Ce să-Ţi dăruiesc?

Ce poate inima-mi de tină
Să-Ţi dăruiască, Domnul meu?
În toate parcă-i numai vină,
Şi darul nu e cum vreau eu...

Cum poate, oare, a mea mână
Să-Ţi dăruiască trandafiri,
Când e doar urmă de ţărână,
Şi-i umbră din cereşti iubiri?!..

Oricât aş vrea să fiu ecoul
Unei iubiri cum alta nu-i,
Icoana Crucii mi-e tabloul
Cu Jertfa sângerândă-n cui.

Privindu-Te îmi creşte dorul
Mai mult de-un fir de praf să fiu…
Un alb de crin să-mi fie zborul,
Şi-n Cer cu Tine să mă ştiu.

Prefă-mă-n lac cu unde line
Iubirea Ta s-o oglindesc,
Şi în adâncuri, doar cu Tine,
Lumina Ta s-o răspândesc.

Aşa cum soarele la-amiază,
Când ceru-i floare de senin,
Trimite-mi rază după rază
Făcând din mine-n lac divin.

Sau fă-mă-un strop micuţ de rouă,
Pe Tine, Soare, să Te-aştept,
Tinzându-mi mâinile-amândouă
Cu dorul lăcrimând în piept…

În lacrimă Te voi ascunde,
Iar eu voi fi un soare mic.
Dar dacă raza-Ţi nu pătrunde,
În Zori eu nu voi fi nimic…

Sau fă-mă-un muguraş de floare,
Cu raze să mă-mbrăţişezi,
Şi prin miresme-mbătătoare
Un rod bogat în el să vezi.

O, Doamne, vezi a mea dorire
Din inima-mi căuş de lut!...
Prefă-mă-n undă de Iubire,
Că eu am vrut, dar n-am putut...
( Mariana L. )