marți, 24 februarie 2009

Mărţişor, dar deosebit!


Să iubeşti şi să fii iubit,
Doamne, ce dar deosebit,
să ai cine să te asculte
când spui vrute şi nevrute.

Să-i pui sufletul în palmă
şi să-i simţi privirea calmă,
răsărind din firea caldă
topind nămeţi de zăpadă.

Să îţi sădească-n suflet dor,
al Veşniciei mărţişor,
să-ţi dea aripe măiastre
zbor spre zările albastre.

Doamne, fă-mă primăvară,
fă-mă stea în prag de seară,
fă-mă umbră-n zi cu soare,
fă-mi iubirea mărţisoare!

Mărţişoare de credinţă
de dor şi recunoştinţă,
Doamne, ce dar deosebit
Să iubeşti şi să fi iubit!

2 comentarii:

Mariana spunea...

,,Să iubeşti şi să fii iubit,
Doamne, ce dar deosebit!"


Ce dar deosebit e şi poezia asta! Ne pune în suflet ,,,mărţişoare" de dor aducând mireasma Primăverii...

gabriela spunea...

este minunata poezia,venire martisorului ne umple sufletele de speranta si bucurie.