Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie si un numar de 366 epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.
O alta importanta scriere este Liturghia Sf. Vasile cel Mare.
Sf. Vasile este unul dintre "Cei Trei Capadocieni" (alaturi de Grigore din Nyssa si Grigore Nazianzus) fiind totodata si cel mai important dintre ei.
"Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo."
"Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă."
"Pe calea binelui mai degrabă oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te."
"Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi numai ceea ce ni se potriveşte nouă şi ceea ce se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm”
,,Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puţin, aşa cum nu este puţin, când oamenii iubesc mult."
"Psalmul este linişte a sufletelor, conducător al păcii; potoleşte turburarea şi vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului şi înfrânează pe cel desfrânat."
"Psalmul leagă prietenii, uneşte pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiţi. Cine se mai poate socoti vrăjmaş cu cel cu care a înălţat acelaşi glas spre Dumnezeu ?"
"Cântatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun : dragostea. Cântatul împreună este ca un lanţ care duce la unire, uneşte poporul în simfonia unui singur cor."
"Psalmul pune pe fugă pe demoni şi aduce pe îngeri într-ajutor ; este armă pentru frica de noapte, odihnă pentru ostenelile zilei"
"Psalmul...este carte elementară de învăţătură pentru cei ce intră în viaţă, creştere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi."
“Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveseleşte sărbătorile; psalmul creează tristeţea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă şi din inimă de piatră; psalmul este lucrul îngerilor, vieţuire cerească, parfum duhovnicesc."
,,De aceea numai cei care au răbdat oboseala de dragul pietăţii şi al credinţei, numai lor minciuna n-a putut să le nimicească nădejdile, iar sfârşitul nu le-a întinat strădaniile pentru că, sigură şi statornică,împărăţia cerurilor numai pe ei i-a primit. Drept aceea nu vă lăsaţi tulburaţi de calomnii mincinoase, nici nu vă speriaţi de ameninţările puternicilor zilei! Râsetele şi batjocurile casnicilor voştri să nu vă întristeze cu atât mai puţin osândele aduse de oameni...”
"Un lucru trebuie să avem clar în minţile noastre: că o dată ce suntem făptura bunului Dumnezeu, că o dată ce suntem păziţi de El, Care rânduieşte pentru noi şi pe cele mici şi pe cele mari, urmează că nu putem suferi ceva fără voia lui Dumnezeu şi că nici una dintre suferinţele noastre nu este spre vătămarea noastră sau spre ceva asemănător; şi deci nu trebuie, să ne închipuim pentru noi o situaţie mai bună. " (Omilia s IX-a, Că Dumnezeu nu este autorul relelor)
."Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gandurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adancul nostru. Cand gandirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvant ca de o luntre, strabate aerul si trece de la cel ce graieste la cel ce aude. Daca e tacere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebantuit de vanturi: daca insa zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvantul naufragiaza, risipindu-se in aer. Faceti asadar, prin tacere, liniste cuvintelor mele. Poate ca va vor parea folositoare unele din gandurile aduse de cuvintele mele. "
"Daca iei aminte la tine insuti, nu mai ai nevoie sa descoperi pe Creator in celelalte creaturi; vei contempla in tine insuti, ca intr-un microcosmos" (Omilia a III-a, La cuvintele: "Ia aminte de tine insuti"
,,Este o mare binefacere un sfat înţelept şi prezenţa unui om care are bunavoinţă faţă de tine, căci el împlineşte ceea ce lipseşte înţelegerii tale."
" Sa nu-ti pierzi, deci, plata de la Dumnezeu vrand sa fii vazut de oameni. Dumnezeu este marele privitor al faptelor noastre. Sa iubesti slava pe care ti-o da Dumnezeu! El da stralucita rasplata! "
"Aceasta-i inaltimea omului; aceasta-i slava si maretia lui: sa cunoasca ce-i cu adevarat mare, sa se lipeasca strans de Dumnezeu si sa caute slava lui in slava care vine de la Domnul."
"Atunci este lauda desavarsita si completa in Dumnezeu, cand omul nu se lauda nici cu indreptatirea lui proprie, ci cunoaste ca este lipsit de orice indreptatire adevarata si ca indreptatirea lui se savarseste numai prin credinta in Hristos. "
"Nu datorita faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut datorita bunatatii Lui."
"Nu te mandri, dar, niciodata fata de nimeni, nici fata de cel mai mare pacatos! Adeseori smerenia mantuieste pe cel cu multe si mari pacate. Nu socoti niciodata ca tu esti mantuit, iar celalalt pierdut. Niciodata! Daca tu cu gura ta hotarasti ca esti mantuit, vei fi osandit de hotararea lui Dumnezeu. " (Fragmente preluate din: Sfantul Vasile cel Mare Omilii si cuvantari Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.)
„Dacă toată subzistenţa ta se reduce la o singură pâine şi un sărac vine la uşa ta să-ţi ceară de mâncare, scoate din cămara ta acea unică pâine şi, ridicând mâinile spre cer, adresează lui Dumnezeu acest cuvânt pe cât de mişcător, pe atât de nobil: «N-am decât o pâine, Doamne, primejdia îmi stă în faţă; dar eu dau, din puţinul pe care-l am, fratelui înfometat; ajută Tu Însuţi pe robul Tău care este în pericol. Eu cunosc bunătatea Ta, mă încred în puterea Ta. Tu nu amâni multă vreme harurile Tale, ci împarţi când vrei darurile». Dacă tu vorbeşti şi lucrezi astfel, pâinea pe care o dai în strâmtorare va produce roade multiple: ea va fi germenul unui seceriş bogat, gajul hranei tale, garantul îndurărilor divine“(Omilia la secetă).
„Dumnezeu vrea ca tu, în simplitatea inimii tale, să fii darnic cu cel ce-ţi cere, dar, totuşi, cu raţiunea, să deosebeşti nevoia fiecăruia din cei care îţi cer“( Omilii la Psalmi, omil. I la Psalmul 14, VI)
"Postul naşte profeţi (I Regi 1, 11), întăreşte pe cei puternici(Jud. 13, 14)”
„Postul ne face asemenea cu îngerii, ne face să locuim cu drepţii, ne înţelepţeşte viaţa.”
„Faţa celui ce posteşte inspiră respect; nu- i îmbobocită de roşeaţă neruşinată, ci– i împodobită cu o paloare pe care îi e zugrăvită înfrânarea. Ochiul celui ce posteşte este blând, mersul măsurat, faţa serioasă, netulburată de râs.”
„Îmi spui că nu poţi să posteşti! Dar să te ghiftuieşti în toate zilele poţi. Ştiu că doctorii nu prescriu bolnavilor mâncăruri felurite, ci post şi înfrânare. Împovărate cu prea multă mâncare, trupurile se îmbolnăvesc cu uşurinţă. Sunt ca o corabie încărcată cu multe poveri, care aflată în mijlocul valurilor este dată la fund, pe când una cu o încărcătură ptrivită trece uşor prin furtună, că n- o împiedică nimic să plutească deasupra valurilor.”
„Untdelemnul îngraşă pe atlet, iar postul întăreşte pe cel credincios. Cu cât vei împuţina mai mult greutatea trupului, cu atât vei face ca sufletul să strălucească de sănătate duhovnicească.”
„Adevăratul post stă în îndepărtarea de păcate. Nu mănânci carne, dar mănânci pe fratele tău! Te abţii de la vin, dar nu- ţi stăpâneşti ocările! Posteşti toată ziua, aştepţi să vină seara, ca să mănânci ,dar îţi cheltuieşti toată ziua în judecăţi.”
„Beţia duce la desfrâu. La post duce cumpătarea. Atletul, înainte de a se duce la întreceri, se exercitează; cel care posteşte, înainte de a posti se înftânează…Să nu strici înfrânarea cu beţia. Să nu spui „mă îmbăt azi, pentru că de mâine începe postul”.E un gând rău şi viclean… Ziua de astăzi este pridvorul postului. Cel întinat în pridvor nu mai este vrednic să intre întru cele sfinte. Sluga ce vrea să se împace cu stăpânul nu ia ca sprijinitor şi mijlocitor pe duşmanul stăpânului…Iar postul cel adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de poftă, de bărfeli de minciună, de jurământul strâmb”.
”Este o nebunie să nu te bucuri de sănătatea sufletului şi să te mâhneşti de schimbarea mâncărurilor, lăsând să se înţeleagă că- ţi face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât purtarea de grijă a sufletului.”(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004)
,Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu. O mica intoarcere de ochi ne face sa fim sau cu lumina soarelui, sau cu umbra trupului nostru; daca ne uitam la soare, soarele este gata sa ne lumineze; dar daca ne intoarcem spre umbra, ne cuprinde neaparat intunericul. "
„Tu eşti sărac! Un altul este mai sărac decât tine. Tu ai pâine pentru zece zile, el nu are decât pentru o zi. Fă parte în chip darnic din prisosul tău celui ce nu are nimic. Nu sacrifica salvarea tuturor interesului tău personal“(Sf. Vasile cel Mare, Omilia a VIII-a, rostită în timp de foamete şi secetă, p.130)
„Adevăratul rost al întrebuinţării bucatelor este susţinerea animalului din noi, iar în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, hainele să fie simple şi ieftine pentru a împlini rostul trebuinţei: acoperirea goliciunii şi ferirea de intemperii“(Sf. Vasile cel Mare, Regulile Mari - regula 19).
„Rugăciunea se face în tot timpul lucrului, mulţumind Celui ce ne-a dat puterea mâinilor pentru lucru şi înţelepciunea minţii pentru dobândirea ştiinţei“
(Sf. Vasile cel Mare, Regulile Mari, nr. 42).
“Imita, omule, pamantul! Fa roade ca el! Nu te arata mai rau decat pamantul cel neinsufletit! Pamantul nu da roade pentru propria lui desfatare, ci pentru ca roadele sale sa-ti slujeasca tie. Si tu, daca vei arata rod de binefacere, rodul acesta ti-l aduni pentru tine, ca multumirile pentru faptele bune se intorc la savarsitorii lor.”
"Nu căuta, dar, răul în afară de tine şi nici nu-ţi închipui o natură care să fie cauza răului, ci fiecare să se recunoască pe el însuşi cauza răului care este în el."( Sf. Vasile cel Mare, din Omilii la cartea Facerea)
"Să înceteze, dar plăsmuitorii de basme, care din pricina slăbiciunii propriilor lor gânduri măsoară cu minţile lor puterea cea de neînţeles a lui Dumnezeu, cu neputinţă de explicat de limba omenească!"( Sf. Vasile cel Mare, din Omilii la cartea Facerea)
"Se cuvine ca nici să nu ne încredem în toţi oamenii, nici să nu ne dăm pe faţă sau să ne descoperim fără nici o precauţie. Căci cel care trăieşte după Dumnezeu are pe mulţi care-l pândesc, şi deseori înşişi cei apropiaţi (ai casei) sunt spionii vieţii lui."
(Sf. Vasile cel Mare, din Constituţiile ascetice)
,,Căci ce este creştinismul? Asemănarea cu Dumnezeu după cât este cu putinţă firii omului. De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu! Îmbracă-te în Hristos!"
"Fructul esenţial al sufletului este adevărul."
“Acesta este omul: intelect legat într-un trup folositor si potrivit. Acesta este plãsmuit în sânurile materne de cãtre Prea Înteleptul Mester al tuturor. Acesta în vremea durerilor nasterii merge spre lumina din acele cãmãri de nuntã întunecoase.”
(Sf. Vasile cel Mare, Despre a nu ne lipi de cele lumesti, în Scrieri. Partea întâia, PSB 17, p. 557).
“Natura face întâi inima; inima ia de la natura structura sa în raport cu fiinta pe care are s-o alcãtuiascã, pentru ca trupul se tese împrejurul inimii, potrivit legilor proprii care stau la temelia diferitelor forme si mãrimi ale finitelor.”
(Sf. Vasile cel Mare,Omilie la Psalmul I, în Scrieri. Partea întâia, p. 185)
“Asa de bine priveste Dumnezeu pe fiecare, ca priveste inimile pe care Însusi le-a plãsmuit fãrã vreun amestec de rãutate. Ca simpla a plãsmuit Dumnezeu, Creatorul oamenilor, inima lor, ca sa pãstreze în ea chipul lui Dumnezeu.”
(Sf. Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul XXXII, ibidem, p. 257)
"Vei crede că Dumnezeu este nevăzut, gândindute la sufletul tău; ca şi el nu poate fi văzut cu ochii trupului. Da, sufletul n-are nici culoare, nici formă, nici nu poate fi definit prin vreo caracterizare materială, ci se cunoaşte numai din funcţiunile sale. Tot aşa şi Dumnezeu: nu cauta să-L înţelegi cu ajutorul ochilor, ci, îngăduindu-i minţii credinţa, caută să ai o înţelegere spirituală despre El!"(Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări)
“Moartea este o urmare necesară a păcatului; te apropii de moarte, pe măsură ce te îndepărtezi de Dumnezeu, care este viaţa; moartea este lipsa vieţii. Adam, îndepărtându-se de Dumnezeu, s-a expus morţii”(Sfântul Vasile cel Mare, Omilia: Dumnezeu nu este cauza morţii)
„Dumnezeu vrea ca tu, în simplitatea inimii tale, să fii darnic cu cel ce-ţi cere, dar, totuşi, cu raţiunea, să deosebeşti nevoia fiecăruia din cei care îţi cer“
"Nu toate patimile sufletului sunt evidente la toti, nici chiar la cel care este bolnav, precum nu sunt evidente nici patimile corpului. Deci asa cum se intampla cu corpul, unde specialistii au anumite semne pentru bolile ascunse ale lui, pe care bolnavul nu le poate masca, la fel si cu sufletul; si chiar daca cel care pacatuieste nu-si simte propria boala, trebuie sa aiba incredere in Domnul, Care l-a incredintat si pe el si pe cei dimpreuna cu el, ca omul cel rau din camera cea rea a inimii lui scoate cele rele. Pentru ca omul rau poate cateodata sa spuna un cuvant bun, in mod ipocrit; caci Scriptura spune ca trebuie “sa ganditi cele bune”, nu numai inaintea Domnului, ci si “inaintea oamenilor”."(in: Sfantul Vasile cel Mare, “Regulile mici”)
„Sărbătorind, înălţăm sufletele noastre în chip deosebit spre Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Îi aducem slavă şi mulţumire.“
“Clevetirea face rău la trei inşi deodată: celui bârfit, celui care ascultă şi, mai cu seamă, celui care bârfeşte.“
„Cine este leneş în cele mici nu va putea înainta nici în cele mari!“
„Cine nu gândeşte şi nu lucrează ca Domnul nu este al Lui.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu