"După 1989, s-a încercat să se inducă în mase că membrii Securităţii şi ai nomenclaturii au dispărut, s-au evaporat în întregime, ceea ce este cât se poate de fals, căci ei au rămas în mijlocul şi în fruntea noastră, în urma unui proces de metamorfozare, devenind, din ideologi ai totalitarismului comunist, stindarde ale democraţiei şi persoane aşa-zis respecrabile. "Schimbarea la faţă" a Securităţii, camuflarea epoleţilor albaştri sub costumul Armani al parlamentului, funcţionarului public, omului de afaceri de succes - ba chiar sub roba magistratului -a fost un proces discret. Acţiunile după 1989 au fost menite să mascheze ororile comunismului, nu să se facă un proces real al torţionarilor şi al principalilor vinovaţi, scop în care au recurs la tot felul de acţiuni pentru a-şi întări puterea...Anul acesta, în condiţiile demarării proiectului de faţă ( este vorba de editarea unor volume despre fr. Traian Dorz în arhivele securităţii), am încercat să obţinem şi o minimă recunoaştere din partea statului român a suferinţelor îndurate de Traian Dorz pe nedrept, timp de peste 40 de ani. Pe cale de consecinţă, am făcut toate diligenţele necesare pe lângă Ministerul Justiţiei şi pe lângă Asociaţia foştilor deţinuţi politici, pentru ca lui Traian Dorz să i se confere Crucea Rezistenţei Anticomuniste clasa I, deoarece a făcut peste 10 ani de teminiţă grea.
Răspunsul acestor instituţii a fost unul stupefiant, reprezentând o nouă palmă pe care Traian Dorz, la 18 ani după Revoluţia din decembrie 89, o primeşte din partea partidului şi a securităţii, care continuă să-i necinstească memoria. După ce a luptat pe front în al II-lea Război Mondial, pentru apărarea patriei, după ce a făcut ani grei de temniţă doar pentru credinţă şi a fost presecutat de statul comunist totalitar timp de peste 40 de ani, comisia căreia ne-am adresat nici măcar nu a luat în discuţie cazul lui Traian Dorz, respingând cererea. Din ce motiv? Cererea a fost respinsă în temeiul art. 2 din Legea 173/2006, care are următorul conţinut: "Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri abuzive ori, după decesul acestora, soţul sua rudele supravieţuitoare până la gradul al patrulea inclusiv, pot depune cerere pentru constatarea calotăţii de luptător în rezistenţa anticoministă." Vedem că, pentru statul român, eroi şi martiri sunt doar cei care se încadrează în 6 luni, nu toţi cei care s-au jertfit pentru ţară! La noi, cei care au fost prigoniţi de regimul cominist nu sunt recunoscuţi, ci sunt repudiaţi cu foarte multă indiferenţă...."
Iată pe scurt conţinutul documentului la care s-a făcut referire:
"...Vă facem cunoscut că memoriul dumneavoastră înregistrat sub numărul de mai sus, prin care aţi solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru DORZ TRAIAN - străbunic, a fost soluţionat de către Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în şedinţa din data de 30.10.2008.
Comisia, cu unanimitatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dvs. de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 2 din legea nr. 173/2006, care a completat şi modificat art. 5 din OUG nr. 214/1999, fiind tardiv introdusă..."
"...Ar trebui să le fie ruşine acestor personaje din aşa-zisa comisie, însă probabil că şi-au pierdut acest minim simţământ omenesc de mult. Dar Traian Dorz nu are nevoie de recunoaşterea lor, căci ele e viu prin însăşi suferinţa sa pentru credinţă, prin faptele sale şi prin opera sa de scriitor...."
A consemnat strănepotul fr. Traian Dorz, Coreneliu Clop, în săptămânalul duhovnicesc "Iisus Biruitorul" nr. 8 / 16-22 Februarie 2009, pag. 3
Răspunsul acestor instituţii a fost unul stupefiant, reprezentând o nouă palmă pe care Traian Dorz, la 18 ani după Revoluţia din decembrie 89, o primeşte din partea partidului şi a securităţii, care continuă să-i necinstească memoria. După ce a luptat pe front în al II-lea Război Mondial, pentru apărarea patriei, după ce a făcut ani grei de temniţă doar pentru credinţă şi a fost presecutat de statul comunist totalitar timp de peste 40 de ani, comisia căreia ne-am adresat nici măcar nu a luat în discuţie cazul lui Traian Dorz, respingând cererea. Din ce motiv? Cererea a fost respinsă în temeiul art. 2 din Legea 173/2006, care are următorul conţinut: "Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri abuzive ori, după decesul acestora, soţul sua rudele supravieţuitoare până la gradul al patrulea inclusiv, pot depune cerere pentru constatarea calotăţii de luptător în rezistenţa anticoministă." Vedem că, pentru statul român, eroi şi martiri sunt doar cei care se încadrează în 6 luni, nu toţi cei care s-au jertfit pentru ţară! La noi, cei care au fost prigoniţi de regimul cominist nu sunt recunoscuţi, ci sunt repudiaţi cu foarte multă indiferenţă...."
Iată pe scurt conţinutul documentului la care s-a făcut referire:
"...Vă facem cunoscut că memoriul dumneavoastră înregistrat sub numărul de mai sus, prin care aţi solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru DORZ TRAIAN - străbunic, a fost soluţionat de către Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în şedinţa din data de 30.10.2008.
Comisia, cu unanimitatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dvs. de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 2 din legea nr. 173/2006, care a completat şi modificat art. 5 din OUG nr. 214/1999, fiind tardiv introdusă..."
"...Ar trebui să le fie ruşine acestor personaje din aşa-zisa comisie, însă probabil că şi-au pierdut acest minim simţământ omenesc de mult. Dar Traian Dorz nu are nevoie de recunoaşterea lor, căci ele e viu prin însăşi suferinţa sa pentru credinţă, prin faptele sale şi prin opera sa de scriitor...."
A consemnat strănepotul fr. Traian Dorz, Coreneliu Clop, în săptămânalul duhovnicesc "Iisus Biruitorul" nr. 8 / 16-22 Februarie 2009, pag. 3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu