Zi de sărbătoare în județul Hunedoara: Sfânta Cuvioasă Parascheva - ocrotitoarea celor credincioși și „mult folositoarea”

Mâine, 14 octombrie, creștinii ortodocși din întreaga țară prăznuiesc Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, una dintre cele mai iubite sfinte ale Ortodoxiei românești. Este zi de sărbătoare mare, o zi a credinței, a rugăciunii și a recunoștinței pentru toate binefacerile primite prin mijlocirea Sfintei.

Sfânta Parascheva, cunoscută și ca „Ocrotitoarea Moldovei”, s-a născut în secolul al XI-lea și a trăit o viață de curăție, rugăciune și milostenie. Trupul ei neputrezit, adus la Iași în anul 1641, a devenit de atunci izvor de credință și nădejde pentru milioane de creștini. Pelerinajul la racla Sfintei de la Catedrala Mitropolitană din Iași este astăzi cel mai mare pelerinaj din întreaga Ortodoxie, mărturisind legătura vie dintre om și Dumnezeu. 

Lapusnic HD

Dar nu doar Moldova o cinstește cu evlavie pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Și județul Hunedoara se află sub binecuvântarea ei, numeroase biserici purtând hramul Sfintei. În aceste lăcașuri de rugăciune, mâine va fi mare sărbătoare, prilej de rugăciune și comuniune pentru credincioși.

Biserici din județul Hunedoara care o au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva:

„Ce va fi în anul 2000?” - Profeția Părintelui Iosif Trifa și lumea anului 2025

  

Scris în jurul anului 1930, articolul „Ce va fi în anul 2000?”, publicat în Calendarul foii „Lumina Satelor”, poartă semnătura unui vizionar. Deși textul nu este explicit semnat, tonul, stilul și mesajul duhovnicesc îi trădează autorul: Părintele Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului.

La aproape un secol distanță, cuvintele sale răsună ca o profeție împlinită.

 

 1. „Distanțele vor dispărea”

 

„Va lua un mare avânt călătoria aeriană. Oamenii vor călători prin văzduh cu avioanele întocmai cum călătoresc azi cu autobuzele și trenurile.”

 

În 1930, avionul era o raritate. În 2000, zborul devenise banal; în 2025, e o necesitate.

Ceea ce părintele numea atunci „biruința distanțelor” s-a împlinit nu doar fizic, ci și digital.

Internetul, apelurile video, realitatea virtuală și inteligența artificială au șters granițele lumii.

Omul de azi este, literalmente, „pretutindeni” - dar, paradoxal, tot mai singur.

Cântările Cerului 2025 – Când inimile se unesc în cântare, cerul răspunde

Sâmbătă, 11 octombrie 2025, la Cluj-Napoca, cerul s-a deschis din nou. BT Arena a devenit o catedrală vie, în care peste 3.800 de tineri din toate colțurile țării și din Diaspora - Franța, Italia, Austria și Australia - au cântat la unison despre iubire, credință și nădejde.
 
            A fost mai mult decât un concert. A fost o rugăciune rostită în glas de tineri. O respirație comună a sufletelor care știu că frumusețea credinței nu e doar de privit, ci de trăit.
 
            O revărsare de har și de bucurie

Cântările Cerului 2025 - Când tinerii cântă, cerul răspunde

 

Într-o lume în care vocile tinere sunt adesea acoperite de zgomotul superficialului, „Cântările Cerului” răsună ca o chemare la înălțare. Nu este doar un concert - este o mișcare, o revărsare de har, o punte între generații, o mărturie că frumusețea credinței poate fi cântată.
 
Pe 11 octombrie 2025, la BT Arena din Cluj-Napoca, peste 3.500 de tineri ortodocși și 125 de grupuri vocale din România și din Diaspora se unesc într-o singură inimă, într-o singură cântare. Este cel mai mare cor ortodox de tineri din România – o revărsare de lumină, de nădejde, de dor sfânt.
 
„Cântările Cerului” este locul unde iubirea de Dumnezeu se face cântec, iar pacea sufletească se coboară de sus peste mii de inimi adunate într-o singură voce. Este o reîntâlnire cu tezaurul cântărilor ortodoxe, cu pricesnele care au însoțit generații în rugăciune și în lupta pentru sfințenie.
 
Cu binecuvântarea și prezența Înaltpreasfințitului Părinte și Mitropolit Andrei, ediția din acest an se desfășoară sub semnul Centenarului Patriarhiei Române și al comemorării duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul XX. Este o punte între trecut și viitor, între jertfă și nădejde.
 
Cluj-Napoca. Sâmbătă, 11 octombrie. Ora 16:00. BT Arena.
Locurile din sală s-au epuizat, dar vestea bună este că online mai este loc!
Rezervă-ți locul: https://creator.tv/cantarile-cerului-2025

Lumina unui martir: Sfântul Ilarion Felea, cinstit la Arad

Astăzi, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, s-a scris o pagină de istorie duhovnicească: proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea. Într-o atmosferă de rugăciune și recunoștință, credincioșii au fost martorii unui moment de har - în care jertfa, cuvântul și mărturia unui slujitor al lui Hristos au fost așezate în rândul sfinților.

Troparul a răsunat pentru prima dată în chip oficial, icoana sfântului a fost dezvelită, iar tomosul sinodal a fost citit cu emoție. Sfântul Ilarion, luminător al teologiei românești și martir al temnițelor comuniste, va fi pomenit în fiecare an pe 18 septembrie.

Românii din Spania au o nouă voce: MNADOR inaugurează filiala de la Alcalá de Henares

 

Alcalá de Henares, 1 octombrie 2025 - Mișcarea Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului - Timișoara, Oraș Martir (MNADOR) și-a extins activitatea la nivel internațional prin deschiderea oficială a filialei din Spania.

 

Ceremonia de inaugurare și investire a noilor comisari a avut loc miercuri seară, la ora 19:00, în Alcalá de Henares, Calle Jaén nr. 14. Evenimentul s-a desfășurat sub motto-ul „Unitate, demnitate și voce pentru toți românii, oriunde s-ar afla” și a reunit membri ai comunității românești din Spania, reprezentanți ai societății civile, oficiali locali, precum și invitați speciali din România și Spania.

Centenar și chemare la ctitorie - fii parte din istorie

 

În paginile îngălbenite de timp ale ziarelor interbelice găsim relatată cu emoție și solemnitate sfințirea bisericii din gara Simeria, un eveniment care a adunat atunci mii de suflete venite din toate colțurile Ardealului. Era 3 Noemvrie 1935, ziua când visul unei comunități întregi devenea realitate prin târnosirea unei biserici ridicate cu mari jertfe.

 

Piatra fundamentală fusese sfinţită încă din 26 octombrie 1926 de către însuşi mitropolitul Nicolae Bălan, în prezenţa reprezentantului Casei Muncii - Dr. Misak, şi a altor oficialităţi. Zidirea a mers anevoios: până la 5 martie 1930, biserica fusese ridicată până sub acoperiş, dar lipsa fondurilor a dus la oprirea lucrărilor, iar şantierul a ajuns într-o stare de ruină care stârnea ironia trecătorilor. În pofida apelurilor repetate ale părintelui Adam Lula către autorităţi, ajutorul a întârziat să vină. Mai mult, în 1934 i s-a suprimat şi remuneraţia de catehet.

Ziua Satului Românesc - ”Nu vă vindeți moşiile, de dragul de a veni la oraș!”

foto: Sergiu Vințan - jurnalist și fotograf

- instituită prin Legea nr. 44/2020 - 

sărbătorită în fiecare an, în ultima duminică a lunii septembrie.

Astăzi, când cinstim satul românesc și pe oamenii care i-au dat viață de-a lungul veacurilor, ne întoarcem cu gândul la înțelepciunea celor ce au știut să vadă primejdiile vremurilor lor și să ne lase cuvinte de îndreptar.

Satul nu este doar un loc geografic, este leagănul credinței, al tradițiilor, al limbii și al statorniciei neamului nostru. De aici s-a hrănit sufletul românesc, de aici au plecat râurile de oameni ce au ridicat biserici, școli și orașe. Pământul și moșia n-au fost niciodată simple bunuri, ci temelia libertății și a demnității.

Astăzi, la fel ca și acum aproape un veac, suntem chemați să nu uităm că adevărata bogăție nu stă în „fumurile” vremelnice, ci în rodul muncii cinstite, în curtea plină, în ogorul roditor și în bucuria de a ști că ești stăpân pe ce ai moștenit de la părinți și lași mai departe copiilor.

Ziua Satului Românesc nu este doar o sărbătoare calendaristică, este și o chemare la a redescoperi frumusețea și puterea acestei lumi de obârșie. Să prețuim satul, să-l păstrăm viu și să nu ne înstrăinăm de el – căci, așa cum spunea odinioară părintele Iosif Trifa, „al cui e pământul, acela e stăpânul țării.”

Redau mai jos în integralitate articolul Părintelui Iosif Trifa  scris în foaia ”Lumina Satelor”, anul 1927, nr. 30 :

Două condeie hunedorene la Festivalul Condeierilor Plugari – Ediția a XIX-a

Astăzi, 27 septembrie, 2025, la Muzeul Satului Bănățean, în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Condeierilor Plugari, două scriitoare și poete hunedorene, membre ale ASOCA, au adus cu ele lumina cuvântului și demnitatea tradiției: Ana Tricu și Aurica Tomuș.

25 de ani de la trecerea în veșnicie a scriitorului Ioan Alexandru

Astăzi, 16 septembrie 2025, se împlinesc 25 de ani de la plecarea dintre noi a poetului, eseistului și publicistului Ioan Alexandru (1941–2000), o conștiință creștină și culturală a neamului românesc.

Om al credinței, al cuvântului și al demnității, Ioan Alexandru a fost o voce distinctă în literatura română postbelică, un spirit care a îmbinat profunzimea teologică cu sensibilitatea poetică. Într-o epocă marcată de frământări și compromisuri, el a ales calea verticalității, a mărturisirii și a iubirii de neam și de Dumnezeu.

Prin scrisul său, Ioan Alexandru a cultivat o poezie a luminii, a speranței și a înălțării. Psalmii săi, plini de vibrație spirituală, au devenit repere ale unei literaturi care nu se teme să vorbească despre sacru, despre jertfă și despre renaștere. A fost un promotor al valorilor creștine în spațiul public, un om care a înțeles că poezia poate fi rugăciune, iar cuvântul - altar.

Credință, curaj și conștiință

Pe 15 septembrie 2025, în inima puterii politice mondiale, Biroul Oval al Casei Albe, s-a auzit o smerită dar hotărâtă pledoarie pentru adevăr, dreptate și iubire. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, însoțit de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Elpidophoros, s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite, Donald Trump.

Când viața se clatină într-o clipă…

 

Duminică 31 august, noaptea, estul Afganistanului a fost zguduit de un cutremur devastator, cu magnitudinea de 6,0 grade. Bilanțul este cutremurător: peste 1.400 de morți și peste 3.100 de răniți. Sate întregi au fost puse la pământ în provinciile Nangarhar, Kunar și Laghman. Casele, amintirile și speranțele oamenilor s-au transformat în ruine.

            „Nu s-au oprit căutările”, spun autoritățile. Salvatorii și localnicii sapă cu mâinile goale printre dărâmături, sperând să mai găsească suflete vii. În spitalele din Jalalabad, sute de pacienți se luptă pentru viață, cu răni la cap, spate, abdomen și picioare. ONU avertizează că sute de mii de persoane ar putea fi afectate, într-o țară unde oricum 85% din populație trăiește cu mai puțin de un dolar pe zi.

            Imaginile sunt greu de privit. Oameni rămași fără nimic. Părinți care își caută copiii. Comunități întregi puse la pământ.

            Și atunci, aici, departe de tragedie, apare întrebarea: noi ce facem cu viața noastră de azi?

Biserica - cloșca grijulie a puișorilor ei

 

Un exemplu grăitor în acest sens este Școala de Vară de la Catedrala Eroilor Hunedoara, desfășurată între 25–29 august 2025, unde peste 50 de copii și adolescenți au descoperit, zi de zi, ce înseamnă să fii aproape de Biserică.

 

       

    Luni, 25 august, școala a început cu un moment de rugăciune - Te Deum-ul de deschidere -, așezând întreaga săptămână sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ziua a continuat cu o excursie de suflet la Biserica Strei, la Biserica Densuș și la situl arheologic Sarmizegetusa Ulpia Traiana, unde copiii au simțit că „românii s-au născut creștini”.

 

       

O aniversare de suflet: Ziua Limbii Române la Timișoara

 

Sâmbătă, 30 august 2025, Sala Multifuncțională a Consiliului Județean Timiș a găzduit un eveniment special, organizat de Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, (UZPR), în parteneriat cu Asociatia Miscarea Nationala Pentru Apararea Drepturilor Omului (minador Timisoara Oras Martir) din judetul Timis 

 

Un elogiu adus limbii române și lui Eminescu

 

Evenimentul, intitulat „Sărbătoarea Națională - Ziua Limbii Române”, a fost dedicat spiritului românesc și limbii noastre materne. În centrul manifestării s-a aflat dezbaterea „Eminescu, un vis în așteptare”, susținută de poetul și jurnalistul Dumitru Buțoi, membru UZPR, care și-a lansat volumul cu același titlu, recent apărut la editura Waldpres Timișoara.

 

Atmosfera a fost completată de recitaluri de poezie, momente muzicale și dialoguri despre limba română, susținute de poeți, scriitori, jurnaliști și oameni din diverse domenii de activitate, iubitori de cultură și artă, veniți din Petroșani, Deva, Simeria, Bocșa, Caransebeș, Reșița, Oravița, Bozovici, Lugoj și Timișoara.

 

Așa cum spunea poetul  Alexei Mateevici:

 

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre. …

Limba Română - pod între inimi și lumi îndepărtate

Ziua Limbii Române o sărbătoare între sărbători.

În această după-amiază deosebită, petrecută printre oameni de cultură - scriitori, poeți, artiști plastici, profesori și iubitori de carte,  am simțit din plin că limba română nu este doar un instrument de comunicare, este și un spațiu de întâlnire sufletească. Între paginile cărților din Sala de Lectură și între vocile celor care au rostit versuri ori gânduri, s-a țesut un fir nevăzut, dar trainic, al identității noastre.

Această zi, sărbătorită oficial în România din 2013, dar care în Republica Moldova are rădăcini adânci încă din 1989, a fost mereu mai mult decât un act simbolic. Ea reamintește curajul unei generații care, prin Marea Adunare Națională de la Chișinău, a cerut dreptul de a scrie și vorbi românește, de a nu uita alfabetul și de a-și afirma identitatea. „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte”, spunea Nichita Stănescu, iar această afirmație rămâne un adevăr pe care fiecare 31 august ni-l aduce aminte.

Scrisul ca misiune: recunoștință și angajament

De la primele articole pe blog și în presa religioasă, până la legitimația de jurnalist profesionist, un parcurs trăit cu emoție, credință și recunoștință.

Vineri, 26 septembrie 2008, publicam primul meu articol pe blogul personal „De vorbă cu mine – Jurnal de zbor (dor)”. Se intitula „Două vieți pentru un suflet” și era o mărturie despre recunoștința mea pentru faptul că am fost iubit de două ori: de mama mea pământească și de Dumnezeu. Scriam atunci despre dragostea jertfelnică a mamei mele, care și-a pus viața pentru copilul ei.

Au trecut ani de atunci, dar nu am uitat acea mărturisire. Astăzi, când trăiesc bucuria de a fi atestat ca ziarist profesionist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - filiala Europress, privesc legitimația și Hrisovul ce atestă această calitate cu lacrimi în ochi. Sunt lacrimi de recunoștință – mai întâi pentru mama mea, Elena, care a privit profetic peste ani și m-a lăsat în grija lui Dumnezeu. De multe ori am simțit că Dumnezeu i-a dat voie să se coboare din cer lângă perna mea, să-mi aline plânsul, să-mi liniștească visele și să-mi încurajeze visurile.

Lira21 - 16 ani de literatură, prietenie și constelații de stele

 

Astăzi 15 august 2025, Cristina Ștefan, fondatoarea cenaclului Lira21, scrie cu emoție pe pagina cenaclului:

 

 „Au trecut 16 ani de la înființarea Lirei21. Ieri am achitat acest domeniu pentru încă un an. Îl păstrez pentru amintirile adunate, pentru literatura scrisă aici, pentru viitorul literar demonstrat deja al membrilor săi…”

 

Aceste cuvinte sunt mai mult decât o simplă constatare. Sunt o invitație sinceră la reîntoarcere, la recunoștință și la continuarea unei povești literare care a crescut generații de scriitori.

 

 Istoria Lirei21 - o școală blândă de poezie

În lumina rugăciunii - Prohodul Maicii Domnului la Simeria-Biscaria

Paștele verii - o seară de rugăciune și întâlnire cu cerul

În seara ajunului marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, cunoscută în popor și drept „Paștele verii”, biserica din Simeria-Biscaria s-a transformat într-un loc binecuvântat de întâlnire între cer și pământ. Într-o atmosferă de profundă evlavie, credincioșii s-au adunat pentru a participa la slujba Prohodului Maicii Domnului - o rânduială liturgică ce împletește durerea despărțirii cu nădejdea în viața veșnică.

Maica Domnului - pomenită în fiecare zi a anului bisericesc

Nu există slujbă ortodoxă în care Maica Domnului să nu fie cinstită prin rugăciuni și cântări. În fiecare zi a anului bisericesc, alături de Mântuitorul și de sfinți, Născătoarea de Dumnezeu este pomenită și invocată printr-o bogată imnologie - tropare, stihiri, canoane. Prohodul Maicii Domnului se numără printre cele mai emoționante imne, fiind un prilej de meditație asupra tainei morții și a vieții veșnice.

70 de ani de loialitate și o Românie în derută

Astăzi, România și-a luat rămas bun de la Ion Iliescu, primul președinte ales democratic după căderea regimului comunist. O zi de doliu național, funeralii de stat, onoruri militare - toate elementele care marchează un moment solemn în istoria unei națiuni. Și totuși, în mijlocul acestui cadru simbolic, absența fostului președinte Klaus Iohannis și a actualului președinte în exercițiu, Nicușor Dan, a fost un gest care nu poate trece neobservat.

Această lipsă nu este doar o alegere personală sau politică. Este un mesaj transmis întregii societăți, în special generațiilor tinere care privesc către liderii lor pentru repere morale și civice.

Ce învață tinerii din acest gest?

- Că valorile instituționale pot fi ignorate când devin incomode.

- Că evitarea e mai ușoară decât asumarea, chiar și în fața istoriei.

- Că respectul față de trecut e opțional, nu o datorie civică.

Prezența la un astfel de moment nu ar fi însemnat validarea tuturor deciziilor politice ale fostului președinte Ion Iliescu. Ar fi fost un act de respect față de istoria recentă, față de instituția prezidențială și față de poporul român care, indiferent de opinii, merită lideri care știu să fie demni în fața trecutului.