Incendiul care a mistuit în după-amiaza aceasta, 5
septembrie 2025, biserica din Botuș, Fundu Moldovei, ne arată încă o dată cât
de fragil este tot ceea ce e zidit cu mâinile, dar și cât de puternic este ceea
ce e zidit cu sufletul.
Biserica nu înseamnă doar pereți, turle sau icoane.
Biserica este locul unde fiecare inimă se liniștește, unde lacrimile se transformă
în rugăciune și unde nădejdea se reaprinde. Este locul unde se întâlnesc cerul
și pământul, unde oamenii ar trebui să devină mai buni pentru că se adună
împreună.
Ne putem imagina durerea unui preot care și-a văzut
lăcașul mistuit de flăcări. Pentru el, acea biserică era ca o parte din suflet
- locul unde a botezat prunci, unde a cununat oameni, unde a înmormântat cu
lacrimi și nădejde, unde a ridicat rugăciuni pentru fiecare suflet din
comunitate.
Dar focul nu poate mistui credința. Iar noi, cei din jur, putem fi acum cărămidă lângă cărămidă, umăr lângă umăr, inimă lângă inimă. Din puținul fiecăruia, se poate clădi din nou o casă a Domnului - poate chiar mai puternică, pentru că va fi zidită nu doar din lemn și piatră, va fi zidită și din solidaritatea și dragostea oamenilor.
Să fim aproape unii de alții! Pentru că, atunci când un
sat își pierde biserica, nu pierd doar zidurile, pierde și o parte din memorie,
din identitate, din sufletul comunității. Iar împreună putem să-i dăm din nou
aripi.
Sus inimile!
Am să revin cu conturile parohiei când vor fi
disponibile, ca fiecare dintre noi să poată fi alături de comunitatea din
Botuș. Până atunci, să fim aproape unii de alții, cu inimă și rugăciune.
05.09.2025
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu