Credeţi că Dumnezeu dă porunci de dragul poruncilor, sau de dragul nostru?

Urmărind filmuleţul de mai sus nu pot să nu recunosc că m-am amuzat de felul în care acest minunat copilaş şi-a pregătit venirea pe lume a noului său partener de joacă. Bucuria însă a pălit repede pentru că gândul mi-a fugit spre un alt filmuleţ, strigătul mut, care arată grozăviile avortului şi felul cum un fost doctor aborţionist descrie cum se face un avort şi cum se comportă copilul când bisturiul se apropie şi încearcă să îl sfâşie....

Apoi mi-am adus amninte de următorul "Jurnalul unui copil nenăscut":

"5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis."


Toate acestea m-au lăsat fără cuvinte, voi mai posta însă o poezie pe care ar trebui să o citească orice femeie! Luaţi-o şi faceţi-o ca un ,,manifest", răspândiţi-o printre celelalte fete, femei, prietene, colege! Ajutaţi-le să nu sufere mai târziu!!!

Gânduri prenatale
de Cătălin Varga

„Mamelor! După 8 săptămâni când se
efectuează avortul, copilul are deja toate orga-
nele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt
durerea şi avortul devine un măcel. Le bate ini-
ma dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi
prin chiuretaj sau prin aspiraţie.”


Astăzi pentru-ntâia oară
Ochişorii mi-am deschis,
Însă văd ca-ntr-o maramă
Totu-n jur e-un gri închis.

Însă din acest loc tainic
Simt cum mâna ta duios,
Mângâie şi-mi înfăşoară
Trupul meu neputincios.

Glasul tău o dulce mamă
Îl ascult tot mai răpit,
Când în orice dimineaţă
Mă întâmpină grăbit.

Nu-s decât un mugur fraged
Care-ncet, încet îşi ţese,
Printre ritmuri de mătase
Gingaşa lui frumuseţe.

Mi-am schiţat întâiul zâmbet,
Ţie ţi-l voi dărui ;
Risipind a mea candoare
Când spre tine voi privi.

Astăzi am întins spre tine
Plin de dor mânuţa mea ;
Oare cum va fi atuncea
Când te voi îmbrăţişa ?

Picioruşele-mi plăpânde
S-au ţesut în ritm alert,
Oare cum va fi când vesel
Înspre tine-am să alerg ?

Ţi-am şoptit cu glas fierbinte
Al tău nume îngeresc,
Va veni şi ziua-n care
Îţi voi spune: Te iubesc !

Va sosi şi clipa-n care
Mă vei legăna la piept,
Sau când vom zburda prin iarbă ;
Mamă dragă-abia aştept !

Tu mă vei iubi mămico
Vei fi-alături lângă mine,
Mamă, viaţa e frumoasă...
„Puiule, nu-i pentru tine” !

Mamă, de ce plângi spre mine ?
Uite! eu prin tine cresc.
Dar...de ce-ţi întorci privirea ?
„Puiule, nu te iubesc” !

„Viaţa ta e o povară
Ce apasă fiinţa mea.
Însă primii zori ai zilei
Firul ei îl va curma” !

Mamă, fie voia ta de-acum
Eu aş vrea ca să trăiesc...
Însă orice-ar fi să fie,
Să nu uiţi: Eu te iubesc !

Doamne, fă ca să nu tremur
Când vor smulge trupul meu,
Doamne-alungă Tu durerea
Când sosi-va ceasul greu...

Iar mămica mea iubită,
Ţie ţi-o încredinţez
Nu îi socoti păcatul,
Căci prin ea, eu fiinţez.

Când va geme sub vreo stâncă
Te rog, ai grijă de ea.
Eu îţi mulţumesc Iisuse
Căci a fost mămica mea.

Doamne, iartă orice femeie care nesocoteşte darul Tău, VIAŢA!!!! Şi iartă şi nepăsarea noastră!

RUGĂ ÎN ZORI

( 5 mai 2008...cuvinte simple izvorâte din neputinţe, din nimicnicie, din nerodire...Gânduri cu contur de dorinţă sfântă, cu contur de vis neprihănit ce îşi aşteaptă împlinirea în zorii unei zile senine...)

Doamne, fă din inima mea
un ocean
cu valuri albastre de mătase
pe care pasul Tău sfânt
să fie ca o atingere diafană...

Fă, Doamne, din inima mea
un ţărm pe care valurile iubirii Tale
să îl scalde din zori până în zori,
din amurg până în amurg...
iar urma pasului Tău
pe nisipul de stele
să nu se şteargă...

Doamne, fă din inima mea
o grădină cu pomi plini
de rodul greu,
şi plină de flori, de mii de flori
pe a căror corolă
Tu să-Ţi odihneşti
privirea neprihănită...

Fă, Doamne, din inima mea
o magnolie cu petale înmiresmate
de care Tu să îţi alipeşti
obrazul sfânt
întru mângâiere...
...şi întru odihnire
după-atâta durere...

Fă din inima mea, Doamne,
mărgăritarul de rouă din zori
în care faţa Ta curată
să-Şi vadă chipul
oglindind-se strălucit...
...şi fericit...

Doamne, fă din inima mea
un cer plin de stele licărind a biruinţă
pe care mâna Ta neprihănită
să le aşeze pe creştetul nopţii
ca o încununare...
ca o izbăvire din întuneric...

Din inima mea , Doamne,
fă un curcubeu din razele iubirii Tale,
pe care îngerii Tăi
să urce...
şi să coboare
aducând în priviri lumina
şi liniştea Cerului Tău...

Fă, Doamne, din inima mea
Odăiţa Ta, numai a Ta,
În care şoapta-Ţi sfântă
Să-mi fie chemare...
Şi alinare...
Şi-mpărtăşire...
Şi-nveşnicire...

Fă-mi, Doamne, inima mea
Ca inima Ta!

LA CINA LUI DE TAINĂ

Una din bucuriile cele mai mari pe care Domnul Iisus „cu dor a dorit-o”, a fost aceea de a lua ultima Cină cu ucenicii Săi. La evrei gestul de a sta la masă cu cineva era dovada unei mari intimitaţi, era semnul unei mari prietenii, masa fiind un spaţiu special de întâlnire, prietenie şi comuniune.
Cina din Joia Sătămânii celei mari în comparaţie cu altele, este una festivă, extraordinară pentru că aşa a vrut-o Iisus. Pe lângă densitatea inepuizabilă de sensuri pe care o are această Masă, ea are şi o valoare profund profetică. Acest sens îl exprimă scurt Sf. Evangheliştii Matei şi Marcu, iar mai clar Sf. Evangheliştii Ioan şi Luca. La cel din urmă, cuvintele rostite de Iisus înainte de Cină, se referă la altă masă, masa „desăvârşită din împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 22, 16). Iar la sfârşitul Cinei Iisus îi duce pe ucenici cu mintea tot la Cina aceea : „Vă rânduiesc vouă împărăţie precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu. Ca să mâncăţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea”( Lc 22, 29-30)
În cartea profetului Isaia ea este descrisă cu aceste cuvinte: „Şi Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ cu bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite” (Isaia 25,6). Vinul bun este caracteristic unui mare festin, de aceea Iisus face referinţă la ospăţul din împărăţie vorbind poetic despre „rodul viţei”: „Adevarat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei pănă în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu”( Marcu 14, 25; Mat 26, 29). Această ultimă Cină a lui Iisus nu este un punct final, ea va continua în Împărăţie, unde ospăţul va fi de proporţii cosmice.

Ucenicul iubit s-a apropiat cel mai mult de inima Cinei. Simţirea incandescentă din seara aceea a devenit „după ce Iisus S-a premărit”, simţire înţelegătoare. Dumnezeu vrea ca ucenicul Ioan „să rămână până când va veni” (Ioan 21, 22) Logosul, adică înţelegerea tainelor negrăite „pe cât i se putea”. De pe culmile unei gândiri de peste o jumătate de secol, înaripat de Duhul, Ioan tâlcuieşte Cina, pe parcursul a cinci capitole.
În această seară ucenicii trăiesc bucuria dragostei care este„plinirea tuturor bunătăţilor”. Dar mai mult decât toţi, cel care „şi-a rezemat capul pe pieptul lui Iisus” a simţit că El „iubind pe ai Săi din lume, până la sfârşit i-a iubit”(Ioan 13, 1). Cine a făcut vreodată experienţa comuniunii cu o inimă bogată, a făcut pentru totdeauna experienţa participării la plinătate. Această hrănire de la inimă la inimă, de la duh la duh poate fi bogată şi înmiresmată chiar şi între persoanele omeneşti. Dar ce poate fi acesta între om şi Dumnezeu? În această seară Ioan contemplă ceea ce „nu s-a arătat până acum”(I Ioan 3,2). Atunci puzderie de sensuri şi miresme vor veni dinspre inima lui Iisus- unde sunt ascunse toate „comorile ştiinţei şi ale înţelepciunii”- spre inima omului. Iar în inima acestuia se va naşte raiul mulţumiri şi al recunoştinţei.
Chiar dacă la Cină Iisus „a vorbit pe faţă” (16,29) cele mai uimitoare revelaţii sunt păstrate pentru clipa în care „vom fi asemenea Lui” (I Ioan 3,2). Ioan a simţit în gustul pâinii şi vinului gustul „poruncii celei noi”. De la „foişorul mare aşternut gata”, mintea sa a zburat pe aripi de vultur la „multele locaşuri din casa Tatălui”(Ioan 14,2). Pentru Ioan, bucuria de a sta cu Iisus la masă, deşi este stabilă, această stabilitate se mişcă continuu. Ea se împlineşte când Iisus „se va arăta”(14,21) ucenicului, când împreună cu Tatăl şi cu Duhul „vor face locaş în el”(14,23). Lumina cunoşterii creşte spre o împărtăşire „mai cu adevărat” până când biruitorul va mânca din „pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu”(Ap 2,7).

La cei doi poli ai Cinei rămâne dominantă uimirea omului în faţa smereniei lui Dumnezeu. La cel dintâi, Petru rămâne nedumerit şi buimăcit în faţa gestului Lui Iisus: „Oare Tu să-mi speli mie picioarele?”(Ioan 13,6). La celălalt pol „slugile aflate priveghind” vor rămâne într-o înmărmurire totală când vor vedea că Stăpânul „se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji” (Lc 12, 37). La Cină înţelegi că „ slava Sa” nu este o mărire de tip lumesc, ci este bucuria de pe chipul Lui Iisus că oamenii au înţeles să caute mărirea în bucuria slujirii.

Dumnezeu intră în istorie prin masa universală a creaţiei pe care o îmbie „la tot omul care vine în lume” şi încheie istoria prin Ospăţul universal la care sunt chemaţi toţi oamenii „din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă”(Ap. 7,9). Cina cea de taină adună în sine cele două ospeţe. Ea este o sinteză a lor.Pâinea şi vinul luate din lumea vremelnică sunt pârga bucuriilor trecătoare. Aceasta ne prevesteşte despre banchetul bucuriei veşnice care „nu este mâncare şi băutură ci dreptate şi pace în Duhul Sfânt”. Cina aceasta asumă realitatea vremelnică şi-i trasează destinul spre „odaia de nuntă”.

Chiar dacă în timpul desfăşurării Cinei „fiul piezării” tulbură bucuria ucenilor, iar aceştia „se întristează foarte”(Mat 26,22), la capătul drumului „întristarea se va preface în bucurie”.Orice bucurie pământească îşi pierde sensul şi devine idolatrie dacă se cantoneată în sine. Pe de altă parte chiar dacă sunt umbrite de „legea păcatului” care şi-a făcut pretutindeni locaş, bucuriile vremelnice au rostul de a ne profeţi despre sărbătoarea în care toţi cei răscumpăraţi vor sta „la masă cu Avraam , Isac şi Iacov în Împărăţia cerurilor”(Mt 8, 11).
Deşi în Cina vremelnică se regăseşte „Ospăţul Mielului”, ele sunt la o distanţa de un orizont. În apusul celei dintâi începe răsăritul celei de a doua. În această „prea puţină vreme”(Evrei 10,37), fiecăruia i se dă „să se înveşmânteze cu vison curat, luminos” (Ap. 19, 8) pentru ziua în care Împăratul va intra să-şi vadă oaspeţii. Atunci „toată gura va amuţi neavând ce să răspundă”. Pentru că „cel rău credincios nu vrea să înţeleagă”, iubitorul de oameni Dumnezeu este silit să fie drept.

Dar dacă Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi bătură de ce oare, pentru a înţelege bucuria aceea sunt folosite nişte metafore atât de materiale şi concrete: „bucate gustoase”, „pâine”, „vin limpezit”, „rodul viţei”, „nuntă”, „cină”, „ospăţ”, „masă”? Chiar dacă bucuria din cer va fi spirituală ea va fi foarte concretă, reală, organică, va fi percepută de toate fibrele fiinţei. Toate simţurile omeneşti aduse lui Dumnezeu „ca o jertfă vie, sfântă şi bineplăcută”(Rom 12, 1), vor fi capabile să perceapă ceea ce până atunci „ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-a suit”(I Cor 2, 9).
În darul revelat şi împărtăşit la Cină este ascuns tot ce poate omul poate primi, „mai încolo de el nu se poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva” (Nicolae Cabasila). Pentru a primi acest dar, fiecare trebuie să aducă lui Dumnezeu „jerta gândului” şi să primească în smerenie şi ascultare sensul euharistic şi profetic al Cinei. Pentru a primi Taina trebuie să sacrificăm raţiunea nostră strâmtă şi limitată şi să ne încredem în Duhul care „pe o altă cale” mai presus de înţelegere, ne îndrumă „la tot adevărul”.

VASILICĂ NICA
Articol preluat cu acordul autorului de pe Forumul "Oastea Domnului"

Rugă

"Credinţa fără fapte, moartă este"

Dragul meu cititor de "Jurnal de zbor", citeşte în dimineaţa aceatsa împreună cu mine cuvintele scrise de Sf. Ev. Matei, la îndemnul lui Dumnezeu, cap. 25, v. 31 - 46

Cutremurătoare sunt , dragul meu, cuvintele Sfintei Evanghelii ce le-am citit împreună. Ele ne amintesc că într-o zi vom da seamă, înaintea Dreptului Judecător, de toate rele pe care le-am săvârşit, şi vom afla răsplată sau osândă, nu după mărturiile altora, ci după faptele noastre. Întradevăr, dragul meu, noi creştinii purtăm mereu cheia fermecată, cu care se deschide şi poarta cea strâmtă ce duce spre desfătarea raiului, dar şi porţile cele largi, care duc spre osânda veşnică. Această cheie minunată sunt faptele noastre, purtarea noastră!
Să ascultăm cu luare aminte vestirea pe care ne-o face Mântuitorul: El nu ne făgăduieşte răsplata sau osânda numai pentru credinţa sau necredinţa noastră, căci stă scris:"Credinţa fără fapte, moartă este"(Iacov 2, 17). El ne arată că numai fapta cea bună, izvorâtă din credinţă şi din dragoste, va atârna greu în talerul judecăţii celei drepte, pentru dobândirea dumnezeieştii răsplătiri. Hristos spune lămurit că binecuvântaţi vor fi cei care vor împlini prin fapte porunca cea mai de seamă din legea creştină: iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui.
Să luăm seama, dragul meu, că Domnul numeşte pe cei aflaţi în suferinţă "fraţi ai Săi"; să luăm seama că tot ce vom face, unuia dintre aceşti semeni ai noştri, împovăraţi de lipsuri şi de durere, lui Hristos îi vom face.
De vom hrăni un flămând, - pe Hristos îl vom hrănii!
De vom adăpa pe cel însetat, - lui Hristos îi vom da să bea!
De vom primi în casă pe cel străin şi-l vom odihni, - pe Hristos îl vom găzdui sub acoperişul casei noastre!
De vom îmbrăca pe cel gol, - pe Domnul îl vom îmbrăca!
De vom cerceta pe bolnav şi-i vom alina suferinţa, îmbărbătându-l, - pe Dumnezeu îl vom cerceta!...
Este aceasta cea mai deplină dovadă a dragostei pentru semeni, pe care a poruncit-o Hristos, şi pe care neîncetat p propovăduieşte Sfânta noastră Biserică.
Să-I arătăm, dragul meu, prin fapte, iubirea noastră către aproapele, ca să putem arăta, în acest fel iubirea noastră către Dumnezeu.
Să nu uităm cuvântul Sfintei Scripturi, care ne învaţă:"să nu se îngrijească fiecare numai de ale sale, ci fiecare să poarte grijă şi de a altora"(Filipeni 2, 4).
Să nu uităm nici vechea vorbă bătrînească:"Cine pe sărac ajută, pe dumnezeu împrumută".
Numai aşa vom putea nădăjduii să auzim pe Dreptul Judecător spunându-ne: "Vino, binecuvântat al Părintelui Meu"...

CONCURS DE CUNOŞTINŢE BIBLICE - ,,CINE STIE, CASTIGA!"

Până pe 1 August puteţi câştiga volumul
"Tinerii şi ispitele modernismului"
de Pr. Constantin Necula,
Pr. Mihai Iosua,
apărut la Editura Agnos

Pentru a intra în posesia acestei cărţi vă invit să vă testaţi cunoştinţele biblice, răspunzând la trei reprize de câte 12 întrebări din Sfânta Scriptură. Răspunsurile se vor da la comentarii si vor fi însoţite în mod obligatoriu de trimiteri la Sfânta Scriptură. ( Ex. Ce este trupul credincioşilor? - Templul Duhului Sfânt ( 1 Cor. 6, 19)
Etapa a I-a 13 - 17 Iulie - în 18 Iulie se vor afişa răspunsurile
Etapa a II-a 20 - 24 Iulie - în 25 Iulie se vor afişa răspunsurile
Etapa a II-a 27 - 31 iulie - în 1 August se vor afişa răspunsurile şi câştigătorul.
Câştigător va fi desemnat cel care va răspunde corect la cât mai multe întrebări. În caz de baraj, vom apela pentru departajare la înca o etapa de 12 întrebări.

- Etapa a I-a 13 - 17 Iulie -
în 18 Iulie se vor afişa răspunsurile

1. Cine a aşteptat om şi a întâlnit pe Dumnezeu?
2. Sub ce nume s-a înfăţişat mai întâi Dumnezeu?
3. Cine a scris cartea "Faptele Apostolilor"?
4. Cine a fost tatăl celor dintâi muzicieni şi cu ce instrumente cântau ei?
5. În ce localitate Sf. Ioan Botezătorul a dat cea mai frumoasă mărturie despre Domnul Iisus?
6. Ce înseamnă numele primei femei - Eva?
7. Când a flămânzit pâinea?
8. Ce se află în cer făcut de mâna omului?
9. Cine a murit pentru o minciună?
10. Când a vorbit măgarul?
11. Ce smulge Dumnezeu din rădăcină?
12. Cum se numea robul marelui preot, căruia Sf. Petru i-a tăiat urechea, şi care ureche?

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc....

În zilele acestea l-am simţit pe Dumnezeu mai mult ca oricând în toate cele ale existenţei mele, l-am simţit cum mă transformă, cum mă ridică din căderile, îndoielile, temerile şi deznădejdile mele, cărora parcă nu le mai găseam soluţia.

Acum că am mai trecut peste un examen, simt că îl iubesc pe Dumnezeu mai mult ca oricând şi prin iubire înţeleg faptul că poruncile Lui nu-mi mai par deloc grele din contră.... Domnul Iisus e printre noi, este în inima mea şi Îi mulţumesc din suflet că mă iubeşte şi că m-a ajutat să gat şi facultatea, să dau şi examenul de licenţă....Acum, că simt toată această bucurie care mă face să mă uimesc de lucruri atât de minunate şi de daruri aşa de frumoase, pe care Dumnezeu, din dragoste nemăsurată pentru noi ni le aşterne la picioare, acum aş vrea atât de mult să împart această dragoste întâi cu voi cei care mi-aţi fost alături...

Vă mulţumesc că mi-aţi citit mesajul
şi aţi fost alături de mine în rugăciunile voastre.
Rodul rugăciunilor voastre este nota mea de licenţă...

nota 9 (nouă)
Va mulţumesc din suflet! Dumnezeu să vă binecuvanteze!

Felicitări pentru absolvire si Doamne ajută la examenul de licenţă!

Sorin,

Felicitări pentru absolvire

şi Doamne ajută la examenul de licenţă!

Noi suntem alături de tine!

Dumnezeu te va ţine pe braţul Lui!

,,Celui iubitor, iubirea îi surâde de pretutindeni.
Celui curat, curăţia îi înveseleşte privirea la orice pas.
Şi celui ce doreşte după Dumnezeu, El îi iese în întâmpinare pe orice drum."
( Traian Dorz ,,Mărgăritarul ascuns",)

Am nevoie de voi toţi...

Dragi mei, mă voi retrage o vreme de pe blog (câteva zile - 2 -10 Iulie) nu înainte de a vă spune că vin cu o mare rugăminte, am nevoie de voi toţi... Ştiu că Dumnezeu îşi face partea Sa, cu condiţia ca şi noi să ne-o facem pe a noastră. Am nevoie de sprijin în rugăciune cu privire la examenul de sfârşit de facultate( examenul de licenţă)...

Rugaţi-vă împreună cu mine, ca Domnul Iisus să-mi dea înţelepciune să accept voia Lui şi să nu uit să nădăjduiesc în El.

Rugaţi-vă... dar nu numai pentru mine... ci pentru toţi cei care care trec prin examene.
Vă mulţumesc tuturor şi Domnul să reverese harul Lui peste noi toţi !
Vă mulţumesc mult !!!!

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( IX)

- Să nu fim niciodată dispreţuitori de oameni. Inidiferent de cum sunt alţii, ei tot copiii lui Dumnezeu rămân! Dacă am şti asta, am cunoaşte şi un strop din durerea lui Dumnezeu.....,
- Dumnezeu ne e TATA! El are o dragoste de TATA...si bucurie de TATA..si indurare da TATA...si durere de TATA! El, TATA, ii vrea pe copiii Lui infratiti! Orice gest de iubire sterge cate o lacrima de pe fata prea intristata a TATALUI nostru! Nu merita , oare , mai multa bucurie?!!!! HAI sa il facem sa zambeasca privindu-ne zi de zi!!!
- "Salvarea omului, a familiei şi a societăţii poate fi numai prin Naşterea din nou şi aceasta nu poate veni decât prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt care fac minunea aceasta prin Hristos" ( Traian Dorz )
- ,,Numai o singură doctorie poate da lumii şi ţării noastre sănătatea morală şi mântuirea: să se întoarcă oamenii şi popoarele la Iisus, la învăţătura şi porunca lui de iubire’’ (preotul Iosif Trifa)
- De eşti sărac şi lipsit, nădăjduieşte de la Dumnezeu mîngîierea sărăciei tale, însă nu sta cu mîinile la piept, nu sta fără lucru, nemişcat, aşteptînd să ti se coboare ajutor din cer, ci lucrează cu mîinile tale, slujeşte, fă ceea ce poţi şi atunci îţi va deschide şi Dumnezeu calea chiverniselii şi te va scăpa de sărăcie.
- Ai grijă, foarte rar în viaţă se întâmplă ca o persoană să aibă dreptate absolută şi cealaltă să se înşele complet. Dacă refuzi să recunoşti că s-ar putea să ai şi tu o mică parte din vină, atunci celuilalt o să îi fie mai greu să îşi accepte contribuţia la situaţia creeată.
- "Să fii pururea mulţumit pentru ceea ce ai şi nemulţumit pentru ceea ce eşti. Să preferi să pierzi acum, spunând adevărul, convins că vei câştiga în veşnicie. Să te pregăteşti toată viaţa pentru moarte ca să mori pregătit pentru viaţă. Să te aduni, risipindu-te în ceilalţi. Să crezi din tot sufletul doar ceea ce este de necrezut. Iată creştinismul! " ( Zbor spre adancuri -Pr Vasile Istrate )
- Chemarea de la Dumnezeu se poate asculta fără să te mai gândeşti la consecinţe. Dacă ştii că-I de la Dumnezeu, este destul. Şi aici începe taina duhovniciei şi a ascultării. (Ieromonahul Rafail Noica)
- Viata trebuie traita privind inainte, dar trebuie inteleasa privind inapoi!
- "Cunoaşterea teologică învăţată în şcoli şi care a devenit o specialitate intelectuală accesibilă tuturor, nu duce la cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu vine din viaţa în Hristos, care se naşte în adâncurile inimii." ( Arhimandritul Sofronie )
- "Rugaţi-va seara, dimineaţa şi în celelalte clipe ale vieţii voastre de zi cu zi. Rugaţi-vţ pentru alţii. Numai prin unitate în Duhul Sfant veţi fi capabili să lucraţi mântuirea voastră. Rugaţi-vă pentru semeniii voştri şi cereţi lui Dumnezeu să vă binecuvinteze prin rugăciunile lor." ( Arhimandritul Sofronie )
- Când eşti un fariseu, spui: Îţi mulţumesc Doamne, că eu nu sunt atât de rău ca şi alţii sau chiar ca acest vameş.
Când eşti un ticălos şi un desfrânat, totdeauna te vei compara cu alţii şi vei zice: Oricum, tot nu sunt ca ală sau ca aia… Dar şi când eşti smerit te vei compara cu vameşul şi vei zice: O, de-aş ajunge să mă pocăiesc şi eu ca el! Sau când eşti răbdător, vei arăta spre Iov sau spre Hristos – şi vei zice: O Doamne, ce este răbdarea mea pe lângă răbdarea aceasta! (Traian Dorz)
- Găsiţi în fiecare zi motive ca să fiţi cu Dumnezeu!
- Iubirea şi slujirea aproapelui are o putere mântuitoare infinit mai mare decât oricare teorie teologică. Iubeşte şi slujeşte-ţi aproapele!
- Dumnezeu ne-a dat timp pentru a lucra la mântuirea noastră veşnică. Să nu-l irosim!
- "Toţi umblăm după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. (…) Intru direct în intimitatea inimilor voastre şi vă spun: căutaţi fericirea în sufletele voastre! Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Vă spun atât: căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie! (…) Cine împlineşte cuvântul lui Hristos realizează Maximum, Totul!" ( Valeriu Gafencu, 15 mai 1946 )

Între zori şi amurg

Ca un zăgaz
noapte căzu
a nu ştiu căta oară
peste fiinţa mea,
timpul se pierde
cu ce rămân...?

Într-un ceas de popas
văd tot ce a rămas nelucrat
şi, m-aş întoarce
s-o iau de la început,
dar e prea târziu -
ziua s-a dus...

Se ives zorii
unei alte zile,
crucea şi drumul
îmi stau înainte,
îngăduie-mi, Doamne,
să fiu azi ce n-am fost ieri.

Suferinţa sfinţitoare - Facerea: 39; 40

3. Suferinţa sfinţitoare - Facerea: 39; 40

Printre străini ajuns-a Iosif ca rob lui Putifar,
Slujind cu-ndemânare mare şi-n casă şi afar’,
Că Domnul lui era cu dânsul în toate ce făcea,
Stăpânul său vedea tot sporul când mâna lui muncea.

Şi toate ale lui le-a dat lui Iosif spre-ngrijire,
Iar Domnul binecuvânta din cer - Iehova-iire -
Şi n-avea grijă Putifar decât să stea la masă,
Căci unde Iosif ajungea, era belşug în casă.

Cel rău însă nu doarme, într-o bună dimineaţă
Femeia lui Putifar, văzîndu-l frumos la faţă
Şi-a pus ochii pe Iosif, dorind să-l tragă spre păcat,
El însă, a fugit de isiptă, rămânând curat.

Dar femeia păcătoasă înlesni spre soţul ei
Prin suspine mincinoase, gânduri fără de temei.
Şi-astfel Iosif, sol al păcii, ajunsese-ntemniţat,
El, printre tâllhari şi fameni, el, sublimul adorat!

Domnul, era cu Iosif şi-n această încercare,
Revărsând milă peste el şi binecuvântare
Încât mai-marele-nchisorii, dădu pe mâna lui,
Temniţa şi pe toţi osândiţii împăratului.

Fierbea de mânie cel rău, că iar nu a izbutit
Să îl ducă în deznădejde, pe Iosif cel smerit.
Pierduse încă odată, o nouă bătălie…
Se pregatea de zor pentru o altă viclenie.

S-a întâmplat ca în aceeaşi temniţă să fie
Doi dregători închişi de-a Faraonului mânie.
Mai marele paharnic şi mai marele pitar,
îşi ispăşeau multe greşale cu regret amar.

Iosif, văzându-le privirea cea de jale plină,
încercă cu vorba-i blândă, să aducă lumină:
- De ce sunt astăzi tulburate ale voastre feţe,
şi-n ochii voştrii se citeşte atâta tristeţe?

"- Fiindca-n ceas tarziu de seara vise tainice-am visat
Care pacea ne-au rapit-o si adanc ne-au tulburat."
Iosif le ceru sa-i spuna visul cel tulburator
Caci cu-a Domnului putere le va spune taina lor.

- În noaptea ce-a trecut văzut-am în a’ mele vise,
o viţă cu trei coarde, ce-nfrunzise şi-nflorise.
Strugurii crescând, i-am stors. Şi-am pus paharu-n mâna mea...
l-am dat, apoi, umplut, lui Faraon pe tot să-l bea. .

-Paharnic mare, iată ce-am înţeles din visul tău!
Acele trei coarde de vie, nicidecum nu-s semnul rău.
trei zile Faraon te ţine, apoi - e libertate .
vei fi din nou al lui paharnic, stăpânind pe toate.

Te rog să nu mă uiţi atunci când tu vei fi la bine,
să pui la Faraon o vorbă bună pentru mine!
Că eu sunt din pământuri de-ale evreilor, furat.
Te rog, din temniţă mă scoate , sunt nevinovat!

Atunci, mai-marele pitar, auzind tot ce s-a zis
mărturisi la rându-i tot ceea ce-a văzut în vis.
Însă tâlcuirea ce-a primit l-a întristat foarte;
va ieşi din închisoare, dar va fi dat la moarte.

Iar de ziua sa-mpăratul şi-amintise cu amar
Că în temniţă-aruncase pe paharnic şi pitar.
Pe paharnic îl cruţase, pe pitar l-a spânzurat.
Dar mai marele paharnic pe biet Iosif l-a uitat.

Domnul, însă, nu îl uită, cum nu-i uită pe ai Lui
Care-aduc în întuneric din Lumina Cerului.
Chiar de-i greu şi e durere suferind pentru Hristos,
Suferinţa-i sfinţitoare, frate drag! Ni-e de folos!

Amin.

P.S. Această poezie face parte dintr-o serile de 6 poezii care se doresc a cuprinde în versuri viaţa tânărului Iosif. Cu ajutorul lui Dumnezeu în curând vom începe şi a 6 poezie care va surprinde îmbrăţişarea dragostei din cap. 45, cartea Facerii. Aşteptăm sugestiile şi de ce nu versurile voastre AICI atunci când vom începe.

Plutesc de fericire

Iată ultima creaţie a lui Sorin, a carei postare este o surpriză...
Sper sa fie una plăcută :)

Păşind cu talpa goală pe umede nisipuri,

Te caut cu ardoare în zecile de chipuri...

În juru-mi e cântare de candizi heruvimi

Şi văd cum zboară-n ceruri mulţimi de serafimi...

Orbit precum copiii de-atâta strălucire,

Eu plâng şi râd şi cânt de-atata fericire

Plutesc în zări albastre prin zeci de mii de sori,

Înconjurat de albe şi vesele ninsori.

Azi nu mai simt durere, nici suferinti, nici teama...

Că Tu mă porţi pe braţe precum o dulce mamă

În susurul cel dulce de raze şi de şoapte

Şi-n raiuri de lavandă de dincolo de noapte…

Cu flori de măr alb-roze îmi ningi duios pe tâmple

Iar albul lor şi rozul de dor sufletu-mi umple...

Adevăratele comori - poezie interactivă

- Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 6, v. 22 – 34 -

Nevrednic mai sunt, Doamne, de darul Tău bogat:
Am irosit lumina şi ochiul nu-i curat,
În beznă-mi este trupul, iar inima-i pustie
Mă iartă, o, Iisuse şi milostiv fii mie!

Neluminat de Tine, căzut din Harul Tău,
Străin privesc făptura, căci ochiul mi-este rău;
Deci dacă şi lumina din mine-i întuneric
Ce-adâncă-i, Doamne, noaptea cu somnu-i luciferic!...

Când am slujit Lumina, când Negrul Împărat
Te pot iubi pe Tine, slujind pe celălalt?
Şi dacă-ngrijorarea e zilnica mea pâine,
Cum să răscumpăr vremea de astăzi până Mâine?

– Nu îngriji de multe în viaţă, dragul Meu,
A’ Mele-s toate-a’ tale: eşti fiu de Dumnezeu!
Inima ta-i zălogul ce-mi dai pe veşnicie
Căci te dezleg din lanţuri şi-a lumii silnicie...

Ca vântul să îmi poarte Iubirea spre izvor,
Dă-mi, Doamne-ncălţăminte uşoară ca un nor
Şi-mbracă-mă c-o haină, Iisuse, una nouă,
Mai albă ca lumina bobiţelor de rouă…

– Priviţi surate păsări cum zboară-n cer cântând
Iubirea Mea şi Mila şi Viaţa lăudând...
Şi dacă lor de grijă le port în tainic dar
Să uit Eu plămădeala ţărânei cu-al meu Har?!

În grijile vieţii eşti prins pe-acest pământ,
Simţi sufletul adesea de ne-nţeles şi-nfrânt
Uitând că preţuieşte cu mult mai mult sub soare
Ca mii de păsărele ce-şi poartă cântu-n zare...

Priviţi la crinii albi, la slava ce-i îmbată,
Ei nici nu ţes sau torc… şi totuşi ce curată
Mantie-i înfăşoară!... Nici Solomon Măritul
Nu poate a-i întrece, căci Eu le sunt veşmântul...

Şi dacă astăzi iarba surâde pe câmpii
Iar mâine pribegeşte prin flăcările vii,
Cu mult mai mult, Eu, Domnul, surâsu-ţi preţuiesc
Şi haina Mea pe umeri îţi pun, să te încălzesc.

Deci, grijă voi nu duceţi, spunând: „– Ce vom mânca“
Ori: „– Ce vom bea?... Ce haină putea-vom îmbrăca?“
Că după toate-acestea aleargă cei străini,
Uitând că valorează mai mult ca albii crini...

Împărăţia Slavei s-o căutaţi întâi:
Dreptatea ei vă fie stindard de căpătâi!
Iisus va şterge lacrimi din ochiul vost’ trudit
Şi tot ce-apoi veţi cere, vi se va da-nzecit…

Ajută-mă ca astăzi eu să privesc la Tine,
Să las necazul zilei, că altul mâine vine…
Să nu petrec cu gândul la ea, îngrijorat,
Ca vrednic să fiu, Doamne, de Harul Tău bogat!

Slăvit să fie Domnul!

Autorii dragi sunt: Abishag, Catalin OD, Catiusha, Diogene, Hadassa, Sorin M., Miriam, Neogen, Nuti Dragomir, Olimpiada, Sorin.

P.S. Cei doritori să alfe cum a luat fiinţă această minunată poezie pot intra AICI unde pot urmării pas cu pas, vers cu vers....

Rodul jertfei

Nimic nu mă-nspăimantă

privind spre viitor,
cât sunt legat de fraţi
cu funie de dor.

În faţa lor, spre Domnul,
când vreu să mă ridic,
mă văd în toate-a mele
atât de slab şi mic.

Dar am în ei un sprijin
pe drumul către cer;
cu ei mă-ndemn la luptă
şi nu mă simt stingher.

Şi-atunci când sunt departe
în mine-i port cu dor
şi spun la toată lumea:
- sunt rodul jertfei lor!

Taină şi dor...

E ceasul de taină acum,

Dar sunt prea departe,
pe drum...
Mă înfăşoară noaptea
C-un şal moale şi cald...Îmi lipesc fruntea-ngândurată
De fiecare fald...
Mi-e bine! Un pic mai bine!
Dar mă-ncolţeşte-un dor,
unul mistuitor...
Din vise îi fac aripi de zbor,
Şi merg departe, departe...
Unde dorul vrea să mă poarte.

În zborul acesta, mi-e bine!
Atât de bine!
Trei stele jucăuşe,
Aduse de-un îngeraş,
Îmi prind în păr
Trei raze de lumină
Şi trei flori de măr...
...
E îngerul ce îmi veghează somnul,
Este trimis de Domnul.
Dintotdeuna am simţit,
şi am ştiut....
Un cuib de drag, în suflet,
de mult eu i-am făcut!