Scrisul ca misiune: recunoștință și angajament

De la primele articole pe blog și în presa religioasă, până la legitimația de jurnalist profesionist, un parcurs trăit cu emoție, credință și recunoștință.

Vineri, 26 septembrie 2008, publicam primul meu articol pe blogul personal „De vorbă cu mine – Jurnal de zbor (dor)”. Se intitula „Două vieți pentru un suflet” și era o mărturie despre recunoștința mea pentru faptul că am fost iubit de două ori: de mama mea pământească și de Dumnezeu. Scriam atunci despre dragostea jertfelnică a mamei mele, care și-a pus viața pentru copilul ei.

Au trecut ani de atunci, dar nu am uitat acea mărturisire. Astăzi, când trăiesc bucuria de a fi atestat ca ziarist profesionist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - filiala Europress, privesc legitimația și Hrisovul ce atestă această calitate cu lacrimi în ochi. Sunt lacrimi de recunoștință – mai întâi pentru mama mea, Elena, care a privit profetic peste ani și m-a lăsat în grija lui Dumnezeu. De multe ori am simțit că Dumnezeu i-a dat voie să se coboare din cer lângă perna mea, să-mi aline plânsul, să-mi liniștească visele și să-mi încurajeze visurile.

Dacă astăzi sunt cine sunt, este în primul rând datorită ei. Dar nu numai. Pun acest dar și pe altarul dragostei tatălui meu, Teofil, precum și al celor care m-au crescut cu răbdare și dragoste după ce am rămas orfan la doar un an: unchiul meu, Motcă Ion, și soția lui, Reveica. De asemenea, nu pot să nu-l amintesc pe unul dintre părinții mei duhovnicești, profesorul Gheorghe Precupescu. El a fost cel care mi-a recunoscut darul scrisului și, în 2005, mi-a oferit o mașină de scris, ajutându-mă să trec peste complexul unui scris „necaligrafic”.

15 iulie 2025, Iași – această dată nu este doar o mențiune pe un Hrisov oficial. Este începutul unei noi responsabilități. Poate că drumul a început încă din 2005, odată cu primele mele articole publicate în foaia „Iisus Biruitorul”, sau în 2008, odată cu intrarea mea în lumea blogurilor. Dar acum simt cu adevărat greutatea și frumusețea unei misiuni.

Nu privesc această legitimare ca pe o încununare, ci ca pe un pas înainte. Ca pe un angajament. Dacă până acum am scris dintr-o nevoie lăuntrică, de acum înainte voi scrie și mai mult cu conștiința responsabilității. Voi scrie despre oameni și pentru oameni. Voi scrie din recunoștință – pentru părinții mei, pentru cei care m-au susținut, pentru prieteni, pentru cititori și pentru toți cei care cred că adevărul merită așezat în cuvânt.

Dragii mei prieteni, vă împărtășesc această bucurie nu ca pe o laudă, ci ca pe o rugăciune de mulțumire. Mă simt dator să duc mai departe ceea ce am primit ca dar: cuvântul scris. Și vă chem să-mi fiți aproape pe acest drum, așa cum ați fost și până acum – prin încurajări, prin citire, prin prietenie.

Totodată, simt nevoia să adresez câteva mulțumiri speciale. Mulțumesc colegilor mei din ASOCA pentru sprijinul și încrederea acordată. Mulțumesc colegiului redacțional al foii „Iisus Biruitorul” și al ziarului „Exclusiv” pentru recunoașterea pe care mi-au arătat-o prin recomandările oferite. Sunt recunoscător d-lui Col. (r) Grigore Radoslavescu, președintele Filialei Iași a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pentru susținerea și deschiderea arătate. Și în mod cu totul deosebit îi mulțumesc dnei Lector univ. dr. Doina Guriță, președinta filialei EUROPRESS – prima filială din diaspora a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – pentru prietenia și aprecierea de care m-a onorat.

Iar pentru că editorialul acesta este și un anunț, dați-mi voie să vă spun simplu, cu inimă deschisă: am devenit oficial ziarist profesionist. Este o bucurie pe care vreau s-o împart cu voi, nu doar pentru că face parte din viața mea, ci pentru că știu că fără mulți dintre voi – cu vorbele voastre bune, cu încurajările și cu încrederea pe care mi-ați arătat-o – poate nu aș fi ajuns aici.

Un nou drum se deschide. Și îl pășesc cu recunoștință și cu nădejde că veți fi și de acum înainte parte din povestea mea.

Profil publicistic

Drumul meu publicistic s-a construit pas cu pas, cu bucurii, încercări și multe lecții. De-a lungul anilor, am publicat constant în presa scrisă și online, pe teme literare, spirituale și motivaționale – domenii în care m-am simțit mereu acasă.

Din toamna anului 2023 am devenit membru al Asociaţiei Oamenilor de Cultură şi Artă din judeţul Hunedoara (ASOCA), o apartenență care mi-a adus întâlniri frumoase și noi colaborări. În paralel, am continuat munca mea în presă: articole de reflecție religioasă, poezii și eseuri în Ziarul „Iisus Biruitorul”; interviuri, note de lectură și rubrica zilnică „Cuvinte din Cuvânt” în Ziarul „Exclusiv” ; și numeroase apariții în reviste literare și antologii, unde am publicat poezii, haiku, proză scurtă și interviuri.

Un capitol aparte îl reprezintă site-ul www.oasteadomnului.ro, pe care îl administrez din 2007 până astăzi. 

Scrisul meu s-a exprimat în forme diverse: eseuri și editoriale cu tematică social-religioasă, interviuri cu personalități din sfera culturală, poezii și haiku, texte de reflecție și note de lectură. De asemenea, am contribuit la volume colective, ceea ce mi-a adus mereu bucuria de a fi parte dintr-o comunitate de autori.

Am publicat patru volume personale la Editura Art Book din Bacău: „Vindecat de nevisare” (2012), „Patruzeci” (2015), „Fereastra deschisă” (2018) și „După curcubeu” (2019, volum de haiku).

Anii 2024–2025 au venit cu bucurii și recunoașteri. Am primit premiul III pentru poezie și premiul III pentru eseu la proiectul cultural „Eminescu – un vis în devenire” (organizat sub egida UZPR și a Asociației „Luceafărul de Vest”, Timișoara). În 2025 am fost onorat cu diploma de excelență în poezie la Festivalul „Ioan Dan Bălan” din Petrila, cu diploma de merit la Festivalul „Pana de Aur” al World Union of Poets, dar și cu premiul de excelență acordat de Clubul European al Scriitorilor în cadrul aceleiași ediții.

Cei care doresc să răsfoiască o parte din munca mea publicistică pot găsi articole pe site-ul publicației Exclusiv.

23.08.2025

Sorin Micuțiu