci în veac?


Ce minunată cântare! Poate o vom cânta vara asta...