Biserica s-a nãscut prin Voința Tatãlui, dar din Ființa Fiului, prin Lucrarea Duhului Sfânt.

Adevãrat e lucrul acesta: Biserica e de origine divinã și nu de naturã duhovniceascã.

Dacã Hristos este Noul Adam, Biserica cea nãscutã din coasta Lui este noua Evã. El, Viața și Capul Ei. Ea, Rodul și Trupul Lui duhovnicesc și etern.

Biserica s-a nãscut prin Voința Tatãlui, dar din Ființa Fiului, prin Lucrarea Duhului Sfânt.

Și dupã cum în Hristos - Mirele Bisericii - existã douã Firi, cea omeneascã și cea duhovniceascã, cea vãzutã și cea nevãzutã, tot așa este și cu Biserica, Mireasa Lui (Efes. 5, 23-25).

Biserica este acum în lume ca o sculpturã încã în lucru. Duhul Sfânt, Slãvitul Maestru Ceresc, încã lucreazã la aceastã Operã, fãcând din “pietre, fii ai lui Avraam” - dupã profeția Mântuitorului (Matei 3, 9).

Paravane și forme și instituþii omenești învãluie pe dinafarã aceastã lucrare tainicã ce se desfãșoarã prin Puterea lui Dumnezeu în chip nevãzut, înãuntrul tuturor acestora.

Dar va veni o zi când Opera aceasta va fi terminatã. În ziua aceea toate acoperitorile care o ascund și o apãrã acum de privirile lumii - vor fi înlãturate.

Abia atunci aceastã divinã Operã la care Dumnezeu lucreazã cu atâta dragoste acum, - va putea fi vãzutã în toatã frumusețea ei.

Biserica Domnului este acum în lume și ca o clãdire încã în lucru. Pe dinafarã nu se vãd acum decât schele și moloz. Însã Marele Meșter și Ziditor al ei care este Dumnezeu, lucreazã înãuntrul acestor schelãrii cu o mare putere, cu o mare dragoste și cu o mare grabã, pentru desãvârșirea Casei Lui, lucreazã pânã la întregirea numãrului celor aleși și pânã la finisarea acestei Construcții Slãvite, în care Toatã Sfânta Treime este interesatã.

Și în care toate puterile cerești sunt angajate (Matei 16, 18; Efes. 2, 20-22; 1 Petru 2, 5).

Va veni o clipã când toatã aceastã Slãvitã Construcție va fi terminatã. Cînd se va auzi încã o datã acel strigãt: “S-a sfârșit” - ca o ușurare și ca o sentințã.

În clipa aceea, tot ceea ce-o acopere acum, tot ce o împovãreazã și o urâțește acum, va fi înlãturat pe totdeauna, prin lucrarea curãțitoare a focului (1 Cor. 3, 10-15).

Atunci Focul din Ziua Domnului va arde tot ce este în ea gunoi acum la vedere. Tot ce este acum pe dinafarã întunecat, ușuratic și stricãtor. Tot ce este lemn, fân și trestie. Dar va lãmuri, dându-i o veșnicã strãlucire, tot ce este acum ascuns înãuntru, prețios, curat și durabil.

Tot ce este aur, argint și mãrgãritare...

În lucrarea tainicã de alegere, de cioplire, de finisare a acestor “pietre vii” din care Dumnezeu Duhul Sfânt zidește acum Casa lui Dumnezeu care este Biserica, - El are nevoie de împreunã-lucrãtori.

Acești împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu, sunt oamenii binecuvîntați pe care El i-a ales, prin care lucreazã și de care Se folosește ca de niște vase sfinte, ca de niște unelte duhovnicești pentru aceastã mare și cereascã Operã, care a început în Ziua Rusaliilor, la Pogorârea Duhului Sfânt.

Primii și cei mai minunați împreunã-lucrãtori ai lui Dumnezeu în Biserica lui Dumnezeu care este Stâlpul și Temelia Adevãrului (1 Tim. 3, 15) - au fost apostolii.

Ei au fost chemați și pregãtiți de Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, dar umpluți de putere și trimiși de Duhul Sfânt (Marcu 3, 14; Ioan 17, 18; Luca 10, 16; 1 Cor. 3, 9; 2 Cor. 6, 1).

Apoi, dupã sfinții apostoli, au fost urmașii lor.

Apoi, dupã ei, urmașii acestora.

Și apoi alții și alții pânã la sfârșitul vremii acestui har și al acestei lucrãri, când Domnul Hristos iarãși va sã vinã cu mãrire, sã judece vii și morții și sã-și așeze Împãrãția Sa, care nu va mai avea sfârșit...

Acești lucrãtori și mãrturisitori vrednici și vii în Hristos (Efes. 2, 5), care trãiesc o viațã nouã (Rom. 6, 4) având ca rod sfințirea (Rom. 6, 22) umblând dupã lucrurile Duhului (Rom. 8, 6) și prin viața cãrora este proslãvit Hristos (Filip. 1, 20) – aceștia zic, - împreunã cu toți acei care le urmeazã îndeaproape pilda vieții lor, ca rod și plinãtate în Hristos, - alcãtuiesc Biserica cea vie, Trupul Cel Viu și Duhovnicesc al lui Hristos (Rom. 12, 5).

Templul lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 16).

Lãcașul lui Dumnezeu prin Duhul (Efes. 2, 22).

Casa cea nouã și veșnicã a lui Dumnezeu (Evrei 3, 6).

Oamenii care trãiesc dupã poftele firii pãmântești (Gal. 5, 14-21) și care umblã dupã lucrurile lumești, ascultând de diavolul (Ioan 8, 44), - sunt strãini de Dumnezeu, sunt niște copii ai mâniei și niște morți în pãcatele lor (Efes. 2, 1; Col. 2, 13).

Aceștia sunt “molozul și schelãriile”, grãmezile de materiale care pot pãrea cã fac și ei parte din Casa lui Dumnezeu - unii din ei chiar sunt aleși și folosiți în construcția Casei, - dar care dacã rãmân tot în starea de moloz pânã la sfârșitul vieții lor, fãrã a deveni niște pãrtași la aceeași credințã vie, - nu vor moșteni viața.

Fãrã a se naște din nou - nu vor fi mântuiți (Ioan 3, 3; Tit 3, 5; Iacov 1, 18; 1 Petru 1, 23).

Fãrã a se face pãrtași firii și sfințeniei lui Dumnezeu (Evrei 12, 10) - vor sfîrși prin a fi înlãturați.

Soarta acestora va fi soarta materialului nefolositor (1 Cor. 3, 15).

Soarta neghinei smulse și uscate (Matei 13, 41-42).

Soarta celor gãsiți necredincioși în lucrul încredințat lor (Matei 24, 48-51).

Lucrarea Harului Dumnezeiesc, prin puterea Cuvântului și a Duhului Sfânt și prin slujitorii Sãi credincioși, este ca toți cei care mai pot fi salvați din mijlocul acelora ce trãiesc în pãcat, sã fie aduși la pãrtãșia vie cu Hristos spre a fi transformați din niște robi ai întunericului în niște fii ai Luminii și din niște osândiți de sub puterea lui satana, în niște izbãviți ai Crucii lui Hristos (Fap. Ap. 26, 18).

Aceștia sunt ostașii Domnului.

Doamne Iisuse, Te rugãm sã ne faci pe toți niște astfel de ostași ai Tãi.

Amin.

Traian Dorz, din ”Credința încununată„