Întrebări - tu cum răspunzi? ( XVI)

"Cine afară de noi înşine Îl va ajuta pe Domnul să pună stăpânire pe sufletele noastre?"

( Sfântul Teofan Zăvorâtul)

"Ci întrebarea cea cutremurătoare pe care trebuie să ţi-o pui este: unde îţi vei petrece tu existenţa ta veşnică?

În întuneric sau în lumină?

În chinuri sau în fericire?

În moarte sau în viaţă?

Cu Satana sau cu Hristos?

Căci nu sunt decât aceste două realităţi.

Iar răspunsul nu e greu să ţi-l afli tu singur, după felul de viaţă pe care îl duci.

Cunoşti tu oare pe Dumnezeu?

Ai tu părtăşie cu Hristos?

Trăieşti tu în Duhul Sfânt?"

(Traian Dorz, din Hristos – Mijlocitorul nostru)

„Când mă gândesc suflet nenorocit şi ticălos al meu, la venirea şi arătarea cea înfricoşătoare a Domnului, tremur şi mă tem şi-mi ies cu totul din minte şi sunt cuprins de cutremur şi de frică şi nu ştiu ce să gândesc.

Căci cine va putea sta în faţa slavei Lui, când se va arăta să sfârâme pământul?
Cine va putea să suporte mânia Lui năprasnică împotriva mea, când puterile cerului se vor clătina, soarele se va întunecă şi luna nu-şi va mai da lumina ei?

Ce frică va fi atunci, ce cutremur le va cuprinde, când toate seminţiile pământului vor vedea pe Domnul slavei venind pe norii cerului cu putere şi slavă multă”
(Sfântul Simeon Metafrastul)

"Vrem să ne pierdem unitatea noastră în această identitate unică, echilibrată, cuminte, fărâmiţându-ne în tot felul de grupuri neoprotestante, unilaterale, extremiste, care îşi afirmă în mod superficial orgoliul lipsei de păcat şi critică pe ceilalţi ca plini de toate păcatele, necunoscând conştiinţa smerită a imperfecţiunii proprii şi a delicateţei respectului tainei celorlalte persoane?

Sau vrem să ne pierdem în haosul întunecat al confundării tuturor într-o esenţă care nu cunoaşte un Dumnezeu al comuniunii şi iubirii interpersonale pe care o cere aceasta şi de la noi, lăsându-ne atraşi de confundarea tuturor într-o esenţă indefinită, cum face budismul şi, în general, religiile orientale care văd în fundamentul indistinct al lumii acesteia ultima realitate?"

( Parintele Dumitru Staniloae – Revista “Teologie si Viata” Nr. 4-8, 1991 )

"De câte ori nu ne-a copleşit tristeţea sau nenorocirea, sugerându-ne că nu ne vor mai părăsi niciodată?

De câte ori, întunecându-se cerul, n-am avut impresia că seninul nu mai există sau nu mai are putere să se arate?

Şi totuşi de câte ori în situaţiile cele mai grave nu ne-a surprins ceva cu totul neînsemnat, făcându-ne sa zâmbim?...

Nu doar furtuna este vinovată de scufundarea unei nave, ci şi cei ce nu s-au pregătit sufucient pentru înfruntarea ei."

( Pr. Ioan Tiberiu Visan)

"Dacă tu pentru Dumnezeu te porneşti împotriva lui (a păcătosului), atunci varsă pentru el lacrimi. Dar pentru ce îl urăşti ?

Uraşte păcatele lui, iar pentru el roagă-te, şi prin aceasta te vei asemana lui Hristos, care nu Sa mâniat asupra celor păcătoşi, ci se ruga pentru ei. Nu vezi, oare, cum a plâns El pentru Ierusalim ?

Şi noi, în multe prilejuri, suntem batjocoriţi de diavol. Şi de ce să urâm pe cel batjocorit de diavol, care ne batjocoreşte şi pe noi ?

Pentru ce, omule, uraşti pe păcătos ?

Pentru că nu-i aşa de drept ca tine ?

Dar unde este dreptatea, dacă nu ai dragoste ?

(Sf. Ignatie Briancianinov,din cartea “Despre înşelare”Editată de Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 1999)

”Inimă,ce faci aici pe pământ?

De ce slăbeşti şi nu vrei să te ridici deasupra pământului şi a cenuşii?

De ce te întristezi de poverile şi lipsurile pământeşti?"

(din “Cugetarile unei inimi smerite”)

P.S. Vezi şi:Întrebări - tu cum răspunzi?
I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV,XIV

-->