"Omule drag,Îți trimit acest Poem, scris acolo, pe genunchii aceleiași clipe ale Ostașului gata de luptă!
Lupta cea unică!
Te rog, dacă vrei, și merită, să fie citit lângă Mormântul celui viu din inimile noastre!
Cu bucurie împărtășită,
Nicolae Nicoară-Horia"
Împreună,
Mizieş, Iunie 2011.
Ce plin de miresme e Aerul verii,
Cuvintele aici amiros a sudoare,
Lumina rănită sub pleoapele serii
Îmi curge prin sânge şi doare!
Eram printre cruci obosite de vreme,
Cânturi celeste purtate de vânt,
Lângă Poetul Iubirii Supreme,
Cel niciodată locuit de mormânt...
Voi, cine sunteţi, cine sunt ei?
Cât de viu e în Dor Dumnezeu!
Şi aşa să rămâneţi în veci, fraţii mei,
Mereu împreună în Unul, mereu...
Oastea
Nici o bătălie împotriva Lui
Nicăieri în lume n-a fost câştigată,
Cei ce cred în Tine încă sunt destui,
Oastea lor, Iisuse, veşnic nu se gată!
Aruncaţi în temniţi, omorâţi cu pietre,
Spânzuraţi de aer si scrumiţi de vii,
Jarul lor din inimi, focul de pe vetre
Nu s-a stins vreodată, aşteptând să vii!
Unde-s împăraţii cei fără-de-lege
Când pe lemnul crucii răstignit Erai,
Ce-au bătut în cuie trupul tău de Rege
Pe Golgota lumii între iad si rai?
Unde-s cărturarii ce vesteau răscoale,
Cum să Te hulească mai deplin norodul?
Printre noi Baraba liber dă târcoale
Şi ne ceartă gândul şi ne spurcă glodul.
Iar si iar tâlharul vrea să ne îmbete
Si lucrează silnic la formule-amare,
Plânsul omenirii e în eprubete-
Până când, o, Doamne, Tu mai ai răbdare?
Cei ce cred în Tine încă sunt destui,
Oastea lor, Iisuse,veşnic nu se gată-
Nici o bătălie împotriva Ta
Nicăieri în lume n-a fost câstigată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu