Într-o lume în care creștinii din Orientul Mijlociu dispar, în care războiul din Ucraina continuă să rănească suflete și să distrugă vieți, Patriarhul a ales să nu tacă. A vorbit despre durerea care nu mai poate fi ignorată. A vorbit cu demnitate despre puținii creștini rămași în Türkiye, despre Școala Teologică din Halki, despre nădejdea unui viitor în care credința nu va fi exilată.
„Supraviețuim și continuăm să ne îndeplinim misiunea”, a spus Patriarhul, cu o forță care nu vine din putere politică, vine din credință neclintită.
Această întâlnire nu a fost doar un moment diplomatic. A fost o mărturie că spiritualitatea autentică poate pătrunde chiar și în cele mai înalte cercuri ale deciziei politice. A fost un apel la conștiință, la solidaritate, la iubire. A fost dovada că dialogul teologic nu este suficient fără dialogul iubirii.
„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Ioan 13, 35)
În zilele următoare, Patriarhul va primi Premiul Templeton, va vizita universități, va vorbi cu studenți, profesori, comunități. Va continua să semene lumină într-o lume care are nevoie disperată de ea.
Această vizită este un îndemn pentru fiecare dintre noi: să nu ne temem să vorbim, să nu ne temem să iubim, să nu ne temem să fim ucenici ai adevărului.
Sursa: Orthodox Observer
16.09.2025
Sorin Micutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu