Iată-mă iar
Prin versuri hoinar,
cutremurat uşor
de-un sfânt fior.
Am rană-n piept,
Dar încă aştept .
Pe toţi cei dragi
de păcat ferecaţi
Să-i strâng la piept,
numindu-i fraţi...
Să cântăm cu-n singur glas,
Să bem Apă dintr-un Vas.
Să uite toţi de ceata lor,
Să avem iar acelaş zbor!
Printre picurii de Rouă
Toţi s-avem o viaţă nouă!
S-avem linişte şi pace,
Harul Sfânt să ne îmbrace!
Ca pe drumul mântuirii
Să cântăm Imnul Iubirii,
Fără lacrimi răvăşite,
Fără inimi părăsite...
Doamne, fă ca-n timpul vieţii
Să prind zorii dimineţii
Când toţi cu o inima curată
Să strigăm spre Tine: ,,Tată!”...
Doamne, ştiu că poţi!
Te rog, învie-ne din morţi!
Fă ca dragostea frăţească
De la sine să vorbească.
Ca să vadă orşicare,
De la mare depărtare,
Lacrimi doar de fericire,
Părtaşie şi-mplinire…
Amin
2 comentarii:
recitind poezia asta, mi-a reînviat în suflet marea mea durere din acre s-a născut un mare DOR şi un mare VIS...În ultimul timp mă speria teama de neîmplinirea lui...şi parcă am vrut să uit de acest vis...M-ar durea enorm neîmplinrea lui...
Acum, am devenit mai înţeleaptă un pic...şi-L las pe Domnul să ne bucure El la vremea hătărâtă de El..mai ales că ştiu că e şi VISUL lui şi DORUL lui să vadă oastea Lui UNA!...
Trimiteți un comentariu