O scrisoare neexpediată

În serile acestea minunate de Crăciun, am redeschis din nou cutiuţa cu amintri şi privirea mi s-a oprit peste o scrisoare neexpediată. Se întâmpla acum 12 ani...oare de ce nu am expediato? Mă uit atent, nu are nici un destinatar...deschid plicul şi citesc:

"E seară, afară ninge liniştit. În casă e linişte. Sărbătorile au trecut de mult, aducând bucurie în sufletele noastre. Sărbătorile în care am putut auzi colindele cereşti, prin care era evocată naşterea Domnului. Ne-am reunit în familii, cei care am avut familii, sau dacă nu în marea familie a "Oastei Domnului", a Bisericii noastre ortodoxe, pentru a sărbătorii această minunată zi, meditând împreună şi exprimându-ne recunoştiinţa faţă de harul divin care dă sens vieţii noastre. Am petrecut Crăciunul cu speranţa că în lucrare, între noi, se vor petrece schimbări minunate, dacă nu de dragul fraţilor ce s-au jertfit, măcar pentru tinerii care ne privesc întrebători, măcar pentru sufletele lor, care se tot întreabă dacă e bine sau nu să se înroleze alătrui de noi. Fiecare tânăr, fiecare dintre noi, ar trebui să fie un adevărat mesager a lui Dumnezeu, fiecare dintre noi ar trebui să înţeleagă că Dumnezeu l-a dotat cu energie, sănătate, cu frumuseţe, cu intelect, i-a deschis o poartă largă în aceşti ani, prin această lucrare minunată în cadrul Bisericii Ortodoxe, să contribuie la propăşirea ei. Dar ca tinerii de astăzi să înţeleagă acest lucru se cere de la noi mai multă smerenie, mai multă dragoste, pentru că Domnul nu ne îndeamnă la ură împotriva semenului, ci la unitate. Domnul ne cheamă să ne consolidăm rândurile, să ne întărim poziţiile duhovniceşti, să cucerim noi piscuri, să smulgem din focul păcatelor pe cei de lângă noi dar să nu scădem nici noi ci, să creştem în fiecare zi. Îmi aduc aminte de vremurile acelea când....eram la începutul credinţei mele, ce părtăşie era, nu erau atunci fraţi de lepădat, toţi erau îngeri, toţi erau împreună lucrători cu Dumnezeu...dar astăzi, ne permitem să judecăm când pe unii când pe alţii, în loc să ne vedem pe noi înşine cât de slabi suntem cât de nepricepuţi suntem încât nu înţelegem că lăsăm judecata în mâna lui Dumnezeu, pentru că El e singurul îndreptăţit să facă lucrul acesta. Misiunea noastră este să arătăm lumii că suntem copii al Domnului şi că mergem aşa cum spune o minunată cântare: "Noi mergem către Ţara Sfântă..." Să nu uităm că ochii oamenilor sunt îndreptaţi spre noi, spre felul nostru de trăire în Hristos şi de multe ori pot să se poticnească văzând că una spunem şi alta trăim.
Cred că sunteţi în asentimenul meu, atâta timp cât nu ne vom lăsa deoparte interesele noastre, eul nostru, orgoliul nostru, putem să tot spunem noi oamenilor că mergem "către Ţara Sfântă", căci nu ne va crede nimeni atâta timp cât nu vom dovedi prin purtarea şi prin vorbirea noastră acest lucru."

Recitind din nou această scrisoare dupa 12 ani, am mulţumit Domnului că o păstrase atâţia ani...am mulţumit Domnului că-mi descoperise şi destinatarul...
... eu eram acela!

PASTORALE LA NAŞTEREA DOMNULUI - Anul 2008

† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL BUCUREȘTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI ȘI DOBROGEI, LOCȚIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ȘI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE PREACUCERNICULUI CLER, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL ȘI PREAIUBIȚILOR CREDINCIOȘI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
HAR, MILĂ ȘI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI
Cititi aici

† TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI
MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri
şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu cel în Treime preaslăvit — Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!
Cititi aici

† LAURENTIU
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereşti binecuvântări!
Cititi aici

† B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.
Cititi aici

† Dr. IRINEU
DIN MILA ŞI HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI
Preacucernicilor părinţi, Preacuvioşilor părinţi, Preacuvioaselor maici şi dreptmăritorilor creştini, Har, pace şi ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi, binecuvântare arhierească şi părintească îmbrăţişare!
Cititi aici

† N I C O L A E
DIN MILA LUI DUMNEZEU MITROPOLIT AL BANATULUI
Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredincioşilor creştini şi creştine, binecuvântare şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Cititi aici

† A N D R E I
din harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Alba Iuliei,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi, sfântă îmbrăţişare de Crăciun şi urarea ca „ Domnul să vă cinstească, cu podoaba raiului, cu lumina cerului”
Cititi aici

† NICODIM
Din mila lui Dumnezeu,Episcop al Severinului şi Strehaiei
Iubitului nostru cler,cinului monahal şi drept-credinciosului popor din Episcopia Severinului şi Strehaiei,har, pace, sănătate şi alese bucurii duhovniceşti de la Dumnezeu, iar de la noi părintească îmbrăţişare şi arhierească binecuvântare!
Cititi aici

† A M B R O Z I E,
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP AL GIURGIULUI,
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereascã binecuvântare!
Cititi aici

† LUCIAN,
din mila lui Dumnezeu Episcop al Caransebeşului.
Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Cititi aici

† SEBASTIAN,
cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei,
Iubitului nostru cler şi popor har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!
Cititi aici

† VISARION,
din mila lui Dumnezeu episcop al Eparhiei Tulcii
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi reptcredincioşilor
creştini, har vouă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi
arhierească binecuvântare
Cititi aici

† CALINIC,
Episcop al Argesului si Muscelului
mijloceste in rugaciuni catre Domnul Dumnezeu, ca sa daruiasca: pace, bucurie si spor binecuvantat in tot lucrul bun, alesului Cler, Cinului Monahal si dreptmaritorilor Crestini si Crestine!
Cititi aici

† G H E R A S I M
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, EPISCOP AL RÂMNICULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ŞI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI DIN ACEASTĂ DE DUMNEZEU PĂZITĂ EPARHIE: HAR, MILĂ, PACE ŞI BUCURIE, ARHIEREŞTI ŞI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI !
Cititi aici

† IOSIF,
Arhiepiscop şi Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale
Inima curată, ieslea în care astăzi se naște Hristos
către tot clerul, cinul monahal și poporul dreptslăvitor din întreaga Mitropolie
Cititi aici

† SERAFIM
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei, Europei Centrale si de Nord
Cititi aici

† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi
Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini, pace şi bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhierească binecuvântare.
Cititi aici

† CASIAN,
Din darul lui Dumnezeu, Episcop al Dunării de Jos,
Preacuvioşilor şi preacucernicilor slujitori ai sfintelor altare şi tuturor drept-măritorilor creştini din eparhia noastră - har, pace, sănătate şi bunăvoire, cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anului Nou, iar de la noi, părinteşti şi frăţeşti doriri de tot binele.
Cititi aici

† SILUAN
Episcopul tuturor credincioșilor din cuprinsul de Dumnezeu păzitei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei
Cititi aici

† MACARIE,
Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi, sfântă îmbrăţişare de Crăciun şi urarea ca ,,Hristos să Se nască în inimile tuturor!”
Cititi aici

† T I M O T E I
Din mila lui Dumnezeu Episcop al eparhiei Aradului, Ienopolei si Halmagiului Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare,bucurie si pace de la Dumnezeu – Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Cititi aici

O poveste de Crăciun

Permiteţi-mi astăzi să vă spun povestea pe care i-am citit-o fiului meu în seara aceasta, nu sub brad, că bradul l-am împodobit în curte. Povestea este scrisă de Paulo Coelho:

"Se povesteşte că în mândrele păduri de odinioară ale Libanului s-au născut trei cedri. După cum ştie toată lumea, cedrii au nevoie de mult timp ca să crească şi acei copaci au petrecut veacuri îndelungi cugetând la viaţă, la moarte, la natură, la oameni. Au fost de faţă la sosirea unei expediţii din Israel, trimise de către Solomon, iar mai apoi au văzut pământul acoperit de sânge în timpul bătăliilor cu asirienii. I-au cunoscut pe Iezabel şi pe profetul Ilie, duşmani de moarte. Au fost martori la născocirea alfabetului şi-au fost uluiţi de caravanele care treceau, cu poveri de pânzeturi colorate. Într-o buna zi s-au hotărât să discute despre viitor. - După toate câte le-am văzut – zise primul cedru – vreau să fiu prefăcut în tronul celui mai puternic împărat de pe pământ. - Mie mi-ar plăcea să fac parte din ceva care să preschimbe pentru totdeauna Răul în Bine -, comentă cel de-al doilea. - În ce mă priveşte, aş vrea ca oamenii, ori de câte ori mă vor privi, să se gândească la Dumnezeu – a fost răspunsul celui de-al treilea. S-a mai scurs o vreme şi s-au ivit nişte tăietori de lemne. Cedrii au fost tăiaţi şi încărcaţi pe o corabie ca să fie duşi departe. Fiecare dintre copacii aceia avea o dorinţă, dar realitatea nu întreabă niciodată ce-ar avea de făcut cu visele; primul a slujit la construirea unui adăpost pentru vite, iar prisoasele i-au fost folosite ca să proptească fânul. Al doilea copac a devenit o masă foarte simplă care a fost vândută apoi unui negustor de mobile. Întrucât lemnul celui de-al treilea copac nu şi-a găsit cumpărători, a fost tăiat şi stivuit în depozitul unui mare oraş. Nefericiţi, ei se tânguiau: “Lemnul nostru era deosebit, dar nici unul nu şi-a găsit ceva frumos ca folosinţă.” S-a mai scurs o vreme şi, într-o noapte spuzită de stele, o pereche care nu-şi putuse găsi nici un loc unde să se oploşească, s-a hotărât să-şi petreacă noaptea în staulul ce fusese construit din lemnul primului copac. Femeia striga în durerile facerii şi în cele din urmă a născut chiar acolo, aşezându-şi pruncul în fânul şi printre lemnele care-l sprijineau. În aceeaşi clipă, primul cedru a înţeles că visul îi fusese împlinit: acolo era cel mai mare dintre toţi împăraţii pământului. Ani de zile după aceea, într-o casă modestă, mai mulţi bărbaţi s-au aşezat în jurul unei mese care fusese făcută din lemnul celui de-al doilea cedru. Unul din ei, înainte de-a începe ceilalţi să mănânce, a spus câteva cuvinte despre pâinea şi vinul pe care le avea în faţă. Şi cel de-al doilea cedru a înţeles în aceeaşi clipă că el susţinea nu doar un pahar şi o bucată de pâine, ci legământul dintre om şi Dumnezeire. A doua zi au fost scoşi doi dulapi din cel de-al treilea cedru şi aşezaţi sub formă de cruce. Au proptit-o într-o fundătură şi după câteva ceasuri au adus un bărbat crunt rănit şi l-au pironit pe lemnul ei. Îngrozit, cedrul îşi plângea moştenirea barbară pe care i-o lăsase viaţa. Nu trecuse nici trei zile, şi cel de-al treilea copac şi-a înţeles totuşi menirea: bărbatul care fusese bătut în cuie pe el era acum Lumina care lumina totul. Crucea înjghebată din lemnul lui nu mai era un simbol al torturii, ci se preschimbase într-un semn de izbândă. Cum se întâmplă totdeauna cu visele, cei trei cedri din Liban şi-au văzut împlinindu-li-se soarta dorită -, dar nu aşa cum îşi închipuiseră ei că avea să fie."

Să luăm aminte şi să învăţăm din această povestioară!

De vorba cu mine - întrebări şi răspunsuri

După cum spuneam în prezentarea mea, sunt o persoană deschisă pentru dialog.
Am creat acest loc unde putem sta de vorbă şi despre altceva nu numai pe marginea articolelor postate. Puteţi sugera subiecte pentru noi articole, puteţi să va spuneţi părerea despre blog, puteţi discuta între voi, puteţi să mă urecheaţi dacă credeţi de cuviinţă...sau poate că o să am eu ceva întrebări la care nu am răspuns şi mă veţi ajuta voi...Deci cine începe?

Mai ştiţi oare cine este Sărbătoritul?

Ca în fiecare an, în preajma Crăciunului, cluburile şi staţiunile vin cu fel de fel de oferte pentru petrecerea nopţilor de sărbătoare.

Unde e Hristos în toată zarva petrecerilor şi a meselor festive de acum?

Unde e Hristos în mulţmea programelor TV murdare, la care toţi privesc obligatoriu şi “cu religiozitate“, a emisiunilor cu aceleaş discutii stupide, cu acelaşi strat gros de sclipici al superficialitatţi şi trivialităţii, cu aceleaşi glume proaste şi cu aceleaşi hăhăeli grosolane, cu aceiaşi nuri femeieşti expuşi neruşinat ca şi în toate celelalte zile ale anului, dar… acum şi mai dihai, că deh, “e sărbătoare"....

"Trăim într-o lume ispitită de dorinţa de îmbogăţire în cele materiale şi nu "în Dumnezeu" (Luca 12, 21).

Trăim într-o lume care tot mai mult se înstrăinează de valorile credinţei şi ale moralei creştine, uitând că, de fapt, "chipul acestei lumi trece" (I Cor. 7, 31).

Trăim într-o lume frământată sufleteşte, pentru care Crăciunul, Sărbătoarea Naşterii Domnului, nu ar trebui să însemne doar mâncare şi băutură, ci mai ales ascultarea frumoaselor noastre colinde şi participarea la slujbele bisericeşti de Sfintele Sărbători.

Trăim într-o lume care, după Evenimentele din Decembrie 1989, nu ştie cum să folosească libertatea, nu mai ia aminte la cuvintele Sfintei Scripturi: "Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu" (I Petru 2, 16), o lume care nu înţelege că a fi rob al lui Dumnezeu înseamnă a fi liber faţă de păcat, adică ieşit de sub stăpânirea păcatului care aduce moarte sufletului: "plata păcatului este moartea" (Rom. 6, 23), "să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia …" (Gal. 5, 13), "Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?" (Rom. 2, 4). Să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii? «Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri»" (Rom. 2, 23-24)."

( † P I M E N, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor - Pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului - 2006)

Punându-vă la inimă aceste gânduri de învăţăură cu nădejdea că ele vor aduce rod în viaţa voastră a tuturor, vă îmbrăţişez cu dragoste frăţească în Hristos Domnul, Cel născut în peşterea Betleemului, şi vă fac cele mai calde urări de sănătate şi de tot binele.

Alexandru are nevoie de ajutorul nostru

Un băiat de opt ani, elev la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Deva are nevoie de ajutorul tuturor ca să poată face o operaţie care îi va salva viaţa

Alexandru Florea este un copil minunat care are opt ani şi un talent deosebit de a cânta la pian. Viaţa lui însă s-a schimbat radical peste noapte. Un accident banal i-a spulberat visele şi speranţele, iar unica lui şansă este o operaţie pe care o poate face la o clinică din străinătate. Intervenţia chirurgicală costă însă circa 30.000 de euro, bani pe care familia copilului nu îi are
El a avut, în vacanţa de vară, un mic accident. A căzut de pe bicicletă chiar pe piciorul stâng. Apoi, tot în aceeaşi perioadă, a mai căzut o dată, a alunecat în timp ce se juca, tot pe piciorul stâng. Am crezut că sunt simple lovituri şi le-am tratat cu unguente, iar el s-a tot ascuns de noi că îl dor picioarele. Abia când a început şcoala l-am văzut că şchiopăta. Atunci l-am dus la spital şi am descoperit că, de fapt, e vorba de o tumoare pe os. Şi una foarte urâtă, care avansează", povesteşte Claudia Florea, mama lui Alexandru.
De atunci a început calvarul. Băiatul care trebuia să fie la şcoală, alături de colegii lui din clasa a II-a de la Liceul de Muzică şi Arte Plastice "Sigismund Toduţă" din Deva, este acum mai tot timpul prin spitale, la chimioterapie.

Cine vrea să îi întindă o mână lui Alexandru, poate depune bani în contul deschis la Banca Comercială Română, pe numele tatălui său, Florea Florin Nicolae.
Cont IBAN, în lei: RO07RNCB0160027124610001
şi cont IBAN, în euro: RO77RNCB0160027124610002.

Sursa: aici

Şi Cristina, are nevoie de noi

Cristina, bolnavă de leucemie, găseşte puterea să lupte pentru viaţă

Pentru că are o mulţime de planuri, Cristina este hotărâtă să învingă boala, dar are nevoie de noi! Singura ei salvare este un transplant de măduvă la o clinică din străinătate.

Cristina n-a mai fost la şcoală de un an şi îşi doreşte să se facă bine ca să poată învăţa din nou alături de colegii ei. Din martie până în septembrie, spitalul a devenit o a doua casă pentru fetiţă.
Medicii din România nu au găsit nici un donator de măduva compatibil cu Cristina, care va împlini 12 ani pe 24 decembrie. Din păcate, nici părinţii, nici sora Cristinei nu sunt compatibili cu ea. Ca să trăiască, fetiţa trebuie să ajungă urgent la o clinică din Italia, dar părinţii Cristinei nu au cei 56 de mii de euro care le-ar salva copilul.

Să o ajutăm de la inimă la inimă!

Titular cont: Nicuşor Maican
Lei: RO17 RNCB 0118 0896 4960 0001 - BCR- SUC. CONSTANTA
Euro: RO92 BRDE 140S V645 8737 1400- BRDE - SUC. CONSTANTA

Teledon în reţeaua romtelecom
0900 900 210 - 10 EURO
0900 900 215 - 5 EURO

Telefon contact: 0726.471.045

Sursa: aici

O şansă la viaţă pentru Petrişor

"Piticu" este un copilaş special. El are 6 anişori şi jumătate şi este autist. Îi place muzica, în special Gummy Bear. Atunci când aude aceste cântecele se opreşte şi începe să danseze legănându-se de pe un picior pe altul. Îi place să fie legănat cu un cearşaf şi să se prefacă avion. Îi place foarte mult balonul umflat, îl agită cu mânuţele şi începe să râdă. Îi place să fie gâdilat, devine foarte atent când i se şopteşte la ureche. Acestea sunt micile "plăceri" ale Piticului.

Mai multe detali aici

Traian Dorz - Texte de colindă în lectura autorului

Sfantul copilas

Sfanta Maica

Vine Domnul calator

Vine Fiul Sfantului

Cine vine, cine

Minunat Iisuse

Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase.

Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor sapte clase primare, sustinut la Beius în 7 iunie 1930, a fost premiat, iar preotul care preda Religia, pentru raspunsurile exemplare la aceasta disciplina, i-a dat ca premiu special cartea Corabia lui Noe, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul si conducatorul pamântesc al Miscarii Oastea Domnului, înfiintata la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o lucrare de regenerare moral-spirituala a poporului nostru în granitele ortodoxiei strabune. Cartea l-a zguduit puternic pe proaspatul absolvent. În 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cartii, simti ca trebuie sa-si schimbe viata, asa cum autorul, în final, o propunea fiecarui cititor.

Printr-o scrisoare adresata centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Parintele Iosif Trifa sa-l înscrie si pe el în rândurile ostasilor si sa-i trimita foaia "Oastea Domnului" , suplimentul duhovnicesc al saptamânalului "Lumina Satelor". Ambele erau redactate de catre preotul sibian.

Frecventarea cartilor din biblioteca scolii si pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut doua consecinte importante asupra adolescentului. Prima era aceea ca poate sa aspire la ceva mai mult decât majoritatea tinerilor de vârsta lui si deci sa iasa din perimetrul vietii rurale. Ca urmare, fara stirea parintilor, se prezinta la examenul de admitere la Scoala de Arte si Meserii din Beius. Reuseste printre primii, dar tatal sau îi da de urma si-i interzice sa urmeze cursurile acestei scoli. La fel pateste si în urma reusitei la Liceul Militar din Târgu Mures. Sunt primele interdictii care intervin în viata lui.

A doua consecinta, si cea mai importanta, a fost aceea ca lectura cartilor Oastei Domnului si a foilor ei religioase i-a trezit pe nesimtite dorinta si disponibilitatea sufleteasca de a scrie el însusi versuri spre slava lui Dumnezeu. Astfel trimite primele sale încercari Parintelui Iosif Trifa, iar acesta, intuindu-i talentul si evolutia viitoare, i le publica în ŤLumina Satelorť. Exercitiul acesta creator însemna pentru el o descarcare si o împlinire, în acelasi timp. În spiritul ostasiei, începe deplasarile prin satele din jurul Beiusului, în misiune cu cartea si cu propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Când a împlinit vârsta de 18 ani, parintii îl silesc sa se casatoreasca, crezând ca întemeierea unei familii va pune capat plecarilor sale misionare. Dimpotriva, situatia familiala se înrautateste. În lucrarea sa autobiografica Hristos marturia mea (3 vol.) sunt înfatisate aceste framântari care, în cele din urma, sfârsesc prin chemarea pe care i-o face Parintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alaturi de mentorul sau, va începe o bogata activitate publicistica, lucrând la redactarea periodicelor "Oastea Domnuluiť", "Isus Biruitorul" "Ecoul", "Glasul Dreptatii", "Ostasul Domnului" etc. Tot la Sibiu îi va aparea si primul volum de versuri, "La Golgota" Din 1938 si pâna în 1943, împreuna cu învatatorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din tara al publicatiilor religioase: "Ogorul Domnului", "Viata Crestina" , "Misionarul Vietii Crestine", "Familia Crestina", precum si al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o scoala, dar va evolua spiritualiceste ca un autodidact de elita, pâna ce Dumnezeu îl va chema la El.

Ajutor pentru Claudia Andreea Timinger

Are nevoie de 100 de mii de euro

Claudia Andreea Timinger a fost diagnosticată acum o lună de zile cu o tumoră malignă de şase centimetri, poziţionată în apropierea aortei.

Fetiţa are nevoie de 100 de mii de euro pentru a ajunge la o clinică din Austria, unde trebuie să i se efectueze o intervenţie chirurgicală de extirpare a tumorii. Suma de bani necesară acoperă costul intervenţiei chirurgicale, precum şi tratamentul postoperatoriu pentru şase luni.

Intervenţia chirurgicală de eliminare a tumorii trebuie efectuată cât mai repede, întrucât părinţii copilei au aflat de la medici că este o tumoră explozivă. Cancerul a fost depistat în stadiul doi, nici un organ al fetiţei nu este afectat, iar o intervenţie imediată înseamnă salvarea vieţii unui copilaş de doar trei ani şi jumătate.

Victor Timinger, tatăl Claudiei, a spus că „până acum s-au adunat aproximativ 5000 de euro în contul deschis pentru donaţii”. Claudia a plecat la un spital din Cluj, pentru un tratament.

Claudia aşteaptă ajutorul tuturor şi fiecare dintre noi poate readuce bucurie şi speranţă în viaţa unui copilaş lovit de o boală grea.

Cei care doresc să facă donaţii pentru Claudia pot depune bani, în contul în euro, deschis la BCR, Cod IBAN RO32RNCB0655106359620002, sau în contul în lei RO59RNCB0655106359620001, filiala Suceava. Totodată, familia poate fi contactată la numărul de telefon 0741.779.093 – Victor Timinger.