sâmbătă, 29 august 2009

Rană de iubire

Iată-mă iar 
Prin versuri hoinar, 
cutremurat uşor 
de-un sfânt fior.

 Am rană-n piept,
Dar încă aştept .
Pe toţi cei dragi 
de păcat ferecaţi 
Să-i strâng la piept, 
numindu-i fraţi... 

 Să cântăm cu-n singur glas,
 Să bem Apă dintr-un Vas. 
Să uite toţi de ceata lor,
 Să avem iar acelaş zbor! 

 Printre picurii de Rouă 
Toţi s-avem o viaţă nouă!
 S-avem linişte şi pace,
 Harul Sfânt să ne îmbrace!
 Ca pe drumul mântuirii 
Să cântăm Imnul Iubirii,
 Fără lacrimi răvăşite, 
Fără inimi părăsite... 

 Doamne, fă ca-n timpul vieţii 
Să prind zorii dimineţii 
Când toţi cu o inima curată 
Să strigăm spre Tine: ,,Tată!”...

Doamne, ştiu că poţi! 
Te rog, învie-ne din morţi!
 Fă ca dragostea frăţească 
De la sine să vorbească. 
Ca să vadă orşicare, 
De la mare depărtare, 
Lacrimi doar de fericire,
 Părtaşie şi-mplinire… 
 Amin

2 comentarii:

Miriam spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Miriam spunea...

recitind poezia asta, mi-a reînviat în suflet marea mea durere din acre s-a născut un mare DOR şi un mare VIS...În ultimul timp mă speria teama de neîmplinirea lui...şi parcă am vrut să uit de acest vis...M-ar durea enorm neîmplinrea lui...
Acum, am devenit mai înţeleaptă un pic...şi-L las pe Domnul să ne bucure El la vremea hătărâtă de El..mai ales că ştiu că e şi VISUL lui şi DORUL lui să vadă oastea Lui UNA!...