Credem că nu există vreun precedent în ceea ce priveşte varietatea de oferte la care au acces aproape toţi tinerii. Majoritea tinerilor au acces la un calculator, la internet şi la televizor. Deşi aparent aceasta ar fi o realizare a progresului, în spatele ei există nişte consecinţe grave, aproape imposibil de evitat. Dacă în urmă cu 15-20 de ani existau voci care vorbeau împotriva televizorului, acestea se ridicau din considerente exclusiv moraliste. Acum se ridică voci care vin din partea cercetătorilor, ale psihologilor care fac statistici şi sondaje îngrijorătoare despre consecinţele distrugătoare ale acestor realizări moderne.
La scurt timp de la posedarea acestor bunuri, ele crează dependenţă, iar folosirea lor fără discernământ are urmări grave. Iată câteva dintre ele:
1. Slăbirea capacităţii de a asculta. Tinerii care ascultă muzică agresivă, care îşi consumă timpul liber la jocurile pe calculator sau la vizionarea filmelor, ajung într-un timp foarte scurt să nu mai aibă capacitate să asculte un discurs care pretinde o minimă concentrare şi atenţie. Tinerii îşi pierd foarte repede răbdarea, în biserică stau chinuiţi sau nu stau deloc, în clasă nu-şi pot controla comportamentul, nu-şi mai pot stăpâni nici un impuls, acasă au un dezgust total faţă de lecturarea unei cărţi bune. Cercetătorii pun în mare măsură aceste devieri fără precedent, pe seama folosirii neadecvate a micului ecran.
2. Abilitate scăzută în comunicarea scrisă şi orală. O anumită perioadă de timp s-a vehiculat ideia că televizorul este un mijloc real de promovare a culturii, că prin vizionarea diferitelor emesiuni se dezvoltă abilităţile verbale. Studiile actuale au dovedit că, departe de aceste realizări, timpul îndelungat petrecut în faţa micului ecran nu ajută la dezvoltarea vocabularului. Dacă un copil nu este solicitat să-şi dezvolte capacitatea de a se exprima în dialog, chiar dacă va asculta exprimările elevate ale prezentatorilor de emisiuni, va întâmpina dificultăţi în exprimare, va folosi ulterior multe cuvinte de umplutură care nu spun nimic („ştii tu”, „cum să zic”, „aşa”, etc). Aceştia vor avea dificultăţi reale şi în trecerea de la exprimarea verbală la cea scrisă.
3. Neputinţa de a duce la sfârşit activitatea începută. Pentru a atinge anumite idealuri sau realizări este nevoie de muncă, stăruinţă, răbdare. Cel dependent de calculator sau televizor are dificultăţi serioase în aşteptarea rândului său, nu mai are putere în perseverenţă, se plictiseşte repede şi îşi pierde motivaţia la cel mai mic obstacol. Persoanele dependente au dificultăţi serioase în ceea ce priveşte acceptatea conceptului de răsplată viitoare. Aceste urmări se resimt în plan şcolar, profesional, social, dar mai ales în plan spiritual. Cei dependenţi nu mai sunt interesaţi de note, de rezultate, finalitate. Aceştia văd o distanţă prea mare între muncă şi răsplată, între a învăţa şi a primi note. Ştim că viaţa de credinţă este o stăruinţă continuă, este aşteptarea cu răbdare a unor promisiuni ale lui Dumnezeu. Or, toate nădejdile credincioşilor sunt îndreptate spre viitor, ei se ostenesc în vederea unei plăţi viitoare. Omul lumesc reduce toate valorile la aici şi acum, el rămâne rece la o promosiune care se va petrece cândva într-un viitor nedefinit, iar dacă această promisiune este şi de natură spirituală, el rămâne cu totul insensibil. Asumarea deviată a ofertei tehnologiei moderne îl ajută pe om să rămână încremenit în cotidian, în material, în iluzie, în necredinţă şi moarte.
4. Pierderea noţiunii timpului. Dacă tinerii nu găsesc în viaţă un mediu în care să-şi petreacă cu bucurie timpul, apelează frecvent la internet. Dacă utilizatorii sunt nefericiţi în viaţa reală crează o viaţă ideală ireală. Statisticile ne spun că foarte mulţi utilizatori pierd noţiunea timpului în timpul vizionării. Amăgirea aceasta este atât de alarmantă. Pentru a pierde noţiunea timpului în lectura unei cărţi folositoare, în rugăciune, în biserică, în discuţii duhovniceşti, ai nevoie de multă stăruinţă şi luptă, trebuie să te sileşti, să-ţi cultivi gustul, să-ţi curăţi inima şi să-ţi rafinezi puterea perceperii. Pentru ce atâta luptă şi stăruinţă? Iată o alternativă mult mai accesibilă: intri în eternitate, aboleşti timul accesând situri, deschizând profiluri şi încercând tot felul de jocuri. Numai că la capătul acestei experienţe te aşteptă Amăgitorul. Nu se întâmplă de atâtea ori să stăm ore în şir în faţa ecranului şi să nu ştim când a trecut timpul? Iar după acest timp să observăm că nu am rămas cu nimic folositor, ci doar cu sentimentul iluziei şi al golului?
Un tânăr, după doisprezece ore de stat în faţa calculatorului, confiscat de un program cu jocuri, a căzut mort. După primele investigaţii, cercetătorii şi-au dat seama că victima a căzut din pricina istovirii fizice şi psihice. Nu este aceasta oare proba falsei îndumnezeiri pe care a experimentat-o cu atâta amărăciune şi Adam în Eden?
5. Cercetătorii ne spun că vizionarea îndelungată a emisiunilor TV reduce extrem de mult activitatea emisferei stângi a creierului, şi compromite legătura ei cu emisfera dreaptă. Emisfera dreaptă este purtătoarea instinctelor, emoţiilor, impulsurilor. Emisfera stângă care ocupă cu judecata, analiza, organizarea, raţionalizarea, discernământul, prevederea, nu este activată şi dezvoltatată. Aceasta pentru că nefiind silicitată stă în pasivitate şi relaxare. Când, de exemplu, omul citeşte o carte, lucrează, stă de vorbă cu cineva sau cu sine însuşi prin meditaţie, emisfera stângă este solicitată, potenţialul ei este activat, dar în cazul vizionării ea primeşte totul „pe tavă” motiv pentru care ea nu se dezvoltă iar, nefiind solicitată la discernământ, este parţial manipulată. Dacă lectura unei cărţi dă posibilitate cititorului să-şi desfăşoare în minte „filmul”, o emisiune urmărită la televizor oferă totul minţii. Când persoana în cauză este imatură consecinţele sunt aproape irecuperabile: persoana dependentă, pe de o parte, nu-şi mai poate stăpâni impulsurile şi emoţiile, acestea nemaifiind controlate de emisfera stângă, iar pe de altă parte, aceasta nu mai face distincţie între imaginar şi real. Noi ştim că în plan duhovnicesc este atât de important să ne strunim impulsurile, să ne disciplinăm instinctele, să desfăşurăm cu dreaptă măsură toate manifestările. Iată că televizorul şi internetul nu ajută la realizarea acestei lucrări de o importanţă elementară, ci dimpotrivă, o împiedică.
6. Persoanele care cheltuie mult timp în faţa ecranului împrumută cu voie sau fără de voie, mentalitatea actorilor şi a prezentatorilor. Pentru eşecul în dragoste aruncă vina ori asupra parteneror lor, ori se amăgesc că nu au încercat toate tehnicile de înfrumuseţare, că nu au banii şi stilul de viaţă al celor de pe micile ecrane. Pe micul ecran totul se roteşte în jurul banilor. Banii devin sensul oricărei activităţi, criteriul fericirii şi măsura mulţumirii şi a demnităţii. Iar adolescenţii care sunt prieteni ai micului ecran, devin victime ae acestei mentalităţi. Dacă nu pot intra în posesia acestor posibilităţi vor fi frustaţi, nefericiţi, rămânând să viseze în faţa ecranului. Foarte multe filme prezintă scene de violenţă, desfrâu, libertinaj, imoralitate ridicată la rang de virtute, cruzime. (Ca să ne dăm seama de conţinutul şi calitatea acestor filme notăm câteva nume dintr-un program săptămânal: „Washingtonul sub teroare”, „Asasinii perfecţi”, „Sex, crime, dans”, „Seducţie”, „Păcat de-o noapte”, „Pact cu diavolul”, „Diavolul în rochie albastră”, „Instinct primar”, „Născut pentru a ucide”).
Telespectatorul care nu are putenice repere morale, fără să-şi dea seama îşi lasă subconştientul influenţat de aceste principii care sfidează nu numai morala creştină, ci şi morala bunului simţ, între care desigur este o strânsă legătură. Şi care copil, adolescent sau chiar matur poate pretinde că este statornic şi neclintit în deprinderi curate, nobile şi bune? Ca să-ţi însuşeşti mentalitatea sfinţilor trebuie să le citeşti cu atenţie şi evalvie viaţa, învăţăturile şi cuvintele lor incendiare. Trebuie să-ţi înnoieşti mentalitatea ta pentru ca să-ţi însuşeşti vederea lor nobilă, înţelegerea lor superioară, simţirea lor duhovnicească. Cum să câştigi duhul Apostolilor, harul Mântuitorului Hristos dacă ochii stau pironiţi ore în şir la televizor?
7. Cei prinşi în mrejele tehnologiei moderne nu mai au preocupări duhovniceşti. Cine pleacă cu ochii întinaţi din faţa ecranului nu se mai poate ruga, nu mai poate citi, nu se mai poate retrage în meditaţie. Iar dacă totuşi face ceva din acestea, încercarea sa nu este decât o simulare regretabilă. Singura stare în care se poate retrage este pocăinţa, dar cât timp trebuie să trecă pănă când duhul mizerabil al desfrâului este alungat din memorie?
Cine se lasă biruit în lupta cu dorinţa de avedea imagini pornografice, trăieşte chinul demonic dintre curiozitate şi rodul amar al împlinirii ei. Această „plăcere care ucide” devine vârtej dibolic de care omul este perfect conştient şi totuşi se complace în el. El recunoaşte că acest infern este „otravă cu care s-a deprins”, dar simte că nu mai are scăpare. Chinul patimii este tot mai real şi dezolant cu cât înaintezi în inima ei, iar plăcerea care te atrage în acest infern este o aparenţă, o iluzie, o minciună, este o dulceaţă „pe dos şi blestemată”. Toate formele de dependenţă şi desfrâu prinde pe om în acest avatar chinuitor şi nesfârşit.
Simţul realităţii ne face să afirmăm că nimeni dintre cei care petrec mult faţa ecrenului nu a scăpat de acestă „ofertă”. Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur despre aceasta: „ Nu este privire mai desfrânată şi mai neînfrânată decât privirea celui ce doreşte să vadă astfel de spectacole. În ceea ce te priveşte n-ai dori să-ţi vezi nevasta umblând în pielea goală prin oraş...dar te duci la teatru ca să faci de ocară şi pe bărbaţi şi pe femei, ca să-ţi faci de ruşine proprii tăi ochi...Este mai bine să-ţi pui pe ochi glod şi ţărână decât să vezi o nelegiuire ca aceasta. Nu-i atât de vătămător glodul pentru ochi cât de vătămătoare este privirea pofticioasă şi vederea unei femei goale”. Astăzi oferta este mult mai perfidă. Dacă a merge la teatru ca pe vremea Sfântului Ioan, special pentru spectacole desmăţate, presupune o oarecare decădere morală, a accesa un site fără să te vadă nimeni, în intimitatea propiei camere, este mult mai uşor de făcut, dar consecinţele sunt aceleaşi.
Oricine şi-a creat un simţ selectiv, oricine are un bun criteriu de evaluare al valorilor, lasă la periferie televizorul, hi5-ul, jocurile pe calculator şi alte inutilităţi care încarcă sufletul împiedicându-i zborul către cer. Iar în locul lor se îmbogăţeşte cu Biblia, cu alte cărţi, cu rugăciunea şi cu toată bogăţia duhovnicească pe care Iisus a lăsat-o moştenire lumii. Toţi oamenii de cultură şi-au gestionat cu multă exigenţă timpul şi au eliminat din viaţa lor preocupările care nu-i ajutau la acesta. Şi aceasta numai pentru un ideal pământesc. Dar noi care vrem să ajungem pe vârful muntelui celui sfânt, oare vom putea face aceasta cheltuind timpul nostru atât de preţios pe îndeletniciri de nimic?
„Nu iubiţi lumea şi nici chipurile din lume, că tot cel ce iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Că tot ce este în lume: pofta ochilor, pofta trupului şi trufia vieţii nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume; iar lumea şi pofta ei trece, dar cel ce face voia Domului rămâne în veci”
Bibliografie de studiu:
1 Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Vol I şi II, Ed Evanghelosmos, Bucureşti, 2005.
2. Virgiliu Gheorhe, Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Ed Prodos, Bucureşti, 2008.
3. Asis. Univ. dr. Andrei Drăgulinescu, Dependenţa în cultura şi civilizaţia morţii, Ed Crhistiana, Bucureşti, 2008.
Vasilică Nica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu