Centenar și chemare la ctitorie - fii parte din istorie

 

În paginile îngălbenite de timp ale ziarelor interbelice găsim relatată cu emoție și solemnitate sfințirea bisericii din gara Simeria, un eveniment care a adunat atunci mii de suflete venite din toate colțurile Ardealului. Era 3 Noemvrie 1935, ziua când visul unei comunități întregi devenea realitate prin târnosirea unei biserici ridicate cu mari jertfe.

 

Piatra fundamentală fusese sfinţită încă din 26 octombrie 1926 de către însuşi mitropolitul Nicolae Bălan, în prezenţa reprezentantului Casei Muncii - Dr. Misak, şi a altor oficialităţi. Zidirea a mers anevoios: până la 5 martie 1930, biserica fusese ridicată până sub acoperiş, dar lipsa fondurilor a dus la oprirea lucrărilor, iar şantierul a ajuns într-o stare de ruină care stârnea ironia trecătorilor. În pofida apelurilor repetate ale părintelui Adam Lula către autorităţi, ajutorul a întârziat să vină. Mai mult, în 1934 i s-a suprimat şi remuneraţia de catehet.

 

Abia în toamna anului 1935, cu sprijinul parlamentarilor hunedoreni şi al ministrului secretar de stat Mitiţă Constantinescu, s-a fixat data târnosirii, iar pe 3 Noemvrie 1935 biserica era sfinţită de Mitropolitul Nicolae Bălan în fruntea unui sobor de 16 preoţi. Biserica era predată oficial părintelui Adam Lula, cel care, în ciuda multor încercări şi nedreptăţi ulterioare, a rămas ctitorul moral al acestui lăcaş. Viaţa sa, plină de persecuţii, dar şi de demnitate, rămâne până astăzi o pildă de jertfelnicie pentru comunitate şi pentru Biserică.

 

Aceste date, desprinse din cercetările istorice ale prof. dr. Valeriu Gabriel Basa, ne ajută să înţelegem mai bine amploarea efortului şi drama prin care a trecut comunitatea până la finalizarea şi sfinţirea bisericii.

 

     

Astăzi, la o sută de ani distanță, această filă de istorie nu este doar o amintire tipărită într-un ziar. Ea este mărturia vie a unei comunități care și-a purtat biserica prin decenii, peste greutăți și a păstrat în suflet cuvintele rostite atunci: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor...”

 

Mărturia vremii

 

Pentru a simți mai bine emoția acelui moment de acum un veac, redăm două relatări de epocă despre sfințirea bisericii ortodoxe din gara Simeria. Prima a apărut în Lumina Satelor (nr. 47/1935), iar cea de-a doua în Telegraful Român (nr. 47/10.11.1935). Cuvintele, păstrate în scrierea vremii, ne readuc în fața ochilor bucuria și solemnitatea de atunci.

 

Din „Lumina Satelor”, nr. 47 / 1935

 

”Sfințirea bisericii din gara Simeria

 

Prin cheltuiala „Casei muncii” din București, s’a ridicat pe seama muncitorilor C. F. R. din gara Simeria o măreață biserică.

Duminică, în 3 Noemvrie, această biserică a fost sfințită cu mare fast din partea I. P. S. Sa Mitropolitului Nicolae al Ardealului.

 

Încă dela ora 7 dimineața, popor mult din toate părțile a alergat, ca să ia parte la această prăznuire duhovnicească. Au venit credincioși din toate părțile, din susul și josul Mureșului, de dincolo de Mureș, din părțile Hunedoarei, de pe valea Streiului și a Jiului.

Deși era deja 3 Noemvrie, deci toamnă târzie, vremea a fost minunată. Către ora 9, I. P. S. Sa a sosit, binecuvântând mulțimea. Slujba sfințirii a început îndată. Biserica ridicându-se în câmp deschis, toată lumea a putut urmări desfășurarea slujbei.

La ora zece și jumătate a început sfânta Liturghie cu mare sobor de preoți, în frunte cu I. P. S. Sa. Mulțimea credincioșilor a fost copleșită de evlavia ce stăpânea în locașil nou sfințit, și de frumusețea slujbei arhierești, Corul C. F. R. din București, care a dat răspunsurile, a înălțat inimile tuturor.

   

La sfârșitul sfintel Liturghii, I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae, pășind în  fața ușilor împărătești,  a rostir o minunată predică, mânecând de la cuvintele Mântuitorului:

            „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru cel din cer.”

 

I. P. S. Sa prin marile dar al vorbirii ce-l are de la Dumnezeu, a vrăjit inimele tuturor, înălțându-le până la cer pe drumul de lumină al evangheliei. Fiecare creștin, spunea I. P. S. Sa trebuie să fie în viașa sa un purtător de lumină, de lumina sântă, care vine dela Mântuitorul Hristos.

 

Adunarea Oastei Domnului

  

După masă la ora 2, s’a săvârșit Vecernia, după care s’a ținut adunarea Oastei Domnului. În cântări, vorbiri și declamări am petrecut clipe minunate între Domnul. A vorbit păr. Dr. N. Popoviciu, păr. Gh. Secas, prot. Moța din Orăștie. Câte ora 4 însuși I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae al Ardealului, a vorbit în mijlocul adunării fraților ostași. 

     

Păr. Gh. Secaș, prin câteva cuvinte a arătat bucuria pe care ostașii Domnului din aceste părți o simt, văzând pe înaltul lor pastor duhovnicesc și părinte sufletesc în mijlocul lor.

A vorbit apoi I. P. S. Sa arătând grija deosebită ce poartă credincioșilor din Oastea Domnului, îndemnâmdu-i pe toți să stăruiască în credința bisericii noastre, nelăsându-se amăgiți de nimenea nici într-un fel.

Cuvintele Păstorului nostrum au fost ascultate cu toată grija și puse de toți la inimă. Din acest prilej I. P. S. Sale un ostaș din acele părți i-a pregătit următoarea poezie.

 

Înalt Prea Sfințite Stăpâne și bunul nostru păstor!

 

Având azi fericirea

Să vă vedem de față

Vă vom păstra iubirea

Cât vom trăi’n viață.

 

Ne pari un vechiu apostol

Venit la noi anume

Să rârosiți zidirea

Bisericii străbune.

 

Ne pari a fi alesul

Un sol trimis de sus

Să ne aduci solia

Împăratului Isus.

 

Deci plantele virtuții

Ce’n suflet ne-ați plantat

Le vom uda cu lacrimi

Plângând al nost’ păcat.

 

Iar scumpa amintire

Din tot ce ne-ați vorbit

O vom păstra’n cuget

În fapte și’n cuvânt.

 

Mărturisim Stăpâne

Că „Oastea Domnului”

Păstrează cu iubire

Credința neamului.

 

Dorința noastră este

Ca orice credincios

Să fie aprig luptător

La Oastea lui Hristos.

 

Și cu preoții’n frunte

Pe urma lui Isus

Să mergem înainte

Spre Patria de sus.

 

În cântări, l-am petrecut apoi pe I. P. S. Sa până la mașina cu care a plecat spre Sibiu.

Întorși în biserică, ne-am încheiat adunarea cu o rugăciune, mulțumind Tatălui ceresc pentru toate bucuriile ce ne’n-hărăzit.

            Slăvit să fie Domnul.”

 

Din „Telegraful Român”, nr. 47 / 1935

 

”O nouă biserică în Simeria

 

Ghiaţa şi stânca sunt solide, dar în anume împrejurări ghiaţa se topeşte, iar stânca se macină. Această senzaţie am avut în Simeria, asistând Duminecă în 3 Noemvrie a. c. la sfinţirea cu o solemnitate rară, prin I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, a bisericii ortodoxe din acea localitate.

Acest însemnat nod de căi ferate prin exploatările de cărbuni de pe Valea Jiului, era un ostrov puternic al stăpânirii ungureşti, care a înfiinţat această colonie cu case uniforme pentru impiegaţi, cu ateliere de mecanici, cu internate pentru ucenici, cu o şcoală primară de stat importantă, în slujba maghiarizării şi cu biserici - azi ale minoritarilor, cu casină, bibliotecă etc. Toată forţa stăpânirii maghiare s’a topit ca ghiaţa în luna Aprilie, când fosta stăpânire s’a prăbuşit şi s’a urzit stăpânirea românească.

O seamă de ingineri inimoşi ai naţiei noastre, în colaborare cu destoinicul preot, A. Lula, au început opera de naţionalizare în colonia Simeria. Dela început s’au cugetat să zidească şi o biserică ortodoxă, semnul prezenţei şi al permanenţei stăpânirii naţionale.

           

Din daruri şi contribuţii modeste s’a strâns un fond de o jumătate de milion lei, care însă prin prăbuşirea micilor bănci provinciale s’a irosit.

Conducerea parohiei nou înfiinţate s’a adresat ministerului de comunicaţiuni pentru zidirea unei biserici şi Casa Muncii s’a angajat să realizeze acest lăcaş de închinare. A trecut - fireşte - mult timp până la completa terminare a bisericii, pentrucă această instituţie de stat a fost angajată şi la alte aşezăminte pentru slujbaşii căilor ferate, iar criza financiară, care bântuie de câţiva ani, a făcut să întârzie lucrările începute.

Frumoasa biserică ortodoxă din Simeria se înalţă pe un întins platou între gară şi şoseaua naţională. În preajma ei se clădesc locuinţe ale funcţionarilor, birouri iar - cu timpul - vor urma şi alte aşezăminte pe seama mulţimii de angajaţi ai căilor ferate.

S’au concentrat la Simeria sute de slujbaşi cu familiile lor, din toate colţurile ţării.

Biserica noastră va avea marea misiune de a-i unifica sufleteşte şi a face să bată la unison sufletele lor. Pentrucă fără acelaş izvor de inspiraţie şi de disciplină naţională şi socială, muncitorimea e ameninţată să cadă în mrejele propagandelor subversive, socialiste, sectare şi antipatriotice.

            

Pentru un conglomerat muncitoresc, ca cel din Simeria, biserica este un prim factor de educaţie şi de civism.

Elementul muncitoresc din atelierele căilor ferate e recrutat din rândurile ţăranimii din jos, cu destulă soliditate morală. Dar procesul de transformare din condiţiile vieţii conservative ţărăneşti în tr’o clasă uvrieră impun bisericii obligaţiuni mari şi imperative.

O colonie nu se formează numai prin zidiri de case, rezervoare de apă, de luminat, asigurare de condiţiuni igienice. Ci în primul rând prin opera bisericii, care e chemată să formeze caracterul locuitorilor, să-i întrunească şi să-i fortifice spre a putea rezista ispitelor. Biserica pregăteşte oameni de progres, şi fără religie cetăţeanul devine egoist renitent şi ileal.

Ziua sfinţirii din 3 Noemvrie a. c. a pus în evidenţă marele aport al bisericii noastre asupra sufletelor. Impresionanta slujbă a sfinţirii, prima liturghie a Arhipăstorului nostru şi predica rostită cu acest prilej mânecând din cuvintele Domnului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, că văzând faptele voastre cele bune, să mărească pe Tatăl vostru cel din ceruri”, din predica de pe munte - au produs o profundă impresie asupra închinătorilor.

   

I. P. S. Sa a adus mulţumiri Casei Muncii din Bucureşti pentru jertfele aduse pe seama coloniei.

La recepţiile, urmate după slujbă, clerul nostru şi autorităţile eclesiastice şi civile au prezentat înaltului ierarh omagiile lor.

S’a dat o masă pentru oaspeţi şi invitaţi, la care au toastat I. P. S. Sa pentru Maj. Sa Regele iar alţi vorbitori pentru reprezentanţii Casei Muncii şi pentru autorităţi.

La vecernie, mulţimea de ostaşi din Oastea Domnului şi-a desfăşurat un bogat program sub conducerea reprezentanţilor sibieni P. C. Dr. Nicolae Popovici şi G. Secaş. Iar seara după cină a urmat un festival artistic din partea corului venit din Bucureşti al Casei Muncii, care a dat şi răspunsurile liturgice în biserica nouă precum şi de corul mixt din Simeria, de sub conducerea neobositului director şcolar dl Jula. Între punctele festivalului, P. C. Tr. Scorobeţ a desvoltat conferenţa religioasă asupra rostului religiei în lupta vieţii.

           

Participanţii au plecat dela sfinţirea bisericii din Simeria cu convingerea că s’a săvârşit acolo un act memorabil menit a strămuta viaţa într’o regiune sufletească superioară, de unde pogoară încredere în puterile noastre şi ajutor în frământările vieţii. T. S.”

 

Fii parte din istoria Bisericii “Înălțarea Domnului” - devino un mic ctitor!

 

            În mijlocul comunității noastre din Simeria, Biserica Ortodoxă “Înălțarea Domnului” se înalță ca o mărturie vie a credinței, a jertfei și a frumuseții spirituale ce leagă generații. Ridicată între anii 1926 - 1935 și pictată de maeștrii Traian Cornescu și Constantin Bacalu, biserica a fost sfințită în ziua de 3 noiembrie 1935, devenind un loc de rugăciune, nădejde și comuniune.

 

 

          Privind-o, te întâmpină un pridvor deschis, sprijinit de șase coloane zvelte ce se arcuiesc în arcade elegante, ca o îmbrățișare a cerului. Fațada este străjuită de două turle octogonale, gemene, ce se înalță semeț, luminate de ferestre înguste și înalte, ca niște ochi ai timpului. Deasupra naosului, o turlă rotundă, impunătoare, se deschide spre cer prin 16 ferestre verticale, lăsând lumina să pătrundă și să mângâie pictura ce renaște.

 

 Icoana – poarta dintre cer și pământ

 

 

          În altar, o parte din pictura nouă deja ne dezvăluie o frumusețe copleșitoare. Chipul Sfintei Fecioare Maria cu Domnul Iisus prunc în brațe, chipurile sfinților, culorile vii, detaliile fine - toate par să respire, să vorbească, să ne cheme. O icoană nu este doar o imagine - este o poartă. Prin ea pășim în trecut, în taina sfinților care au sfințit locul și în același timp privim spre viitor, spre generațiile care vor veni să se roage, să se boteze, să se cunune, să se mântuiască.

 

Fii parte din istoria Bisericii - devino ctitor

 

   

        Prin sprijinul tău financiar, devii ctitor - nu doar al unei biserici, ci al unei lucrări care continuă. Este o chemare, nu doar o donație. Este o amprentă pe zidurile credinței, o lumină care va străluci în pictura ce se naște acum.

 

Cum poți contribui:

 

            Donațiile se pot face direct la biserică sau prin contul special deschis pentru această lucrare.

            Orice sumă, oricât de mică, este o mărturie a credinței și a dragostei față de casa lui Dumnezeu.

            Numele ctitorilor vor fi menționate în pomelnicul bisericii ca semn de recunoștință și binecuvântare.

 

Titular cont: PAROHIA ORTODOXA ROMANA SIMERIA

IBAN: RO85CECEB00030RON2537046

Banca: CEC Bank

Moneda: RON

Cod SWIFT: CECEROBUXXX

 

Fii ctitor. Fii lumină. Fii parte din istoria care se scrie chiar acum.

Parohia Simeria, hramul „Înălţarea Domnului“
Pr. paroh Darius Ştefănescu
Pr. slujitor Ovidiu Murari

 

14.09.2025

Sorin Micuțiu