Te-am cautat
până departe,
în toate orizonturile,
să-Ţi întâlnesc
privirea...
M-am ridicat pe
vârfurile degetelor
şi doru-mi fremăta
în clocot....
Am întrebat
florile,
soarele şi
fluturii
despre Tine,
dar nu mi-au dăruit
decât parfum....
lumină, culoare
şi adieri de zboruri…
Am întrebat
vântul,
ziua
şi noaptea,
dar au tăcut...
Atunci, mi-am întrebat
inima...
Ssssss!... spuse ea.
Ascultă paşii Lui,
L-ai căutat
şi te-a găsit.....
Un comentariu:
( 23 noiembrie – 2009 – rememorând bucurii ce se prelungesc
ca într-un prezent etern, pridvor al Veşniciei de Iubire…)
De nu ai fi fost Tu, Iubire...
De nu aş fi simţit-o
Păşind sfioasă pe aleile
Ce umplu spaţiul dintre mine şi Tine,
Nu aş fi înţeles niciodată ce e Iubirea...
De nu mi-ar fi făcut din inimă vioară,
Şi din suferinţă arcuş de mătase,
Nu aş fi ştiut că acel psalm e pentru Tine...
De n-aş fi plâns atunci, la umbra crucii,
Poate n-aş fi ştiut că Tu, Prieten drag,
Voiai să mă înveţi ce e Iubirea
Care stă alături , umăr lângă umăr..
De n-ar fi înflorit teii şi salcâmii
Scuturându-şi florile în suflet,
n-aş fi fost îmbătat de surâsul iertător
din serile şi dimineţile senine...
De nu ai fi umplut acest spaţiu dintre noi
Cu atâtea vise şi doruri,
Nu aş fi învăţat zborul înalt
Cu aripi de iubire deschise...
Dacă nu ai fi fost Tu, Iubire,
Oceanul meu în care sufletu-mi se scaldă,
Aş fi plâns nesfârşit până ce lacrimile
Ar fi fost oceanul care să-Ţi sărute glezna…
Trimiteți un comentariu