Ciobirea

 ciobirea

de Ruben Bucoiu

cana mea cu rana ei

este foarte frumoasă

colega mea zice s-o arunc

că-i urâtă..

– cum să beau dintr-o cană ciobită –

dar dacă frumusețea este în ochiul privitorului

a bea din rana ei

este o oblojire

*  *  *

L-am întâlnit pe Ruben, de două ori anul acesta, de fiecare dată, poezia a fost cea care n-a adus în acelaș loc. Am început să citesc de câteva zile de pe blogul său personal și recunosc m-am regăsit în felul său de a scrie. Deocamdată scriu doar atât despre omul Ruben, cu siguranță că o să mai am ocazia de al cunoaște mai mult, simt că este un om cu inima largă.

Citind și recitind versurile de mai sus, nu am putut să nu mă duc cu gândul la o frumoasă relatare din Vechiul Testament.
„nu pot să fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul?
Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna Mea, casa lui Israel!!” (Ieremia 18:4-5)

Da, poezie lui Ruben, are în ea un mesaj al cerului pentru fiecare dintre noi. Ieremia ascultă îndemnul lui Dumnezeu și se coboară în ”casa olarului şi iată acesta lucra cu roata şi vasul pe care-l făcea olarul din lut s-a stricat în mâna lui; dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai bine să-l facă.” (Ieremia 18:3)

Pe scurt, ce lecție am învățat din parabola olarului și a vasului de lut? Aceeași lectie ca și din poezia lui Ruben de mai sus!

În mâna Olarului divin, fiecare ciobitură pe care o ia lutul se transformă în binecuvântare. Dumnezeu nu aruncă, enervat, argila, o oblojește, bucurându-se de frumuseţea interioară a fiecăruia dintre noi.

Mulțumesc Ruben Bucoiu de versurile acestea. Poate că nu acesta este mesajul lor, dar eu așa am citit.

O seară frumoasă tuturor!