Întâi să fim

" Am scris anul trecut o poezie, am făcut un desen, am lucrat ceva, - când anu acesta mă întorc înapoi la ceea ce am creat, căd că ce mi se părae atunci la cel mai înalt nivel posibil pentru mine, acum e depăşit. Şi descopăr atât de multe pe care le am de îndreptat"

"Lucrarea vie în Hristos a avut todeauna aceste două caracteristici: smerenia şi sinceritatea. Pe acestea ne-a spus Domnul Iisus Însuşi ca noi toţi să le învăţăm de la El."

"În momentul în care cineva cade din sinceritate în prefăcătorie şi din smerenie în îngânfare, el s-a despărţit sufleteşte, atât de Hristos, cât şi de fraţi, chiar dacă printr-o încăpăţânare firească şi printr-o împotrivire ambiţioasă a căutat să mai rămână în mijlocul Bisericii şi al adunării sfinte"

"Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este cu deosebire o sărbătoare a sincerităţii şi a smereniei. Maica Domnului a fost sufletul cel mai smerit şi cel mai sincer care a putut fi găsit de Tatăl ceresc în mijlocul lumii pentru a putea împlinii prin ea, în chip vrednic, taina şi promisiunea Întrupării Fiului şi arătarea roadelor Sfântului Duh."

"O, cât respect sfânt trebuie să avem noi, potrivit Evangheliei, faţă de Sfânta Fecioară, acest vas ales de care S-a folosit atât de minunat Dumnezeu - şi faţă de care măritul arhanghel Gavril a arătat atât de înaltă preţuire, încât, cutremurat de evlavie, i s-a închinat, zicându-i: "Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har!"

,,Creaţiile Duhului, prin instrumentele Sale smerite, pot fi uneori mai simple, ca florile de câmp ori de pădure, dar sunt totdeauna vii, înmiresmate, calde şi dulci."

"Dumnezeu nu ne-a chemat întâmplător şi nu ne-a dat zadarnic un dar fiecăruia...Nu ne-a făcut degeaba să cunoaştem nişte adevăruti atât de adînci şi să avem nişte părinţi atât de minunaţi - ci ne-a făcut toate acestea cu un mare şi unic scop: aflarea şi vestirea lui Iisus Cel Răstignit. Primirea şi mărturisirea lui Hristos în sinceritate şi smerenie, pentru mântuirea noastră şi a tuturor semenilor noştri între care ne-a aşezat El."

"Oricine nu-L primeşte pe Hristos până în compartimentul din fundul inimii sale, acela în zadar zice că este creştin. Rădăcina răului este: în adâncul inimii - şi oricine nu scoate rădăcina, în zadar taie lăstarii"

,,Hristos ne cere întâi inima - şi numai după aceea ne cere slujba noastră. Cine face o slujbă fără inimă, acela este un slujbaş netrebnic şi va face o slujbă netrebnică, atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru semenii săi."

( Îmi voi permite un scurt comentariu: când inima îi este dată Lui Hristos, de fapt El va face lucrarea...iar ceea ce e făcut dintr-o ,,astfel de inimă" atinge inimi, le dă acel fior care apropie de Cer... )

"Lucrarea Oastei Domnului este un profet, solia ei este o solie profetică, duhul ei este un duh profetic, scopul ei este un scop profund profetic. Porunca dată ei este să cheme la naşterea din nou tot poporul nostru şi să trezească din somnolenţă la o viaţă vie şi lucrătoare toată Biserica noastră"

"Fiul meu, mai întâi dă-I Domnului inima ta, apoi încearcă să faci pentru El slujba ta. Mai întâi caută să fii cum vrea El, apoi să cauţi să faci ce vrea El"

(Traian Dorz, din volumul "Întâi să fim", pag. 26 )

"Dacă a rămas ceva nemuritor în poezie, în cântare - în orice domeniu de creaţie -, au rămas numai operele create spre slava lui Dumnezeu, ceea ce a izvorât din sentimentul şi adoraţia lui Hristos"

"În Hristos, nimeni nu este bătrân!...

Iată, fraţii şi părinţii noştri în Domnul ce tineri şi ce plini de vlagă duhovnicească sunt şi cum!... Ei cântă cu noi, aleargă cu noi, veghează cu noi, sunt alături de noi parcă tot mai tineri, aşa cum spune psalmistul sfânt: Plini de suc şi verzi, întineriţi şi întinerind ca vulturl..."

"Iubiţi-vă în Domnul şi rugaţi-vă totdeauna unul pentru altul şi unul cu capul pe umărul celuilalt. Veţi fi cu adevărat fericiţi numai atunci când fiecare veţi fi încredinţaţi că soţul primit este tocmai cel mai potrivit pe car vi l-a dat - sau v-a dat-o - chiar Dumnezeu; unul şi una pe veci. Aceasta, şi nu altul. Aceasta, şi nu alta."

"Nici o şcoală de artă lumească n-a putut crea ceea ce a creat şscoala Duhului Sfânt prin cei care au fost ascultători şi silitori în ea.

Creaţiile lumeşti sunt reci şi sunt moarte, ca nişte flori de gheaţă. Pot fi frumoase, e adevărat, dar sunt tot atât de trecătoare şi de fără viaţă ca florile de ger pe fereastră"

"Aveţi grijă când vorbiţi - şi mai gândiţi-vă şi la cei care vă ascultă, să vedeţi dacă vă înţeleg ori nu. Când scrieţi, mai gândiţi-vă şi la cei care vă citesc, dacă vă pot pricepe sau nu. Decât să lucraţi degeaba, mai bine să dormiţi degeaba!"

"Un proverb spune aşa: "Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă şi-l poţi spune-n două vorbe - află-le pe astea două!" Aceasta este arta, aceasta este inspiraţia, acesta este creatorul care află ideea, expresia, adevărul pe care îl simt toţi, - dar nu-l poate ori nu l-a exprimat decât el! "

" Să ne simţim totdeauna sub supravegherea sfântă şi sub controlul sever al privirilor Domnului nostri Iisus, care este cu noi fiecare zi!

Să nu ne permitem lucruri, cuvinte ori gesturi pe care El nu ni le-ar permite."

Traian Dorz,

"Întâi să fim" (Colecţia "Cugetări nemuritoare 25" )