( 3 februarie 2009 – dorind frumosul, dăruind frumosul şi bucurându-mă de frumos...)
De-aş fi o frunză de arin
Ţi-aş cere vântul să mi-adie
Dor parfumat din albul crin
Foşnind de dor o melodie.
De-aş fi o pasăre în zbor
Ţi-aş cere să porneşti ninsoarea
Să-mi ningă alb aripi de dor
Şi albă să îmi fie zarea.
De-aş fi o piatră-n râuri reci
Ţi-aş cere să mă-nveţi de rouă
Ţi-aş fi un pod când ai să treci,
Sărut pe tălpile-amândouă.
De-aş fi pe ceru-albastru-un nor
Ţi-aş cere-ntr-una curcubee
Şi-aş picura din visul lor
Culori pe-a dragostei alee.
De-aş fi un fluturaş de-argint
Ţi-aş cere flori de rouă plânse
Şi-aş poposi ca să alint
Petale cu polenuri ninse.
De-aş fi rubin de trandafir
Ţi-aş cere mâini să îl primească
Şi-n mângâiere de zefir
Blând tresărind să-Ţi mulţumească.
Dar sunt o inimă de lut
Ce plânge-adesea în neştire...
Fă-mi, Doamne, sufletul umplut
De marea, sfânta Ta iubire!
Ţi-aş cere vântul să mi-adie
Dor parfumat din albul crin
Foşnind de dor o melodie.
De-aş fi o pasăre în zbor
Ţi-aş cere să porneşti ninsoarea
Să-mi ningă alb aripi de dor
Şi albă să îmi fie zarea.
De-aş fi o piatră-n râuri reci
Ţi-aş cere să mă-nveţi de rouă
Ţi-aş fi un pod când ai să treci,
Sărut pe tălpile-amândouă.
De-aş fi pe ceru-albastru-un nor
Ţi-aş cere-ntr-una curcubee
Şi-aş picura din visul lor
Culori pe-a dragostei alee.
De-aş fi un fluturaş de-argint
Ţi-aş cere flori de rouă plânse
Şi-aş poposi ca să alint
Petale cu polenuri ninse.
De-aş fi rubin de trandafir
Ţi-aş cere mâini să îl primească
Şi-n mângâiere de zefir
Blând tresărind să-Ţi mulţumească.
Dar sunt o inimă de lut
Ce plânge-adesea în neştire...
Fă-mi, Doamne, sufletul umplut
De marea, sfânta Ta iubire!
2 comentarii:
Mariana frumuseţea cuvintelor tale m-au făcut şi pe mine să visez, ca mai apoi să continui versurile tale...
De-aş fi frunză,
aş doini mărturisind
trecerea noastră prin timp,
de la primul ghiocel
până la ultimul colind.
De-aş fi pasăre,
aş zbura purtând pe aripi
credinţa în înviere,
împrumutându-mi aripile
celor ce încă nu ştiu să zboare.
De-aş fi o piatră,
- nu de poticnire -
m-aş face bornă de hotar
şi aş striga neobosit:
,,De aici în colo, e oprit!”
Fluture dacă aş fi,
L-aş ruga pe Dumnezeu
să mă facă curcubeu,
ca, zburând pe acest pământ,
să amintesc de Legământ.
Şi rubin de-ar fi să fiu,
m-aş dărui celor ce scriu,
amintindu-le mereu
ce am fost şi ce sunt azi,
şlefuit de Dumnezeu.
Dar sunt ceea ce sunt...
Şi sunt fericit
că Timpul eşti Tu
şi din toate mi-ai dat să fiu om
zidit după chipul Tău.
Of! Doamne, Sorin! Versurile tale sunt cu mult mai frumoase! Cu mult mai mult!...Mi s-a umplut inima de o bucurie de Rai! Nu credeam că pot exista asemenea simţăminte cereşti...MULŢUMESC!
Doamne, cum să Îţi mulţumesc! Cu ce cuvinte? Te rog să-i umpli inima de fericire fratelui meu!...şi fă-mă,Doamne, rază...
Trimiteți un comentariu