Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Chiril al Ierusalimului

Sfântul Chiril s-a născut din părinţi evlavioşi, care mărturiseau credinţa creştină. De mic copil a fost crescut şi el în nevoinţe asemănătoare, pe vremea împăratului Constantin. Când, mai târziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat către viaţa cea fericită, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a arătat un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice. În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească cum că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului, ci a rămas mai departe, ca un tiran pe scaunul său şi, mai mult, pentru că era cunoscut împăratului, luând putere de la acesta, a depus la rândul său din treaptă pe Chiril şi l-a alungat din Ierusalim.

Sfântul Chiril, alungat fiind din Ierusalim, a venit la Tars unde a rămas câtva vreme împreună cu minunatul episcop Silvan. După ce s-a adunat un alt sinod la Seleucia, în 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol şi a venit la împărat aţâţând mânia acestuia, prin cele spuse de el împotriva lui Chiril. Pentru aceasta Chiril a fost condamnat la surghiun. După moartea lui Constantiu însă, urmând la conducerea împărăţiei Iulian şi voind să atragă de partea lui pe toţi cei ce fuseseră surghiuniţi de înaintaşul său, a dat poruncă să revină la scaunele lor toţi episcopii care fuseseră mai înainte surghiuniţi. Împreună cu toţi ceilalţi a revenit din surghiun şi sfântul Chiril şi şi-a luat în primire scaunul său de la Ierusalim. Şi păstorind în chip frumos şi bineplăcut lui Dumnezeu turma încredinţată lui şi lăsând ca amintire Bisericii catehezele sale, cu care căutase să întărească în credinţa creştină turma sa, după ce a mai trăit puţină vreme de la întoarcerea din surghiun, a răposat întru fericire.

Şi era sfântul Chiril, în ceea ce priveşte înfăţişarea trupului, om potrivit de vârstă, gălbui la faţă, cu părul lung, cu nasul adus, lat şi rotund la obraz, cu sprâncene deopotrivă tocmite şi aduse, cu barba albă, deasă şi îngemănată şi cu toată ţinuta asemenea unui om de la ţară.( Sinaxar 18 Martie )

"Dreptii dantuiesc, pacatosii sunt legati. Dreptii canta, pacatosii se tinguiesc... Dreptii au cantarea, pacatosii prapastia. Dreptii in sanurile lui Avraam, pacatosii in torentele de foc ale lui Veliar. Dreptii, in lumini, pacatosii in intunecimea furtunii. Dreptii, cu ingerii, pacatosii, cu demonii... Dreptii, in mijlocul luminii, pacatosii, in mijlocul intunericului. Dreptii, mangaiati de Mangaietorul, pacatosii, chinuiti de demoni. Dreptii, in fata tronului Stapinului, pacatosii, in fata intunericului chinuitor. Dreptii, vad pururea fata lui Hristos, pacatosii, stau pururea in fata diavolului... Dreptii sunt initiati de ingeri, pacatosii de demoni... Dreptii in cer, pacatosii in abis"

(Sfantul Chiril al Alexandriei - Omil. 14, Despre iesirea sufletului si despre a doua venire a Domnului, la D. Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, pag. 459)

Cristelniţa şi apa botezului, spunea Sf. Chiril al Ierusalimului, „sunt pentru noi mormânt izbăvitor de viaţă şi maică duhovnicească, născându-ne pentru viaţa în Hristos şi ţinând locul pântecelui celui curat al Sfintei Fecioare, din care S-a născut Mântuitorul”.

“Pentru ce Domnul a comparat apa săltătoare cu harul Duhului ? Pentru că este forța care uneşte totul. Ea naşte plante şi animale. Un singur izvor adapă tot Raiul [...] ea (apa, n.n.) devine albă în crin şi roşie în trandafir, altfel în palmier şi altfel în vie. Aşa şi Duhul Sfânt, unic, simplu, indivizibil, fiecăruia îi dăruieşte harul aşa cum voieşte“

(Cateheza 16; 12 DS, IV col. 1269.)

"Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu, decât ridicându-se prin jertfă"

"Pacatul taie nervii sufletului"

,,Dezbinarea şi ura între fraţi pregătesc terenul pentru venirea lui Antihrist!"

"Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le încânta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se îndeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de învataturile cele drepte; este ales raul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lepadarea de credinta“. Trebuie asteptat dusmanul, în parte a si început de pe acum sa trimita pe înaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vânatoare. Ai grija de tine, omule, si întareste-ti sufletul!"

( din Cateheze, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2003 )

«Vouă, după ce ati iesit din cristelnita sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preinchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar aceasta este Sfântul Duh»

„Ţi s-a uns capul tău, pe frunte, cu untdelemn, din pricina peceţii pe care o ai, spre a avea în tine urma peceţii, sfinţirea lui Dumnezeu”

"Dacă stai cu tărie în credinţă, eşti fericit."

"Lucrul lui Dumnezeu este de a dărui harul, iar al tău de a-l primi şi a-l păstra."

„Dumnezeu aşteaptă din partea fiecăruia o voinţă sinceră“

„Numele vostru vi s-a înscris şi aţi fost chemaţi la oaste. Purtaţi în mâini făclii pentru alaiul de nuntă şi doriţi să aveţi vieţuire cerească. Bună este intenţia voastră. Iar acesteia îi urmează nădejdea... Dumnezeu este bogat în facerea de bine; totuşi aşteaptă din partea fiecăruia o voinţă sinceră. Dacă voinţa ţi-e sinceră, atunci Dumnezeu te cheamă.“

,,Suferinte pe care Doctorul Dumnezeu sa nu le poata vindeca nu exista. Nu sunt ranile mai mari decat stiinta Doctorului”

"Diavolul este începătorul păcatului şi născătorul relelor. Asta a spus-o Domnul, că de la început diavolul păcătuieşte. Înainte de el nimeni n-a păcătuit. Iar el a păcătuit nu din necesitatea firii - pentru că, în acest caz, pricina păcatului se ridică până la Dumnezeu Creatorul - ci, cu toate că a fost creat bun, totuşi, prin propria sa voinţă a ajuns diavol, căpătându-şi numele din faptele sale. A fost arhanghel, încât pe urma a fost numit diavol de la "a calomnia" (în greacă). Era slujitor bun al lui Dumnezeu şi a ajuns satană"

(P.G. 33, 381-408)

În Dumnezeu ne găsim scăparea“

„Fiecare om să-L audă deci pe Iisus şi să nu mai păcătuiască. Să alergăm la cel care iartă greşelile! De suntem bolnavi, la El să ne găsim scăparea; de ne doare sufletul, să urmăm pe Doctorul sufletelor; de suntem flămânzi, să primim Pâinea; de suntem morţi, să primim Învierea; de am îmbătrânit în neştiinţă, să cerem înţelepciune de la Înţelepciune“.

“Aşa cum omul este alcătuit din două părţi: suflet şi trup, există şi o curăţire îndoită: netrupească pentru ceea ce nu este a trupului şi trupească pentru trup. Apa curăţeşte trupul şi Duhul curăţeşte şi întăreşte sufletul“

(din Învăţătura lumii, Cartea III)

Sfântul Chiril al Ierusalimului ne arată lămurit puterea Sfântului şi
Marelui Mir zicând: „Să nu-ţi închipui că mirul acela este simplu mir. Căci după cum pâinea Euharistiei, după invocarea Sfântului Duh, nu mai este simplă pâine – ci trup al lui Hristos, tot aşa şi acest sfânt mir, după invocare, nu este simplu mir […] dimpotrivă, este un dar al lui Hristos şi al Sfântului Duh şi lucrează prin prezenţa dumnezeirii Lui”

(Cateheza a II-a mistagogică – Despre ungerea cu Sfântul Mir, în vol. Catehezele, partea a II-a, trad.Pr.Dumitru Fecioru, Bucureşti 1943, p.557 )

"Mărturisirea credinţei ne învaţă despre una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică pentru ca să te păzeşti de stricăciunea adunărilor eretice şi să fi totdeauna în sfânta sobornicească Biserică."

„Nu ne vom ruşina de Crucea lui Hristos. Iar dacă cineva se ascunde, tu să-i face semnul Crucii pe frunte, ca diavolii văzând semnul împărătesc să fugă departe. Fă semnul acesta când mănânci, când bei, când te culci, cânt te scoli, când vorbeşti, când mergi; şi să nu începi nici o lucrare fără a-ţi face semnul cinstitei Cruci. Ziua şi noaptea, în casă, la drum şi în orice loc”

“Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin Sângele Crucii cele din cer si cele de pe pământ."

„Fiind «tatăl minciunii» (Ioan 8, 44), va înşela închipuirea prin lucrări amăgitoare, aşa încât mulţimile să creadă că văd înviat un mort care nu e înviat şi şchiopi umblând sau orbi văzând, câtă vreme nu s-a săvârşit nici o tămăduire"

(Cateheze, traducere din limba greacă şi note de pr. Dumitru Fecioru, ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 256. )

"Păcatul este un rău grozav, de altfel, de netăgăduit. Este un rău grozav pentru cel ce ţine în sine păcatul, dar lesne de vindecat pentru cel ce-şi scoate păcatul prin pocăinţă"

“Oamenii s-au lepădat de adevăr, şi neadevărul le încântă urechile. Se grăieşte ceva care desfată urechile? Toţi oamenii ascultă cu plăcere. Se grăieşte ceva folositor sufletului? Toţi se îndepărtează“.

„Noi ne rugăm pentru Sfinţii Părinţi, Episcopi adormiţi, şi în general, pentru toţi cei mutaţi mai înainte de noi, crezând că le este de folos sufletelor pentru care se face rugăciunea atunci când stă înainte jertfa cea sfântă şi înfricoşată."