Urmărind filmuleţul de mai sus nu pot să nu recunosc că m-am amuzat de felul în care acest minunat copilaş şi-a pregătit venirea pe lume a noului său partener de joacă. Bucuria însă a pălit repede pentru că gândul mi-a fugit spre un alt filmuleţ, strigătul mut, care arată grozăviile avortului şi felul cum un fost doctor aborţionist descrie cum se face un avort şi cum se comportă copilul când bisturiul se apropie şi încearcă să îl sfâşie....
Apoi mi-am adus amninte de următorul "Jurnalul unui copil nenăscut":
"5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis."
Toate acestea m-au lăsat fără cuvinte, voi mai posta însă o poezie pe care ar trebui să o citească orice femeie! Luaţi-o şi faceţi-o ca un ,,manifest", răspândiţi-o printre celelalte fete, femei, prietene, colege! Ajutaţi-le să nu sufere mai târziu!!!
Doamne, iartă orice femeie care nesocoteşte darul Tău, VIAŢA!!!! Şi iartă şi nepăsarea noastră!
Apoi mi-am adus amninte de următorul "Jurnalul unui copil nenăscut":
"5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis."
Toate acestea m-au lăsat fără cuvinte, voi mai posta însă o poezie pe care ar trebui să o citească orice femeie! Luaţi-o şi faceţi-o ca un ,,manifest", răspândiţi-o printre celelalte fete, femei, prietene, colege! Ajutaţi-le să nu sufere mai târziu!!!
Gânduri prenatale
de Cătălin Varga
„Mamelor! După 8 săptămâni când se
efectuează avortul, copilul are deja toate orga-
nele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt
durerea şi avortul devine un măcel. Le bate ini-
ma dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi
prin chiuretaj sau prin aspiraţie.”
Astăzi pentru-ntâia oară
Ochişorii mi-am deschis,
Însă văd ca-ntr-o maramă
Totu-n jur e-un gri închis.
Însă din acest loc tainic
Simt cum mâna ta duios,
Mângâie şi-mi înfăşoară
Trupul meu neputincios.
Glasul tău o dulce mamă
Îl ascult tot mai răpit,
Când în orice dimineaţă
Mă întâmpină grăbit.
Nu-s decât un mugur fraged
Care-ncet, încet îşi ţese,
Printre ritmuri de mătase
Gingaşa lui frumuseţe.
Mi-am schiţat întâiul zâmbet,
Ţie ţi-l voi dărui ;
Risipind a mea candoare
Când spre tine voi privi.
Astăzi am întins spre tine
Plin de dor mânuţa mea ;
Oare cum va fi atuncea
Când te voi îmbrăţişa ?
Picioruşele-mi plăpânde
S-au ţesut în ritm alert,
Oare cum va fi când vesel
Înspre tine-am să alerg ?
Ţi-am şoptit cu glas fierbinte
Al tău nume îngeresc,
Va veni şi ziua-n care
Îţi voi spune: Te iubesc !
Va sosi şi clipa-n care
Mă vei legăna la piept,
Sau când vom zburda prin iarbă ;
Mamă dragă-abia aştept !
Tu mă vei iubi mămico
Vei fi-alături lângă mine,
Mamă, viaţa e frumoasă...
„Puiule, nu-i pentru tine” !
Mamă, de ce plângi spre mine ?
Uite! eu prin tine cresc.
Dar...de ce-ţi întorci privirea ?
„Puiule, nu te iubesc” !
„Viaţa ta e o povară
Ce apasă fiinţa mea.
Însă primii zori ai zilei
Firul ei îl va curma” !
Mamă, fie voia ta de-acum
Eu aş vrea ca să trăiesc...
Însă orice-ar fi să fie,
Să nu uiţi: Eu te iubesc !
Doamne, fă ca să nu tremur
Când vor smulge trupul meu,
Doamne-alungă Tu durerea
Când sosi-va ceasul greu...
Iar mămica mea iubită,
Ţie ţi-o încredinţez
Nu îi socoti păcatul,
Căci prin ea, eu fiinţez.
Când va geme sub vreo stâncă
Te rog, ai grijă de ea.
Eu îţi mulţumesc Iisuse
Căci a fost mămica mea.
de Cătălin Varga
„Mamelor! După 8 săptămâni când se
efectuează avortul, copilul are deja toate orga-
nele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt
durerea şi avortul devine un măcel. Le bate ini-
ma dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi
prin chiuretaj sau prin aspiraţie.”
Astăzi pentru-ntâia oară
Ochişorii mi-am deschis,
Însă văd ca-ntr-o maramă
Totu-n jur e-un gri închis.
Însă din acest loc tainic
Simt cum mâna ta duios,
Mângâie şi-mi înfăşoară
Trupul meu neputincios.
Glasul tău o dulce mamă
Îl ascult tot mai răpit,
Când în orice dimineaţă
Mă întâmpină grăbit.
Nu-s decât un mugur fraged
Care-ncet, încet îşi ţese,
Printre ritmuri de mătase
Gingaşa lui frumuseţe.
Mi-am schiţat întâiul zâmbet,
Ţie ţi-l voi dărui ;
Risipind a mea candoare
Când spre tine voi privi.
Astăzi am întins spre tine
Plin de dor mânuţa mea ;
Oare cum va fi atuncea
Când te voi îmbrăţişa ?
Picioruşele-mi plăpânde
S-au ţesut în ritm alert,
Oare cum va fi când vesel
Înspre tine-am să alerg ?
Ţi-am şoptit cu glas fierbinte
Al tău nume îngeresc,
Va veni şi ziua-n care
Îţi voi spune: Te iubesc !
Va sosi şi clipa-n care
Mă vei legăna la piept,
Sau când vom zburda prin iarbă ;
Mamă dragă-abia aştept !
Tu mă vei iubi mămico
Vei fi-alături lângă mine,
Mamă, viaţa e frumoasă...
„Puiule, nu-i pentru tine” !
Mamă, de ce plângi spre mine ?
Uite! eu prin tine cresc.
Dar...de ce-ţi întorci privirea ?
„Puiule, nu te iubesc” !
„Viaţa ta e o povară
Ce apasă fiinţa mea.
Însă primii zori ai zilei
Firul ei îl va curma” !
Mamă, fie voia ta de-acum
Eu aş vrea ca să trăiesc...
Însă orice-ar fi să fie,
Să nu uiţi: Eu te iubesc !
Doamne, fă ca să nu tremur
Când vor smulge trupul meu,
Doamne-alungă Tu durerea
Când sosi-va ceasul greu...
Iar mămica mea iubită,
Ţie ţi-o încredinţez
Nu îi socoti păcatul,
Căci prin ea, eu fiinţez.
Când va geme sub vreo stâncă
Te rog, ai grijă de ea.
Eu îţi mulţumesc Iisuse
Căci a fost mămica mea.
Doamne, iartă orice femeie care nesocoteşte darul Tău, VIAŢA!!!! Şi iartă şi nepăsarea noastră!
3 comentarii:
Sorin, postarea aceasta mă duce cu gândul la povestea vieţii tale ,, Două vieţi pentru un suflet! "
...şi iar mi se umplu ochii de lacrimi...
Sorin, tu ar trebui să strigi să te audă tot Pământul: ,,Oameni buni, eu trăiesc azi fiindcă mama mea nu a acceptat sfatul medicului ca să facă avort, deşi şi-a pus viaţa în pericol...Mama mea e o sfântă! Fiţi şi voi! Lăsaţi copiii zămisliţi să vă zâmbească, să gângurească, să crească, să se îndrăgostească şi apoi, peste ani, să vă aducă nepoţei ! Nu ucideţi zâmbete! Vă ucideţi pe voi înşivă...Vă puneţi contra unui Dumnezeu care a dat viaţa..."
Poate că va citi pe aici cineva care nu a rezistat acestei ispite, vreau să mă adres ei:
,,Draga mea, ştiu că nu a fost deloc uşor...şi nici acum nu e, dar, dacă îţi pare sincer rău, cere-i iertare lui Dumnezeu şi El te va ierta. Aşa a promis, şi promisiunile Lui nu sunt ca ale oamenilor...El împlineşte ce promite! Şi iartă-te şi tu, draga mea...Uită!...Ştiu că e greu! Uită, şi nu mai fă acest păcat niciodată! Lasă-ţi muguraşul de iubire să îţi zâmbească şi mânuţele să îţi cuprindă gâtul spunându-ţi ,,Mami, te iubesc!"
Sorin, pentru dorul tău de mamă, am o îmbrăţişare sfântă de soră mai mare!
Este teribila usurinta cu care oamenii isi omoara copiii, crezand ca au dreptul de a alege ce sa faca cu corpul lor, ignornad ca trupul lor gazduieste o viata, care nu, nu e a lor. E a lui Dumnezeu, in primul rand!
Sorin, te rog să vii să iei darul pregătit aici pentru minunatul răspuns de la întrebarea ,,Ce sunt lacrimile? Care este rostul lor? " Îţi doresc din nou numai lacrimi de fericire!
Trimiteți un comentariu