Aş vrea!...

Aş vrea, mai mult ca orice, să fiu un strop de rouă pe crinii ce au pătruns taina rugăciunilor şoptite în zori de toţi cei ce sunt însetaţi de iubire curată, venită din inima Creatorului...

Aş aştepta cu dor ivirea soarelui, ştiind că se va cuibări întreg, cu toată splendoarea de lumină, în inima mea micuţă...
Aş trimite, apoi, raze de speranţă, de iubire, spre toţi acei ce îşi vor apleca fiinţele spre un strop rătăcit de rouă...
Aş vrea să strălucesc ca ochii plini de iubire, plini de dor...M-aş ascunde în gene, înainte să mă mistui în căldura razelor de soare...
Ce taină ar fi în fiecare dimineaţă!...Le-aş aştepta cu atâta dor în zorii fiecărei zile, ştiind că mă vor mistui...Ce jertfă dulce ar fi aceasta!...Ce dăruire de dragul luminii , a căldurii, a frumuseţii, şi mai ales de dragul iubirii!...Fără acestea nu aş fi nimic...
Fără Lumină nu sunt nimic...
Fără Iubire nu sunt nimic, nimic...

Doamne, îţi mulţumesc pentru Lumină!
Mulţumesc pentru Iubire! Mulţumesc mult că o pot primi şi că o pot dărui...
Fă-mă stropul curat de rouă care să primească şi să dăruiască mereu şi mereu razele din Soarele Iubirii Tale!...