"La revedere" scump frate CONSTANTIN PÂNZARIU

Fratele CONSTANTIN PÂNZARIU, de la Teişoara din judeţul Botoşani, a plecat la Domnul! ...

E unul dintre fraţii în a cărui preajmă am stat în dragostea mea dintâi...Îl revăd acum mărturisind Cuvântul, recitând, cântând...Îmi aduc aminte mersul lui, poziţia lui, privirea şi zâmbetul...
Mi-e dor de Cerul din ochii lui...

Înmormântarea va fi joi, 27 ianuarie, la Teişoara, judeţul Botoşani...

Pentru cei care nu pot participa la adunarea de priveghere a fratelui Costică Pânzariu, cu ajutorul Domnului, vom transmite în direct la www.OasteaDomnului.tv de la Teişoara, Botoşani, miercuri seară, începând cu ora 18,00 şi a doua zi, joi, începând cu ora 9,00.

Domnul să îl primească în Cerul Lui!
Acasa

Ce dulce-i vorba asta-n lume,

Cu câtă bucurie-i scoasă,

Ce vesel este cine-o spune:

„Curând ne vom întoarce-Acasă!”

Copiii, răzleţiţi departe,

Nemaidorind nici somn, nici masă,

Îşi strigă: „Iute, cât se poate,

Plecăm chiar azi, plecăm acasă!”

Desprinşi, pe cale şi-nspre noapte,

Flămânzi şi obosiţi de coasă,

Îngână doar cuvântu-n şoapte:

„Îndată vom ajunge-acasă!”

Cei din spitale sau din şcoală

Aşteaptă ziua cea frumoasă

Să treacă dureroasa boală

S-ajungă iar degrab’ acasă.

Cei dintre ziduri, cu durere,

Aşteaptă ziua când să iasă

Cu-a lor dorinţă care cere

Prin rugă să ajungă-acasă.

Şi dac-un cuib de lut e-n stare

S-atragă inima aleasă

La al iubirii foc de soare

Ce arde-n dorul de acasă,

Cu cât mai dulce e vecia

Cu-a ei grădină preafrumoasă,

În care-aşteaptă bucuria

Oştirea cerului Acasă!

                *

Când orice dorinţă se-aseamănă bine

Cu dorul Cetăţii-n splendoare

Nu-n veacul acesta, ci-n cel care vine

Primi-va răsplata cea mare.

Căci arse-n văpaie de doruri ce plâng

Din inimi ca-n vremea noroasă,

Noi suflete smulse din lume se frâng

S-ajungă-n cereasca Acasă.

Nu-i nimeni pe lume s-aducă alin

Când viaţa în tină-i rămasă,

Ca Domnul iubirii ce moare prin chin

Chemându-Şi supuşii Acasă:

-         Străin eşti pe lume şi mâine te duci

Din viaţa părută frumoasă

Şi cine ţi-aşterne şi unde te culci?

Că-n viaţa aceea n-ai casă!

Din casa străina ce n-a fost a ta

Găteşte-te-n grabă şi-o lasă,

Cu-a Mea bunătate curând te-oi lua

Şi-n ceruri te-oi duce Acasă.

O, vino pe cale Golgotei în Sus,

Că-i singura cale aleasă

Pe care plecaţii spre Slavă s-au dus,

Pe veci să te-aştepte Acasă.

Şi-atunci, Eu Cel Care cu drag M-ai primit,

În lumea aceasta nebună,

Din Slavă-ţi voi spune: Fii binevenit,

Primeşte-a răsplăţii cunună!

8 decembrie 1966

Constantin Pânzariu

din volumul „Merinde pentru-ai mei”

Editura „Oastea Domnului” – Sibiu, 2006